Familie, Lifestyle — februarie 5, 2014 at 10:33

Lucruri pe care le poţi învăţa de la copii, după divorţ

by

Divorţul este, fără doar şi poate, unul dintre cele mai dificile momente din viaţa cuiva, mai ales atunci când în acest joc adult a intrat, fără voie, un copil.

mama

Dincolo de lăsarea în urmă a unui stil de viaţă, a unor obiceiuri, a unui anume tu, cel care divorţează (indiferent de motive sau de vinovăţii) se luptă cu angoasa unui nou început şi cu acceptarea unui eşec extrem de personal.

Dragostea pe care ai avut-o s-a pierdut ca firicele de nisip în aer, poate nu vei mai avea niciodată parte de o astfel de emoţie.

Iar atunci când te uiţi la copiii tăi, dezamăgirea e cu atât mai mare pentru că, inevitabil, simţi că le-ai creat şi lor un prejudiciu, i-ai atras într-un eşec, tu le-ai arătat prima dovadă de nefericire… Doar că, ai fi surprins câtă putere şi câtă energie pozitivă există în aceste minţi relaxate şi aceste suflete curate, dacă ştii bineînţeles să exploatezi aceste părţi ale lor.

Dacă ştii să îi asculţi, dacă ai răbdare şi le acorzi suficientă atenţie, vei descoperi de la ei tot ce trebuie să ştii despre iubire, speranţă, iubire după divorţ.

Am enumerat câteva dintre lucrurile extrem de importante pe care copiii ţi le pot descoperi, după divorţ:

Cum să iubeşti…

De multe ori, mai ales după ce treci printr-o separare, uiţi să iubeşti, cum să iubeşti. Dar uită-te puţin la copiii tăi, la zâmbetul lor, la cum te iubesc necondiţionat şi ai să vezi că merită să încerci să iubeşti din nou. Inimile lor sunt deschise şi pregătite să primească şi să ofere dragoste, fără nicio teamă.

Să apreciezi oamenii pentru ceea ce sunt ei în realitate.

Copiii ştiu intuitiv o mulţime de lucruri – lucruri aproape supranaturale. Ai încredere în instinctele lor, ei simt oamenii care merită să îţi fie în preajmă.

Cum să te distrezi.

Copiii se joacă! Râd la glume fără sens, râd când ascultă muzică, când te uiţi la ei şugubăţ sau când le şopteşti ceva la ureche. Încearcă să-i imiţi, râzi cât poţi de mult şi de curat şi retrăieşte fiecare emoţie cu senitătate.

Preţuieşte lucrurile mici, aparent neînsemnate.

Un breloc, o carte, când copilul tău te ţine de mână, când se bucură enorm că are o jucărie nouă sau când poţi deschide uşa de la maşină parteneri tale sau viceversa.

A comunica…

Învaţă-i pe copiii tăi şi învaţă şi tu de la ei să te foloseşti de cuvinte şi de forţa lor pentru a rezolva lucrurile. Nu te folosi de cuvinte ca să răneşti, ca să umileşti, să cerţi, ci ca să ajungi la un consens, pentru a arăta dragoste, pentru a alina, pentru a vindeca.

Învaţă să spui că-ţi pare rău.

Copiii tăi, dacă eşti atent la ei, îţi cer iertare (mai repede sau mai greu, dar o fac sincer), îţi arată că le pare rău şi că nu vor să fii supărat. Încearcă să imiţi şi tu această atitudine naturală a lor.

Nu e nimic rău în a fi vulnerabil.

Nu trebuie să fii mereu puternic ca să fii iubit – copiii tăi, de exemplu, te vor iubi chiar şi atunci când plângi. Acelaşi lucru îl va face şi partenera/ partenerul tău dacă este acela care trebuie să rămână.

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.

You cannot copy content of this page