Luând viaţa de la capăt

by

120Pământul moştenit de la strămoşii noştri, a fost încă din sec al VI lea un colţ de rai râvnit de slavi, aşa cum atestă documentele istorice, prima ocupaţie slavă.

Slavilor le-au urmat alţi cuceritori care şi-au disputat pe rând calitatea de stăpâni ai Basarabiei: avarii, bulgarii, ungurii, cumanii, tătarii, turcii.

Începând cu sec al XVIII lea, al doilea val de ocupaţie de origine  slavă, ruşii, au marcat asemenea unor calamităţi, dezvoltarea ca popor a românilor din spaţial basarabean, din punct de vedere etnic, cultural, politic.

În Basarabia, influenţa rusească exersată despotic în anii de dominaţie, de asuprire, de impunere prin forţă a unor false pagini de istorie, a amplificat starea de discriminare şi umilire a majorităţii românilor,astfel că s-a ajuns la paradoxul că mulţi dintre români nu se mai declară români, cultura românilor autentici a fost călcată, zdrobită de cizma sovietică, adevăratele valori atestate istoric  au fost atât de protejate de teama încât, în timp au fost uitate sau atribuite altei culturi, cea slavă  de exemplu, rămânând necunoscută tinerilor proveniţi din familii de români.

Tinerilor li s-a ascuns adevărul despre Ştefan cel Mare şi cetăţile sale Baia , Cetatea Albă, despre Cantemir şi Eminescu.

Ca urmare a vieţii trăite sub opresiune şi în necunoaştere, este dificil să se nască o clasă politică puternică, recunoscută şi susţinută de ceilalţi români din Basarabia, care să aibă un cuvânt greu de spus în alegeri, sprijinită de partidele româneşti din Basarabia. Iată de ce este necesar efortul nostru de a susţine aducerea Basarabiei acasă, aici de unde mulţi au uitat sau au fost forţaţi să “uite”că au fost desprinşi.

Aici, împreună cu România, este adevărata ţară! Aici au venit ca refugiaţi mulţi români din Basarabia, la momentul tragic al ocupaţiei sovietice.

Copilăria şi adolescenţa mi-au fost marcate de personalităţile deosebite care au fost în satul meu, Dorobanţu, Preotul Coranga şi soţia sa, Doamna învăţătoare Coranga. Despre ei ,părinţii mei spuneau în şoaptă, cu evlavie , “sunt refugiaţi din Basarabia”!

La poarta căsuţei lor modeste băteau părinţii noştri pentru sfaturi, explicaţii, reţete culinare, pomeniri, nunţi şi creştinări.

Au construit împreună, luând viaţă de la capăt, şcoală, parc, biblioteca, un cămin cultural, au crescut ca pe copiii lor, familia profesorilor Dumitrescu Dumitru şi Elena, iar în oraşul Slobozia unde am urmat Liceul Pedagogic, familia Manoliu a îndrumat paşii noştri în actul devenirii ca oameni, ca învăţătoare. Multe dintre învăţătoarele din Călăraşi au învăţat meserie sub îndrumare D-nei Manoliu, basarabeancă refugiată în regat. Amintirea bunei doamne o evoc cu respect şi recunoştinţă.

La vreme de restrişte, Basarabia a fugit, om cu om, spre casă, spre România.

România, om cu om, va pune acum umărul, inima, mintea la efortul patriotic de a aduce Basarabia acasă, aici unde a fost totdeauna, să scoată de sub dărâmăturile ocupaţiei ruseşti floarea nemuritoare a românismului cu parfum de Basarabia.

Elena Florea,
Învăţător

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.

You cannot copy content of this page