You cannot copy content of this page
Cultură şi Educaţie, Proză şi poezie — noiembrie 12, 2013 at 22:22

Las vântului gândul…

by

las-vantului-gandulCe minunat se reflecta soarele atunci, când se confunda cu chipul tău… erai fericită… te vedeam şi erai ca o sursă inepuizabilă de cuvinte… şi parcă ţeseai în jurul tău o pânză magică… care se transforma, zi după zi, într-o mantie roşie, lustruită şi strălucitoare… dar acum… stă uitată, aruncată şi încreţită de timp într-un colţ de vis… Eram uimită chiar şi eu de atâta frumuseţe care venea din lăuntrul meu, din mintea mea… Un miracol îmi transforma inima… şi făcea totul simplu şi magic, adevărat şi decis… Totul era posibil pentru mine…atunci…

Da, trăiam sentimente frumoase şi pasiuni senzaţionale… atunci am înţeles cum era frumuseţea… ne priveam în ochi şi înţelegeam ceea ce gândeam… mereu, în fiecare zi… priveam la mine şi îmi spuneam că nu puteam să mă simt aşa se bine, decât într-o altă dimensiune… gândeam că… acum gata!… temerile tale şi trecutul tău nu vor mai veni peste noi…pentru că pur şi simplu eu, nu eram trecutul… şi mai ales pentru că am reuşit să-ţi transmit ceea ce simţeam în fiecare gest… Cine ştie, poate că a fost un pas înainte frumos pentru amândoi…
Îmi place să cred toate astea… Pentru mine pasul acela a fost să… te las să pleci… dar tu, nu ştiai asta… Las vântului acest gând… Numai el ştie că, pentru mine totul a fost un miracol adevărat şi frumos…

L.M.

http://liliumparfumdefemeie.wordpress.com/2013/06/01/las-vantului-gandul/

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.