Femei şi Bărbaţi, Plăcerile vieţii — august 3, 2013 at 13:04

La inceputul relatiei nu exista posesivitate

by

posesivitateDin zorii unei relatii pana la finalul ei au loc o serie de actiuni si atitudini total opuse. Daca atunci cand o relatie inca nici nu incepuse (poate doar in mintea unuia din dintre cei doi viitori parteneri se infiripase ideea unei posibile si dorite relatii) aveam o anumita atitudine fata de celalalt, dupa o perioada de relatie constatam ca ne manifestam total diferit in aceeasi situatie.

La primele intalniri avem o bucurie nespusa ca obtinem acea intalnire. Suntem foarte multumiti ca poate sa ne vada peste 2 zile cand isi termina nu stiu ce activitati. Despre care de altfel nici nu intrebam in ce constau, decat daca vedem ca exista deschidere sa ni se destainuie. Suntem multumiti si ca accepta sa ne vada doar o ora, undeva pe fuga. Suntem fericiti si daca nu ne saruta, e bine doar si ca ne strange mana, ne zambeste.

Ei bine, acum suntem dupa o oarece durata a relatiei de intimitate. In care ne intalnim des, mult, oricand, oricum, oriunde. Si azi … am chef s-o sun sa ne vedem, sa innopteze la mine. O sun si … nu raspunde la primul apel. La vreo doua ore suna ea si spune ca nu putuse sa raspunda, dar acum e curioasa sa afle ce vroiam sa-i spun. Si acum apare diferenta in atitudinea mea. In loc sa-i spun ce aveam initial in minte, acum doua ore, incep suparat s-o iau la rost de ce nu a raspuns initial si ce e cu zgomotul ala in jur, cu rasetele alea barbatesti in jurul ei. Iritat intreb unde se afla? De ce n-o intereseaza sa ma sune din timp sa stabilim sa ne vedem. Fata ne va destainui motivele situatiei, dar adeseori eu – agresorul relatiei – nici nu-i voi auzi explicatiile argumentate.

Ce se manifesta acum? O posesivitate care la inceputul relatiei nu era vizibila. Pai sincer, puteam sa ma risc sa-i arat fetei cat de posesiv si obsedat sunt eu de ce face ea clipa de clipa? Puteam sa-i arat cat de neincrezator sunt eu in mine insumi ca pot sa o tin indragostita de mine? Ca eu n-am incredere in calitatile mele care sa atraga partea feminina in viata mea? Nu puteam. Daca faceam asa la primele intalniri, nici nu ar fi existat o asemenea relatie intre noi. Se speria fata de un obsedat ca mine.

Prin urmare, toti obsedatii au o problema la inceputul relatiei. Sa nu cumva sa se dea de gol inainte ca ea sa se indragosteasca, ataseze emotional de ei. Ca dupa ce s-a lipit emotional de ei, mai greu fuge fata, va suporta multe in numele iubirii sau al pagubosului atasament emotional. E mai greu sa fugi dintr-o relatie cand ai intrat intr-o anumita obisnuinta a prezentei celuilalt, chiar si cand acela e un sadic cu tine.

Cand o relatie e la inceput exista pe langa acel frumos sentiment al inceputului, cu partea sa de indragostire si un sentiment al libertatii si puterii tale interioare, atat individuale cat si in cuplu. Este un moment in care apreciezi spontaneitatea si libertatea fiintei pe care tocmai ai inceput s-o iubesti. Ii vrei tot binele, ii faci multe din dorintele, din capriciile care uneori sunt exagerate. Nu pui multe intrebari, pur si simplu te multumesti cu prezenta fiintei dragi. Nu-i ceri socoteala. N-o ingradesti. Si te simti atat de stapan pe situatie, pe viata ta, pe relatia ta. Toata lumea e a ta.

Dupa un timp insa … mintea, care adeseori e perversa, isi cauta de lucru. Si iti da tie de lucru. Treptat va permite egoului sa se infioare la gandul ca poate pierde puterea, controlul asupra relatiei, asupra acestei frumoase relatii, in care se simte atat de bine. Iar acest bine este vazut numai si numai in prezenta acestei fiinte minunate cu care este acum. Mintea la orice suspiciune a unei activitati a iubitei pe care n-am putea-o controla va da alarma ca putem fi inselati, ca nu ni se mai acorda atentia cuvenita, adica cea totala. Mintea incepe sa ne convinga ca numai noi suntem centrul universului celuilalt, care trebuie sa ne dea socoteala pentru tot ce face.

Daca intarzie de la serviciu sa spuna de ce. Trebuie gasit un motiv bun pentru care iese azi in oras cu prietenii sau cu prietenele. Motiv care de fapt niciodata nu va putea fi gasit. Iti dai seama ce s-ar intampla daca partenerul de cuplu iese cu cineva de sex opus? E prapad. Sa explice de ce are atatea numere de telefon in agenda, de ce are atatea id-uri de messenger. Un scandal in care se someaza sa desfiinteze contul de facebook sau sa-si faca cunoscuta parola, pentru eventualele inspectii inopinate. Evident, se face o lista cu toate conturile si parolele. Din cate stiu eu legea interzice amestectul oricui in corespondenta privata. Dar … iubita/ul sunt deasupra legii J))

Faceam noi asa ceva la primele intalniri? Nu, in mod normal asa ceva nu faceam. Era o totala incredere si detasare de alegerile viitoarei fiinte iubite. Era libera sa isi faca propriul sau program cand considera asta necesar. Nu renunta la obligatiile si pasiunile sale. Nu renunta la grupurile sale de prieteni. Avea o viata sociala normala.

Noua situatie este creata de noua noastra atitudine fata de relatie. Avem o atitudine de posesivitate a ceva ce am putea pierde oricand. Si din cauza asta incercam sa o controlam tot timpul. Impunem restrictii, alegerile fiintei iubite sunt ignorate, ele devin alegerile noastre. Intr-un cuvant ne-am gasit si format propriul nostru sclav. Pe care il iubim muuult. Sincer, si in epoca sclavagismului stapanii isi iubeau sclavii, ii pretuiau mult, la adevarata lor valoare. Aveau grija de ei, sa nu plece, sa munceasca mult si bine, le organizau viata complet, aveau program pentru orice, mancat, culcat, sexat, batut, muncit, baut, buda. De acelasi program strict beneficiaza si iubitul nostru partener. Nu stim cat de mult se bucura de el. Poate chiar l-am convins ca-i face bine un astfel de program.

Prin urmare, sa avem grija sa nu transformam o relatie a iubirii intr-o relatie a sclaviei.

Tu ?! Esti sclav sau stapan? Sau faceti cu schimbul?

Sursa: www.libertateaincuplu.ro

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.

You cannot copy content of this page