Editoriale — iunie 17, 2013 at 22:18

La capătul răbdării

by

oaieCred că ne-am distrat destul în ultimii 23 de ani încercându-i pe toți: FSN, partide istorice cu ale lor caricaturi de azi, emanații feseniste, democrați, liberali, udemeriști, conservatori, toți, dracul să-i ia în țara lui, s-au dovedit a fi niște fripturiști, pișcotari, cerșetori, hoți, trădători de care mi-e așa de lehamite azi făcându-le inventarul, încât micile excepții există doar pentru a se-ntări regula. Dacă ar fi politicieni pentru care, nu să bagi mâna-n foc, dar să le acorzi creditul de a-i crede interesați de binele și progresul României, i-ai putea număra pe degetele unei singure mâini. Ce înseamnă asta? Înseamnă că cele 22-23 de milioane de mioare ce behăie  românește, sau ungurește, au maximum 2-3 ciobani care aleargă de colo-colo să salveze turma de lupii ce dau târcoale, mai înhață câte-o oaie și-o mănâncă și tot așa, până ciobanii își bagă picioarele pe bază de legislația care nu permite al treilea mandat , sau în cazul celui de-al doilea, hai, fie, al treilea, pe bază de lehamite și de ”mai dă-vă-n Doamne iartă-mă, că nu mi-oi mânca eu zilele să vă apăr stâna, că tot vă place să fiți mâncați și să vă plângeți că stă domnule, drobul de sare să cadă-n capul națiunii”.

Și uite-așa, printre vaiete, mațe scoase și sânge pe pereți, așteptând un strop de milă de la lupii rupți de foame, ba behăind înspre ciobanul șef, ăla negru de la Washington, ba spre iodlereasa de la Berlin, ba de la Dumnezeu și sfinții lui din cer, se duce an după an, din rău în și mai rău și singura constantă e vacarmul asurzitor al văicărelii românilor. Cred că dacă există extratereștri, apăi, și ăia când aud gălăgie dinspre Pământ își dau ochii peste cap și-și zic ”let s nuke those whining romanian fuckers”.

S-au supărat politicienii, atât de stânga, cât mai ales cei de dreapta că i-am băgat pe toți în aceeași oală. S-au supărat ca măgarul pe sat pentru că nu sunt capabili să vadă mai departe de propriile vanități, pentru că-și închipuie că poporul e atâta de prost încât nu se prinde că pe toți (cu aceleași 2-3 excepții), nu-i animează altceva decât banul și puterea. Ne-au mai aruncat câte-un braț de furaje să ne tacă gura, să ne facă să credem că cineva se bate pentru noi, timp în care ne-au tuns și ne-au muls până la ultima picătură. Și tot ei, cu fundul către pădure, că nu facem, că nu dregem, că ăilalți dau lovituri de stat, că ce să facă ei săracii dacă nu știu altceva decât să dea pixuri și brichete și eventual un 50 de lei la tot bețivanul, drogatul, centurista, senilul patriei. Că cică, ei fac ce pot, de aia se împart, se despart, se-njură și se spurcă între ei, își fac partide și fundații, ong-uri și comisii, dau din gură la tv, se ceartă, se insultă, și mai ales, își râd unii în nasul altora cu superioritate de-ai zice că fiecare e descendentul lui Einstein, al lui Confucius, nu urmașul unui plugar, văcar sau curvă de la crucea de Piatră.

Și peste toți ăștia se mulează o armată de băgători de seamă de formatori de opinie cică, de jurnaliști erecți și pe fază, dulcegi și duplicitari când e cazul, ce până mai ieri erau ca și căldiceii din Biblie, nici cal nici măgar, nici prea-prea, nici foarte-foarte, așa, cât să nu supere pe nimeni, că nu se știe ca pământu` din ce parte suflă vântu`… Toți s-au dat de ceasul morții să fie corecți politic, să lupte elegant când ăia veneau cu măciucile, cu ghioagele, mugind, lăsând praf și pulbere în urma lor, iar ai noștri… ca mimozele, ca mironosițele, că vai, cum se poate așa ceva, că dacă știam, dacă ni s-arăta Sfântul Duh în vis să ne spună, că noi n-am fi bănuit că vin ăia peste noi și fac statul zdrențe…

Ei bine, acum s-a-mpuțit brânza, ăia și-au dat legi, s-au suit pe Constituție s-o călărească, s-o facă târfa lor, ți-au mai găsit câte-un floc de blană abia crescut de la ultima tunsoare și ți l-au tăiat și p-ăla, că e mare foame la buget și prea multe guri la supt țâța sfrijită a statului, timp în care tu stai și behăi amarnic că ce Doamne ferește ai putut greși așa de tare că i-ai lăsat ba pe unii, ba pe alții să ți-o tragă din toate pozițiile, pe motiv că și-așa ți-au tras-o toți, unul în plus nu mai contează. Când te saturi să te ia toți politicienii de stricata satului, ia rogu-te în considerare varianta de a-i trimite acasă pe toți și s-o iei cumva de la capăt, sau măcar, nu-i lăsa să-ți bage pe gât toate lăturile, toate promisiunile mincinoase pe care ți le-au îndesat toți fără excepție și ți-au turnat pe gâtlej și-o bere proastă să nu te îneci cumva, ca să te mai folosească și altă dată.

Autor: Angela Tocilă

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.