Ani de liceu — iulie 26, 2016 at 09:23

Iubirea nu are limite

by

12122424_448032092051694_7431477338477944620_n
Eram in clasa a 10 a, semestrul al II-lea in liceul Danubius.Mergeam ca in fiecare dimineata pe acelasi traseu mai exact o scurtatura ca sa pot ajunge mai repede la ore..

Intr-o dimineata am observat o fata care astepta pe cineva si ma gandeam “probabil isi asteapta prietena sau iubitul” si am trecut pe langa ea ducandu-ma la ore

Va dati seama, veeti un om ca asteapta pe cineva si poate va ganditi la acea persoana sau nu.. depinde de momentul fiecaruia ..

Cand ies de la ore si merg pe acelasi drum spre casa, o vad pe fata de azi dimineata cum se duce la coltul liceului si asteapta. Ma gandeam “poate vine cineva s-o ia” ma gandeam la fata asta desii nu o cunosteam… putin ciudat nu ?

Din acea dimineata, o vedeam mereu la inceputul orelor ca astepta pe cineva si la sfarsitul orelor ca se duce fix in acelasi loc si asteapta pe cineva…Asta a durat cam o saptamana in care am bagat eu de seama si ajunsesem sa ma gandesc la acea fata mai mereu si chiar deveneam curioasa sa stiu pe cine asteapta ..

Asa a durat cam tot semestrul, avea acelasi loc de asteptare in fiecare dimineata si intr-o zi, m-am gandit sa pandesc oarecum ca sa vad si eu pe cine asteapta… de obicei nu venea nimeni nici dimineata si nici dupa ore… desii nu o cunoasteam chiar incepuse ma intereseze treaba asta..

Zis si facut… cam in ultima saptamana de scoala am stat si am pandit dimineata… se facuse 8:00 si nu venea nimeni.. timpul trecea si am observat ca la 8:30 pleca la ora… ma gandeam ca na poate nu avea chef de ora sau nu stiu.. chiar nu stiam la ce sa ma gandesc asa ca m-am hotarat sa stau sa va si dupa ore daca apare cineva.

Am terminat frumos orele si m-am dus peste strada liceu si ma uitam.. practic asteptam acea persoana pe care o cunostea respectiva fata desii eu nu o cunosteam pe ea… din nou, putin ciudat..

Am ajuns acasa foarte pusa pe ganduri si chiar ma framantam la un moment dat pana cand am hotarat sa merg a 2 a zi de dimineata sau dupa ore sa o intreb pe cine asteapta..

A 2 a zi de dimineata ma gandeam sa ma duc direct spre ea si s-o intreb dar parca ceva m-a facut sa uit si m-am dus direct la ore… dar dupa ce am scapat de la ore m-am dus direct spre ea si am avut o mica conversatie intrebando pe cine asteapta spunandu-mi ca-si asteapta mama..

Am ramas putin socata si cre ca in 5 secunde m-am gandit la peste 1000 de motive e ce nu vine mama ei s-o ia …

Mi-am cerut scuze ca o intreb de ce nu vine mama ei sa o ia iar ea mi-a raspuns fiind foarte timida si putin abatuta spunandu-mi ca mama ei a murit dar totusi are speranta ca intr-o zi o va duce la scoala si va venii sa o ia..

Intr-o fraza in acel moment mi-a aparut un nod in gat si deja imi daduse lacrimile… nu am mai avut curaj sa o mai intreb nimic, mi-am cerut scuze ca am abordato desii nu o cunosteam si am plecat plangand spre casa..

Concluzia este ca noi trebuie sa ne iubim parintii indiferent de cum ii avem si chiar daca avem noi o perioada mai sensibila. Ei nu ne vor lasa la greu niciodata, si ne vor iubii neconditionat…

Nicoleta Reghis

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.