Politica, Politici europene — octombrie 22, 2013 at 15:59

IPP cere Ministerului Fondurilor Europene să comunice nu numai draftul Acordului de Parteneriat pentru fondurile structurale 2014 – 2020, dar și domeniile/propunerile de alocări financiare prioritare

by

630-mBucurești, 21 octombrie 2013 Propunerea Guvernului României privind domeniile finanțabile în exercițiul financiar 2014 – 2020, formulată prin recent lansatul Acord de Parteneriat, nuabordează strategic nevoile României, nu explică în mod convingător care sunt prioritățile de dezvoltare și acțiunile vizate strategic în scopul a obține la finalul exercițiului rezultate palpabile și nu exprimă o atitudine angajantă de reformă și modernizare a României la care să contribuie toate resursele, inclusiv fondurile europene.

Institutul pentru Politici Publice (IPP) consideră că prin actuala propunere a Acordului de Parteneriat comunicată Comisiei, Guvernul României riscă să rateze oportunitatea modernizării reale a unor sectoare de activitate cu nevoi urgente de sprijin. Guvernul continuă, din păcate, aceeași abordare inerțială a programării ca și înainte de 2007, neprezentând, de-a lungul acestui an în care a desfășurat un proces de consultare publică în vederea pregătirii acestui document, prioritățile de dezvoltare ale României în care, prin direcționarea finanțării (nu numai UE, ci și din Bugetul de Stat sau alte surse) se așteaptă să obțină rezultate palpabile importante pentru dezvoltarea țării.

IPP consideră că încă nu este timpul pierdut să se prezinte aceste priorități (pe domenii, dar și la nivel regional), inclusiv prin comunicarea publică a propunerilor de alocare financiară pe fiecare obiectiv tematic, informații din care cei interesați să își poată da seama care este ierarhia nevoilor de dezvoltare ale României în viziunea Executivului. Solicităm Guvernului să abordeze eficient alocarea financiară din fondurile structurale 2014 – 2020, propunând alocări proporționale cu impactul așteptat pentru fiecare obiectiv tematic, respectiv adaptate specificului regional, ci nu uniforme, așa cum s-a întâmplat în actualul exercițiu.

În lipsa acestor informații, documentul Guvernului rămâne în primul rând o listă lungă de nevoi (prima parte a Acordului), incompletă din perspectiva Institutului, făcută probabil de o echipă de consultanți diferită de cea care a redactat secțiunea privind acțiunile și tacticile abordate pentru fiecare din cele 11 obiective tematice finanțabile în următorii 7 ani și care nu a reușit să determine asumarea politică a unor abordări vizionare/strategice de acțiune mai departe.

Exemple din Acordul propus

Obiectivul tematic 9: Promovarea incluziunii sociale și combaterea sărăciei

În document România nu face dovada că ține într-adevăr cont de angajamentele asumate prin semnarea, în 2010, a Convenției ONU privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilități. Printre prioritățile propuse pentru finanțare trebuie să se regăsească și cea privind sprijinirea alternativelor de îngrijire comunitară pentru [..] persoane cu dizabilități (nu handicap!), concomitent cu interzicerea admisiilor în sistemul rezidențial de îngrijire. Acestei priorități îi corespund în continuare o serie de indicatori care ar trebui să se refere la: creșterea cu x% a numărului de beneficiari ai serviciilor comunitare, reducerea cu x% a numărului de persoane care trăiesc în instituții prin integrarea lor în comunitate, scăderea numărului de instituții rezidențiale etc.

În privința intenției de investiție în sisteme de E-guvernare, prevăzută în cadrul Obiectivului tematic 2: Îmbunătățirea accesului la tehnologiile informației și comunicațiilor, a utilizării și a calității acestora, acesta nu este urmat, cum ar fi fost firesc, de indicatori care să urmărească reducerea excedentului de personal/proceduri prin eliminarea unor posturi din administrație, reducerea cheltuielilor publice ca pondere din PIB, etc.

Nevoile administrației nu sunt suficient acoperite în cadrul Obiectivului tematic 11: Consolidarea capacității instituționale și o administrație publică eficientăignorându-se cu desăvârșire probleme acute ale sistemului public românesc, cum ar fi:

· slaba capacitate de administrare a resurselor publice/slab management al resurselor  (inclusiv eșecul actualului sistem de achiziții publice de a reprezenta o piață autentică orientată către cheltuirea eficientă și durabilă a banilor publici),

· lipsa unei viziuni/cadru legal eficient pentru coordonarea gestiunii serviciilor publice bazată pe criterii de performanță

· capturarea resurselor și implicit de deciziilor publice de către grupuri de interese

· politizarea severă a tuturor palierelor administrației concomitent cu fracționarea palierului executiv în responsabili cu fondurile europene (capabili și merituoși) și restul angajaților la stat.

Echipa Ministerului Fondurilor Europene nu a integrat, din păcate, cele 2 secțiuni într-un document cursiv. Nu ne miră această situație în condițiile în care, în ultimii ani, nici unul dintre miniștrii dezvoltării, deși au condus, cu important sprijin politic, un minister cu rol esențial în conturarea unei asemenea viziuni, nu a pus la dispoziția echipei de negociere a Ministerului Fondurilor Europene o asemenea Strategie de Dezvoltare Națională pe care, ideal, ar fi trebuit să obțină un minim consens politic național.

Atragem atenția că orice țară orientată spre dezvoltare identifică înțelept între domeniile prioritare pe acelea în care fondurile europene vor aduce un aport semnificativ, asigurându-se că se vor atinge rezultate vizibile la sfârșitul investițiilor (exercițiului financiar, în cazul discuției de față). Este evident faptul că Guvernul s-a limitat la îndeplinirea unor condiții formale în relațiile cu reprezentanții Comisiei, urmărind să scurteze perioada de negociere cu orice preț, în detrimentul alocării timpului necesar identificării cu responsabilitate a acelor domenii care ar fi avut cea mai mare nevoie de banii europeni/s-ar fi văzut și rezultate certe în următorii ani.

Regretăm să constatăm că viziunea Guvernului României în alocarea viitoarelor fonduri structurale și de coeziune estimate la aproape 40 de miliarde de Euro se ghidează după principiul: pentru fiecare câte puțin – o viziune care nu va duce la dezvoltare, ci cel mult la stagnare, dacă nu regres/blocaj în sectoare cheie de activitate.

IPP nu împărtășește perspectiva Guvernului prin care așează în centrul schemei de finanțare cu bani europeniadministrația și aparatul funcționăresc aceștia devenind, în spiritul documentului, un scop în sine. Documentul ar trebui să sprijine un eventual angajament de simplificare administrativă, concomitent cu acordarea unui suport adaptat sectorului privat – adevăratul motor al economiei. Guvernul ratează șansa de a realiza un parteneriat real cu mediul neguvernamental (companii, dar și ONG-uri – recunoscute ca furnizând expertiză/servicii în domenii cu evidentă nevoie de modernizare) pe care nu îl menționează ca fiind un colaborator cu statut egal în contextul investițiilor structurale viitoare. Slovacia, de exemplu, afirmă foarte ferm că va colabora, pe principii de egalitate și parteneriat, cu structurile neguvernamentale, dându-le implicit un alt statut decât un simplu beneficiar secundar în cadrul câtorva Axe de finanțare, așa cum procedează România. Ungaria spune că își propune să investească minim 60% din fondurile europene următoare pentru dezvoltare economică directă în 2014 – 2020, în timp ce România face un scop în sine din finanțarea administrației, ceea ce nu va genera dezvoltare dacă ne rezumăm la acest principiu.

Pe acest fond, IPP consideră că, în lipsa unei radiografii realiste a priorităților de dezvoltare ale României, datorate și ignoranței cu care aparatul public a tratat nevoia fundamentării deciziilor publice pe realizarea unei evaluări ex-ante a impactului măsurilor preconizate, viitorul Acord de Parteneriat al României riscă să fie un document inerțial care să rateze șansa de a direcționa fondurile europene (limitate!) către sectoare/zone în care să producă cu adevărat un impact semnificativ în următorii 7 ani. Cerem Guvernului să îmbunătățească documentul prin stabilirea unor priorități sectoriale de amplitudine/strategice (inclusiv regionale/geografice) pe care să le propună public societății civile. Apreciem că Executivul ar fi trebuit să propună, în primul rând, un Parteneriat societății civile în vederea promovării în comun a acestor ținte, având în vedere interesul comun de dezvoltare a țării atât al Guvernului și autorităților publice cât și al societății civile.

Institutul pentru Politici Publice, monitor riguros al rezultatelor alocărilor financiare din actualul exercițiu financiar, și-a manifestat întreaga disponibilitate – prezentând periodic rapoarte de analiză cuprinzând argumente obiective detaliate, cum este și cel mai recent Policy News – Rezultatele investiţiilor din fonduri structurale în actualul exercițiu financiar: lecția pe care (nu) am învățat-o pentru 2014 – 2020 – disponibil la www.ipp.ro (varianta în limba engleză va fi disponibilă în curând) pentru a contura un document profesionist cu care România să se mândrească, ci nu să se jeneze în relație cu liderii Comisiei Europene, așa cum s-a întâmplat din păcate până acum.

Pentru relații suplimentare, vă rugăm contactați Elena Tudose, Director Programe IPP la 021 212 3126/7, 0722 166 888 sau elena@ipp.ro.

sursa:ipp.ro

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.

You cannot copy content of this page