Dezvoltare personală, Lifestyle — iulie 12, 2014 at 13:52

Între planuri şi amănunte inutile…

by

De multe ori amintirile sunt nerăbdătoare, insistente… nu vor să ne lase în pace… aşa cum ne-am dori… nu toate sunt doar amintiri fericite… şi  pe acelea am vrea să le lasăm încet sub colbul uitării… nu e alegerea noastră, încercăm doar să le ştergem din memoria sufletului apăsat şi încătuşat pentru a supravieţui şi a merge mai departe… nu am pretenţia că vom reuşi, dar trebuie să încercăm…ştiu… nu poţi uita niciodată zborul inimii pe aripile unui fluture…  

emotiiNu, nu o luăm de la început… am vrut să îţi reamintesc într-un mod mai frumos, ceea ce din păcate ai lăsat în urmă… aş vrea să îţi mai aminteşti cu plăcere şi atunci când ai avut curajul de a săruta prima dată… mereu există o primă dată în orice relaţie…  atunci când i-ai atins mâna, când îi stăteai alături, atunci când i-ai făcut primul compliment… Dar… este greu să ţi le mai aminteşti… te surprinde şi pe tine, pe tine acea persoană pe care nu o uimea nimic, niciodată… ştii de ce este greu?… din păcate, se întâmplă asta pentru că, în ciuda că ai spus că iubeşti şi îi doreai numai bine… de fapt, ai reuşit să răneşti persoana iubită ca nimeni altcineva vreodată…

Spuneai “te iubesc”, spuneai  “te doresc”, spuneai “eşti frumoasă”… dar… dacă toate astea le spuneai şi altor o mie… cât de mult sinceritatea mai rămânea în acele cuvinte?!…  Cuvinte care n-ar trebui spuse cu uşurinţă, cuvinte pe care… nu toţi sunt capabili să le spună uşor… şi nu vor reuşi niciodată să le spună uşor… minciuna nu face parte din toţi şi nu este apanajul tuturor… dar, unii au facut-o şi încă o fac… ani întregi… se eludează, ne înşeală, ne mint… ne rănesc…

Si noi… le-am îndurat toate… nu pentru că am fi mai fraieri ci datorită faptului că, precum toţi îndrăgostiţii, am fost convinşi că se va schimba de dragul nostru… că putea să se schimbe… noi ne-am schimbat, poate am fost umiliţi, ne-am ascuns rănile şi cicatricile, am lăsat în spate alţi oameni din viaţa noastră care chiar ne vroiau binele,ne iubeau…  făcând greşeala impardonabilă de a lăsa o altă persoană să fie stăpână pe viaţa noastră… Doar prea târziu ne-am dat seama că niciodată nu ar fi trebuit să o facem şi că singurul stăpân al nostru suntem noi înşine, până la moarte… suntem doar noi…  sau, mai degrabă… ar trebui să fim… şi cu toate acestea… promisiunile au fost trădate şi încălcate… pactul care fusese stabilit cu noi şi cu cine ştie câte multe alte înainte…  în timpul relaţiei şi după noi… noi am iubit până la sfârşitul sfârşitului…

feelŞi… când am decis să plecăm, am facut-o pentru noi… pentru noi, aceia doi… Acel „noi”care poate nici nu mai exista, dar am făcut oricum…  chiar şi cu costul de a pierde o parte din sufletul nostru  prin acest abandon… Da, la mine va fi un abandon, recunosc… la voi cum va fi?… cum va fi când tu deja ştii că nu vei fi capabil de a dărui aceeaşi dragoste de mai înainte… cum vei putea?… eu nu aş reuşi… oricum, nu vă faceţi iluzii că va înţelege… nu a înţeles sau poate nu i-a păsat niciodată… de ce ar face-o acum?…  Nu se încadra în planurile sale şi s-a pierdut în amănunte inutile… nu ar trebui să speri, nu ar trebui să crezi că se poate schimba… poţi spera doar că va găsi calea adevărată şi dreaptă atunci când îşi va aminti de tine, atunci când îşi va aminti de „voi” şi de dragostea voastră… şi încă ceva… chiar nu îmi spui un lucru esenţial, eu îl ştiu… şi nu poţi nega… iubeşti şi nimeni nu îi va lua vreodată locul pe care l-a avut în viaţa ta, în acel timp…

Liliana Manea

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.

You cannot copy content of this page