Dezvoltare personală, Lifestyle — noiembrie 9, 2014 at 11:52

Întotdeauna alegem adevărul nostru! Dar, sigur alegem bine?

by

Noi, oamenii, suntem setaţi să vedem ceea ce vrem… de fapt, ceea ce se potrivește ca răspuns întrebării pe care ne-o ridicăm la un anume moment…  şi nu ştiu cum se face că, întotdeauna alegem ce vrem să credem, ce vrem să vedem, ce vrem să auzim sau să spunem… însă, ce scapă din vedere multora e esenţial… NU există un adevăr general valabil când vine vorba despre oameni și relații…

OCHIClar, venim din medii diferite şi suntem „construiţi” interior în mod unic… am învățat singuri cum să comunicăm, să ne manifestam supărările, frustrările, nemulțumirile… cum să ne expunem punctul de vedere în funcţie de priorităţile şi ţelurile noastre…  Și, sigur că fiecare dintre noi considerăm că reacțiile noastre sunt cele mai potrivite, că stilul de a aborda anumite teme este mai bun… Chiar dacă, în timp, realizăm că suntem destul de inflexibili cu ceea ce percepem şi cu modul de a acţiona în anumite împrejurări, în anume situaţii date sau create…

Fiecare vede și crede adevărul său… şi oricâte eforturi  ai încerca să depui pentru a-l convinge pe celălalt că nu este așa… este precum “munca la cooperativa în zadar”… cine a ales să creadă în adevărul său şi a adunat “dovezi”  în sensul acesta… de la sine înţeles că, dovezile de cele mai multe ori sunt furnizate subtil de “prieteni apropiaţi” care nu precupeţesc nici un efort spre  „propăşirea binelui şi ale intereselor” sale… şi chiar dacă este conştient că acele dovezi nu pot trece proba unei verificări serioase, le acceptă ca pe „adevărul pur, necontestabil”… Atenţie!!!… nu cumva prin asta se demonstrează că indiferent cât suntem de „duri şi de ai dracului”, cineva ne manevrează ca pe nişte păpuşele cu aţe în interesul propriu???…

Grav este că „ne setăm” să alegem să nu avem încredere în nimeni sau şi mai rău… în cine nu trebuie… și să stăm permanent în gardă, ca şi cum am fi mereu în defensivă  pentru că ne paşte mereu o mare trădare… Poate că, aş fi de acord cu aceia care au avut experiențe de viață nu tocmai norocoase… dar, asta nu justifică faptul că nu trebuie să ai încredere nici măcar în umbra ta… sau că toţi oamenii sunt la fel… nu trebuie să extragem din context cuvinte sau gesturi… nu trebuie să fim atenți la tot ceea ce considerăm că potrivește cu ceea ce credem despre viață și oameni…

Viața ne schimbă indiferent de voinţa noastră… Așteptările, de multe ori sunt doar o sursă de dezamăgiri… dar, oare oamenii nu ne dezamăgesc pentru că ei nu s-au mulat după așteptările noastre?…  cum am putea cere cuiva ca planurile noastre să fie și ale lor?!!!…  oare dorinţele lor noi le considerăm voinţa noastră?… şi atunci, întreb… cu ce drept îi împovăram pe cei de lângă noi cu așteptările noastre?… c u ce drept îi acuzăm că ne dezamăgesc?… cu ce drept punem presiunea așteptărilor noastre pe umerii lor?…

Concluzia:  În viaţa de zi cu zi încrederea s-a câştigat şi se câștigă greu!… trebuie să faci eforturi să vezi şi dincolo de adevărul tău… şi  poţi da încredere celuilalt decât dacă şi el este dispus  să ţi-o ofere… e adevărat, de cele mai multe ori indiferent câte eforturi ai face, nu reușeşti  să câștigi încrederea… dar asta se întâmplă pentru simplul motiv că… acel cineva nu mai are forţa de a oferi  încredere… Nu te grăbi să vezi şi să judeci lucrurile doar din punctul tău de vedere… încearcă să mergi puţin şi în papucii celuilalt, fără a asculta la nimeni în jur… şi mai apoi, spune-mi cum s-a văzut adevărul din partea cealaltă…

L.M.

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.

You cannot copy content of this page