Cultură şi Educaţie, Proză şi poezie — decembrie 17, 2013 at 01:37

Încrederea în ceilalţi…

by

Un proverb chinezesc zice că: “În lume sunt trei categorii de oameni, care ne încurcă… cei care nu vor ca tu să faci un anumit lucru, apoi, cei care vor să facă şi ei acelaşi lucru şi… cei care nu vor să facă nimic”.

trust

Îmi vine să râd şi să plâng deodată de ceea ce este rău, meschin… de „micimea” intelectuală şi morală a oamenilor care se cred „mării” atot ştiutoare şi prea-puternice… Şi uneori… bine că nu mă ţine mult!… simt dezamăgire pentru că am investit mult în oameni care nu meritau cu siguranţă nici măcar cel mai mic gest de omenie din partea mea… pentru simplul motiv că am investit timp şi suflet şi… le-am irosit în detrimentul altora care meritau mai multă atenţie din partea mea…

Mă îndoiesc de tot… Relaţia mea, încrederea mea în oamenii care au încredere în mine… Dar mai presus de toate, mă îndoiesc de mine…  nu mai ştiu cum să am în jurul meu oameni adevăraţi… nu mai ştiu ce este potrivit sau nu, când sau unde…

Am această stare probabil pentru că este prea multă mizerie în jur… au ajuns la suprafaţă gunoaie… mediocrităţi, oameni nepregătiţi, oameni iresponsabili, care doresc cu orice preţ sa acceadă undeva, unde este cu mult peste puterile lor… oameni care vor cu orice preţ să „fie cineva”… să impună cu orice preţ voinţa şi dorinţa lor…să fie şefi pe româneşte… neînţelegând că pentru a conduce trebuie să ai calităţi native… pe care doar Dumnezeu ţi le poate da… În condiţiile când eşti „limitat”… asta ca să mă exprim frumos şi să nu spun, idiot… nu întotdeauna este de ajuns să vrei… trebuie să şi poţi!…

Nu scriu aceste lucruri pentru a mă plânge, ştiu că am o viaţă cu bune şi cu rele pentru care trebuie să îi multumesc lui Dumnezeu… am tot ce am nevoie pentru a reuşi, dar ceva nu merge…  Îi invidiez câteodată pe cei care pot face prietenii cu oricine… şi mă urăsc pentru asta, cum mă urăsc şi pentru că nu pot fi o ipocrită…

Este ceva în viaţa mea care nu se mai potriveşte…  poate pentru faptul ca încrederea mi-a fost tradată şi s-a schimbat totul în mine… Vorbim mereu despre cât e de important să avem încredere în noi, în forţele şi cunoştinţele noastre… Dar ce facem cu încrederea faţă de ceilalţi?… Cât de uşor ne încredinţăm viaţa, deciziile, alegerile în mâna altora?… E foarte greu… Nu este uşor să ne eliberăm de frici şi îndoieli… Nu mai ştiu şi nu mai înţeleg nimic… nu mai reuşesc să mă înţeleg cu nimeni… şi nici măcar prietenii mei apropiaţi sau familia, nu ştiu cât de mult mă îndoiesc…

Vreau să sper că lucrurile se vor rezolva şi se vor îndrepta curând… şi e bine că măcar în ultimul ceas m-am scuturat de rele şi reînvăţ să zâmbesc… să mă simt bine cu prietenii care au rămas lângă mine… Am primit sfaturi bune şi le mulţumesc celor care mi le-au dat… Sfaturile rele, le-am uitat şi nu mai contează nici persoanele acelea… Oamenii care m-au marcat pe drumul meu prin viaţă sunt aceia care au avut întotdeauna grijă să mă facă să privesc în perspectivă… la viaţa mea…

Se mai încheie un an… şi datorită faptului că sunt un Taur autentic… evident că îmi găsesc tot timpul ceva nou de făcut… bineînţeles, ceva constructiv…fiţi pe fază!…

au revoir

Liliana Manea

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.

You cannot copy content of this page