Dezvoltare durabilă, Economie — iunie 25, 2013 at 23:30

În loc să crească, veniturile medicilor și asistenților riscă să scadă

by

fssr-ccdss-h

Scăderea nivelului veniturilor este efectul introducerii noului cadru legislativ privind asigurările de malpraxis, obligatoriu datorită Directivei 24. În condițiile în care sistemul asigurărilor de malpraxis va deveni funcțional (el fiind la ora actuală doar o formă de colectare a unor sume de la angajații obligați să se asigure), despăgubirile ce urmează a fi acordate în situații specifice trebuind să fie unele de nivel european, consecința imediată o va constitui creșterea primelor de asigurare pe care trebuie să le plătească salariații.

Profesioniștii din sănătate sunt victimele unei abordări eronate în ceea ce privește cauzalitatea situaților de malpraxis, pe umerii lor fiind așezată, în mod nepotrivit, întreaga responsabilitate privind ivirea acestor situații nefericite. Motiv pentru care costurile noului sistem de asigurări vor diminua considerabil veniturile acestor salariați cu sumele consistente aferente noilor tipuri de asigurări. Practica „Acarului Păun” de care dau dovadă an după an factorii de decizie în momentul în care identifică de fiecare dată drept vinovați doar simplii salariați, este în totală contradicție cu practica occidentală în domeniu, unde până la 85% din astfel de cazuri sunt considerate erori de sistem, atrăgând răspunderi proporționale în toate domeniile, inclusiv în ceea ce privește ponderea sumelor plătite pentru asigurările de malpraxis.

În analiza veniturilor medicilor și asistenților trebuie să luăm în considerare și amploarea cheltuielilor profesionale pe care aceștia ajung să le suporte.  Ele includ „impozitul profesional” (plata „cotizației” obligatorii către organismele profesionale) și, mai ales, plata cursurilor de formare profesională continuă, multe din acestea și ele fiind obligatorii, sub sancțiunea interzicerii dreptului de a profesa (anularea certificatului de liberă practică).

Cheltuielile aferente formării profesionale continue se situează între 3 și 6% din veniturile nete, raportat la un nivel normal de diligență în domeniu. Acest procent mediu nu include cheltuielile profesionale ale medicilor rezidenți și ale specialiștilor cu maximă diligență în domeniu, care pot ajunge și la 50% din salariul net. Suplimentar, la nivele egale de specializare procentul cheltuielilor profesionale din salariul este invers proporțional cu mărimea salariului, afectând cu atât mai mult pe angajații cu salarii mai mici.

Cumularea costurilor aferente noilor asigurări de malpraxis cu cele ce țin de formarea profesională continuă conduce la un procent estimat la cca. 10% din veniturile nete ale salariaților. Creșterea procentului alocat costurilor profesionale  indică mărimea reducerii efective a veniturilor de beneficiază efectiv acestea.

Cca. 50% din salariați suportă costurile propriei formări profesionale continue doar din veniturile proprii. Lipsa resurselor financiare și lipsa timpului necesar (datorită muncii cu mult peste durata normală a programului de lucru) constituie piedici în calea formării profesionale continue pentru cca. 56% dintre salariați. În acest context cca. 58% dintre salariați consideră deosebit de importante competențele dobândite informal, acestea ocupând primul loc în aprecierea pe care salariații o arată diferitelor forme de pregătire. Se observă astfel că nivelul foarte mic al veniturilor (în multe cazuri ajuns la limita suportabilității), dublat de numărul foarte redus de soluții alternative de finanțare a formării profesionale continue riscă să aibă ca efect fie o scădere a nivelului de pregătire a personalului fie desfășurarea acesteia în mod informal.

Doar cca. 27% din unitățile sanitare au reușit să finanțeze  cursuri de formare profesională continuă în ultimii doi ani. Lipsa resurselor financiare (ale salariaților) constituie și din punctul de vedere al unităților sanitare principala piedică în calea formării profesionale continue a salariaților. Numai cca. 50% din spitale au o strategie de formare profesională continuă. Principalul impediment în calea organizării și finanțării formării profesionale continue de către unitățile sanitare îl constituie restrângerile bugetare.

Cca. 88% din spitale indică faptul că personalul este insuficient pentru desfășurarea activităților în mod normal, acest deficit sever având un puternic impact negativ și asupra formării profesionale continue.

Acestea sunt doar câteva din datele furnizate de Studiul privind nevoile specifice de consiliere și orientare profesională ale salariaților din sănătate.Studiu de caz: regiunea Sud-Estcare poate fi accesat aici.

Președinte,

Viorel ROTILĂ

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.

You cannot copy content of this page