Lifestyle, Sănătate — decembrie 27, 2015 at 23:32

Iată cum funcţionează mintea unei femei

by

Cocktail-uri minuţios pregătite de amintirile, obiceiurile, alimentaţia şi starea noastră psihică şi fizică, hormonii sunt aproape decisivi în manifestările noastre ca femei în fiecare zi. Când ne este teamă, când iubim, când dorim, când plângem, râdem, obosim, când ne îngrijorăm sau nu ne mai pasă, toate acestea au o origine bine determinată.

creierTot ce se întâmplă în decursul celor 24 de ore din viaţa noastră de femeie este direct influenţat de o serie de manifestări de cele mai multe ori inconştiente. Viaţa ne oferă şi surprise bune dar şi unele mai puţin plăcute, în măsura în care ştim mai multe despre cum funcţionăm, va fi infinit mai uşor să ne păstrăm zâmbetul pe buze. Dar să intrăm în laborator…

Imediat sub părul frumos aranjat se deschide un univers incitant, de multe ori neînţeles de bărbaţi. Creierul femeii nu este neapărat mai inteligent, este doar mai adaptat emoţiilor, într-un cuvânt, suntem puţin mai sensibile decât bărbaţii şi nevoia noastră de tandreţe, iubire şi siguranţă este mai bine aspectată. Cumva, de acest lucru trebuie să fie conştiente toate femeile care din nevoia de status şi competiţie cu tagma masculină, vor să transforme un dat genetic în ceva ce niciodată nu are cum să funcţioneze. Şi vin în sprijinul afirmaţiei mele cu o descriere neurologică  pe înţelesul tuturor explicând cu umor cam ce se întâmplă şi mai ales de ce.

Mai mult de 99 % din codul genetic este identic şi la bărbaţi şi la femei. Acel 1% însă, face diferenţa. Dar să povestim pe larg despre cei mai importanţi centri aflaţi în creierul nostrum.
Cortexul cingular anterior: Acolo evoluează opţiunile, acolo se iau deciziile. Este de asemenea şi centrul anxietăţii, mult mai dezvoltat la femei decât la bărbaţi.

Cortexul prefrontal: Pupitrul de control care controlează emoţiile să nu o ia razna şi ţin în frâu “domnişoara amigdală ( nu cea din gât ) care este o mare năstruşnică. “ Pupitrul de control” se dezvoltă mai repede la femei şi se maturizează cu 1-2 ani la fetele adolescente în comparaţie cu băieţii.

Insula: Responsabil pentru emoţiile viscerale, emoţii din fericire de scurtă durată dar din nefericire de intensitate mare (de exemplu: gelozia), zona “insular” este mult mai dezvoltată la femei şi infinit mai activă.

Hipotalamusul: acestă dirijor abil al marii orchestra hormonale, este responsabil pentru buna funcţionare a glandelor sexuale. Zona hipotalamusului îşi începe activitatea la pubertate care este mult mai intensă la reprezentantele sexului feminin.

Amigdala: centrul instinctual sau bestia dezlănţuită, reuşeste cu greu să fie ţinută în frâu numai de cortexul prefrontal. De aici pornesc “războaiele”, şi încă odată se dovedeşte că este un centru mai dezvoltat decât la bărbaţi.

Glanda pituitară: draga de ea este ca o mămică protectoare şi are ca rol producerea hormonilor fertilităţii, este direct responsabilă pentru lactaţie dar şi comportamentul matern. De la sine înţeles că la bărbaţi, glanda deserveşte pentru cu totul alte manifestări.

Hipocâmpul: una dintre cele mai active zone, determină memoria, stochează tot felul de senzaţii şi este responsabilă de “iert dar nu uit”.

Acum că ne-am familiarizat cât de cât cu ce se întâmplă în căpşoarele noastre să trecem la hormoni , aceşti stregari care ne ţin active sau dimpotrivă, ne dau bătaie de cap. Un alambic de substanţe şi circuite neuronale, hormonii sunt capabili să ne influenţeze felul de a gândi, simţi şi acţiona. Probabil că marea nostră majoritate s-a contruntat măcat odată cu influenţa necontrolată a unui hormon sau altul.

Estrogenul: Un hormon dominant, implicat în toate activităţile, un seducător agresiv şi mereu pus pe joacă.

Progesteronul: Un fel de indecis, frate mai mic al estrogenului, se manifestă dual, când responsabil cu ieşirile necontrolate, când stabilizator de situaţii. Cred că lesne poate fi numit şi “femeie, eu nu te înţeleg”.

Testosteronul: Din fericire avem şi noi femeile din plin, este impunător, este aliatul nostru atunci când pornim să seducem sexul opus, uşor insensibil, agresiv şi deloc dispus la drăgălăşenii.
Dacă aceasta este avangardă, ariegarda este mult mai subtilă. Hormoni mai puţin cunoscuţi, influenţează în cea mai mare măsură acţiunile noastre. Denumiri alambicate, vă asigur că ei hormonii sunt foarte simpatici.

Oxitocina: Este bună cu noi, are grijă să avem o stare confortabilă şi foarte des se împrieteneşte cu vasopresina, hormonal socializării masculine.

Cortizonul: Un fel de neînţeleasă a familiei de hormone, mereu stresată, deosebit de sensibilă fizic dar şi emoţional. Direct răspunzătoare a tuturor stărilor de “mi se pare”.

Vasoprezina: Prea discretă, cu energii subtile masculine, ne face să dorim să relaţionăm şi să acţionăm ca atare.

Dehidroepiandrosteronul: Déjà greu de citit, hormonul acesta este sursa şi rezervorul tuturor hormonilor. Un fel de “mama tuturor hormonilor”, prezent din plin în tinereţe, sursă de vitalitate, se regăseşte la etapa de bătrâneţe aproape insignifiant.

Androstedionul: Obraznic şi plin de curaj, hormonul acesta este direct responsabil de micile imprudenţe din tinereţe. Extrem de dinamic la tinereţe, redus ca activitate la menopauză, ne luam rămas bun de la dragul hormon, odată cu moartea ovarului.

Alopregnanolonul: Prietenul nostru cel mai bun, fără acţiunea lui am fi acre, nemulţumite şi isterice. Este cel mai echilibrat hormon, nimic nu îl scoate din ale lui, poate doar momentul premenstrual când ne dă de veste că intrăm în starea de repaus.

Convingerea mea este că din momentul în care ştim mai multe despre noi cu atât putem să ne înţelegem mai bine manifestarile. Suntem de multe ori tentate să credem că avem o manifestare de neînţeles şi acest lucru ne plasează cumva în zona ciudatelor. Suntem diferite de bărbaţi, dar perfect complementare cu aceştia. Disputele, neînţelegerile, suferinţa îţi au de cele mai multe ori rădăcini adânci în lipsa de cunoaştere, informaţie şi comunicare.

Sursa: eva.ro

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.