Dezvoltare personală, Lifestyle — aprilie 28, 2014 at 13:32

îţi sînt tot mai puţin îndatorat pe măsură ce zăboveşti mai mult

by

u8

Nimic nu este atît de amar ca o nesiguranţă prelungită. Unii primesc cu sufletul mai împăcat să li se taie speranţa decît să fie duşi cu vorba. Cu toate acestea, mulţi cad în păcatul de a amîna binefacerile promise, din pricina unei ambiţii strîmbe, ca să nu se micşoreze mulţimea celor din juru-le care le cere ceva; aşa sînt slujitorii puterii regale, care savurează spectacolul prelungit al trufiei lor şi care consideră că şi-au pierdut din forţă dacă nu arată cît pot, îndelung, fiecăruia în parte. Ei nu fac nimic pe dată, nimic pînă la capăt; insultele lor sînt iuţi, binefacerile le sînt lente.

Aşa încît gîndeşte-te cît de adevărat este ce a spus comediograful acela:
… Cum? Nu înţelegi
că îţi sînt tot mai puţin îndatorat pe măsură ce zăboveşti mai mult?
De aici provin şi vorbele pe care le rosteşte o îndurerare plină de demnitate:
„Dacă ai de gînd să faci ceva, atunci fă” şi „Nimic nu merită un asemenea preţ: prefer să mă refuzi de îndată”.

Cînd sufletul, cuprins de silă, începe să urască binefacerea pe care o tot aşteaptă, poate fi el oare recunoscător cu adevărat? După cum cruzimea cea mai violentă este cea care prelungeşte pedeapsa, iar uciderea pe dată este un fel de îndurare, pentru că tortura săvîrşită pînă la capăt aduce cu sine chiar sfîrşitul, în vreme ce partea cel mai greu de suportat a supliciului ce se pregăteşte este tocmai cea care-l precedă, tot aşa recunoştinţa pentru un dar este cu atît mai mare cu cît el se lasă mai puţin aşteptat. Căci nu este lipsită de griji aşteptarea, fie ea şi a lucrurilor bune, care ţin de salvarea noastră; şi, cum cele mai multe binefaceri aduc un leac, acela care fie îngăduie să stăruie în chinuri unul pe care l-ar putea elibera pe dată, fie îi oferă cu întîrziere bucuria, îşi rupe din propria sa binefacere.

Întotdeauna generozitatea se pune grabnic în mişcare şi este în firea celui ce acţionează de bună voie să o facă pe dată; dacă un om dă ajutor tîrziu, amînînd de la o zi la alta, nu o face cu toată inima. În felul acesta a pierdut două lucruri de mare preţ, şi prilejul şi calea de a-şi dovedi intenţia prietenoasă; voinţa prea tîrziu manifestată este de fapt lipsă de voinţă.

seneca

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.

You cannot copy content of this page