Anunţuri, Ultimile Știri — martie 18, 2014 at 23:49

Harta Moaştelor din România care atrag cei mai mulţi credincioşi: cine este şi unde se află Sfântul pe care Biserica Ortodoxă îl consideră „vindecător de boli incurabile”

by

Toate arhiepiscopiile şi episcopiile din România au termen până în 15 mai pentru a transmite Patriarhiei ce moaşte deţin. Rezultatul va fi un Ghid al Sfintelor Moaşte pe care Patriarhia îl va pune în vânzare în biserici, mânăstiri şi magazinele Bisericii Ortodoxe Române, fiind “extrem de binevenit pentru toţi cei interesaţi”.

harta-moaste

Hartă realizată de Corina Vârlan,gandul.info

Preoţii dau raport în aceste zile ce moaşte deţin în biserică. Le înscriu cu numele sfântului sau al sfintei, cu povestea şi “puterea” lor, le fotografiază (pe ele şi certificatul de autenticitate) şi le transmit mai departe episcopiei şi arhiepiscopiei în subordinea căreia se află. Totul va ajunge într-un Ghid al Sfintelor Moaşte pe care Patriarhia îl va comercializa.

În România nu există biserică sau lăcaş de cult fără moaşte, pentru că în piciorul mesei din altar trebuie puse părţi din trupul unui sfânt. Nu este chiar orice sfânt, ci unul dintre Mucenicii despre care Biserica spune că “l-a mărturisit pe Christos cu preţul vieţii”.

Nu acestea sunt inventariate, ci acelea aflate, la vedere, în racle, spre “închinăciune şi sărutare”. Traduse pe înţelesul tuturor, moaştele sunt “părticele din trupurile sfinţilor care nu au putrezit şi care reprezintă garanţia că există viaţă după moarte”, ne spune purtătorul de cuvânt al Mitropoliei Clujului, Bogdan Ivanov.

Moaştele din raclă sunt frumos mirositoare, iar singura metodă de conservare a acestora este faptul că ele sunt ţinute în ceară sau târnoseală, după cum afirmă reprezentanţii Bisericii.

Lista celor mai vizitate moaşte şi locurile unde se găsesc, întocmită de gândul

Raţiunea Ghidului Sfintelor Moaşte

“Aşa cum în ultimii 5-6 ani, la iniţiativa PF Daniel, au fost realizate ‘Enciclopedia Ortodoxiei Româneşti’, ‘Istoria Monahismului’, ‘Istoria Muzicii Bisericeşti Româneşti’, se va realiza şi această lucrare – ‘Ghidul Sfintelor Moaşte’ din bisericile şi mânăstirile Patriarhiei Româneşti, pentru că nu există o asemenea lucrare, extrem de binevenită pentru toţi cei interesaţi, în primul rând pentru credincioşi, dar şi pentru opinia publică, inclusiv pentru jurnalişti”, a declarat pentru gândul părintele Constantin Stoica, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei.

Potrivit acestuia, bisericile şi mânăstirile trebuie să facă cunoscut dacă deţin moaşte, provenienţa acestora, documentul de autenticitate, o scurtă descriere a acestora, fotografii, o scurtă prezentare a vieţii sfântului sau sfinţilor în cauză.

“Ghidul acesta va fi tipărit şi va avea acces la el orcine doreşte. Sunt documente vechi, de sute de ani, cum sunt la moaştele Sfântului Dimitrie cel Nou de la Bucureşti sau al Sfintei Parascheva de la Iaşi. Dar după 1990 sunt alte documente care arată că acolo unde au ajuns părticele din moaşte ele se păstrează în biserica respectivă. De exemplu, sunt părticele din Moaştele Sfântului Nectarie de la mânăsturea Eghina, ele au fost primite de mai multe biserici şi mânăstiri din România, dar sunt însoţite în permanenţă de documente de autenticitate de la biserica greacă care le-a oferit”, precizează vocea Patriarhiei.

În continuare, preotul afirmă că ghidul va fi distribuit prin bisericile şi mânăstirile Patriarhiei, şi prin magazinele ei.

Foto: Liviu Chirică

Foto: Liviu Chirică

Raţiunea cinstirii moaştelor, explicată de Patriarhie

Anual, mulţi pelerini români merg să se roage la moaşte, în speranţa de mai bine. Raţiunea cinstirii moaştelor ne-o explică însuşi purtătorul de cuvânt al Patriarhiei. “Cinstirea Sfintelor Moaşte este foarte folositoare pentru credincioşi pentru că, în primul rând, întăresc credinţa şi evlavia pentru venerarea sfinţilor respectivi. În al doilea rând, Sfintele Moaşte sunt ocrotitoare de boli, de primejdii şi fiecare credincios atunci când merge la Iaşi să venereze moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva sau în alte locuri din ţară merge cu credinţă în suflet, cu evlavie. După aceea, mulţi spun că li s-au împlinit dorinţele. Spre exemplu, în ultimii ani sunt mulţi credincioşi care spun că s-au vindecat de o serie de boli incurabile atunci când s-au închinat şi au venerat moaştele Sfântului Ierarh Nectarie din Eghina, vindecătorul de boli”, afirmă părintele Stoica.

Când au putere moaştele

Moaştele Sfintei Paracheva de la Iaşi şi ale Sfântului Dimitrie cel Nou Basarabov de la Bucureşti sunt cele care atrag, însă, cei mai mulţi credincioşi. Anul trecut, la sfârşitul lui octombrie, cu prilejul zilelor sfântului, peste 50.000 de credincioşi din România, dar şi din străinătate au trecut pe la raclă să o sărute. De ce această aglomeraţie în contextul în care moaştele în cauză sunt accesibile în fiecare zi doritorilor? “În fiecare zi în Catedrala Patriarhală din Bucureşti sunt credincioşi care venerează moaştele Sfântului Dimitrie. Pelerinajul din luna octombrie are legătură cu sărbătoarea Sfântului respectiv, omagiat pe 27 octombrie. Credincioşii merg la biserică la toate sărbătorile importante, cu atât mai mult cu cât ei au posibilitatea să venereze moaştele sfântului respectiv. Pentru bucureşteni, Sfântul Dimitrie cel Nou este ocrotitorul Bucureştiului şi foarte mulţi îl consideră sfântul nostru, al celora care locuim în Capitală, aşa cum cuvioasa Parascheva este ocrotitoarea Moldovei, iar Sfânta Filofteia veghează la Curtea de Argeş sau Sfantul Grigorie Decapolitu este ocrotitorul Olteniei”, mai spune purtătorul de cuvânt al Patriarhiei.

De ce este, însă, aşa mare aglomeraţie de sărbători? Au putere mai mare Sfintele Moaşte? Reprezentanţii Bisericii afirmă la unison că nu şi că “puterea lor ţine exclusiv de credinţa şi dorinţa, însoţită de gând bun, al celor care se roagă”. La aceasta se adaugă “curăţenia fiecăruia şi ţinerea postului”.

În Ardeal şi Transilvania, cultul moaştelor este mai puţin dezvoltat decât în Muntenia şi Moldova

În toate eparhiile din ţară se munceşte fără pauză la întocmirea cataloagelor cu moaşte, aşa cum a cerut Sfântul Sinod încă de anul trecut. Abia dacă mai prindem pe cineva care să ne spună câteva vorbe.

Părintele Arhimandrit Macarie Tutul, de la Catedrala Mitropolitană din Sibiu, spune că, faţă de judeţul său, Braşovul stă mult mai bine în ceea ce priveşte numărul Sfintelor Moaşte. „În Braşov, există mult mai multe odoare de acest gen, o parte dintre bisericile de acolo având o vechime mai mare decât ale noastre; de asemenea au avut înaintaşi care au dăruit părţi din osemintele sfinţilor, mai mult sau mai puţin cunoscuţi” precizează el.

În ceea ce priveşte oraşul Sibiu, Părintele Macarie spune că în catedrală există câteva racle cu moaştele unor sfinţi importanţi, precum şi cele ale Mitropolitului Andrei Şaguna, canonizat în urmă cu trei ani.

Părţi din moaştele unui sfânt se pot regăsi în diverse biserici, fie că sunt ortodoxe, fie că sunt catolice. Aşa se întâmplă cu cele ale fostului mitropolit al Transilvaniei, Andrei Şaguna. “La catedrala episcopală din Zalău au fost aduse părticele din moaştele Sfântului Andrei Şaguna, de asemenea în biserica ‘Sfântul Nicolae’ au fost aduse de la Bari, din Italia, părţi din moaştele Sfântului Nicolae” printr-un preot ortodox, afirmă purtătorul de cuvânt al Episcopiei Sălajului, părintele Gabriel Gârdan.

Foto: Silviu Matei

Foto: Silviu Matei

În tot Ardealul nu există un cult foarte dezvoltat al moaştelor, pelerinajele fiind foarte puţine, doar atunci când este adus un sfânt mai important, de la Bucureşti. “Nu e o greşeală să ai evlavie faţă de Sfintele Moaşte, chiar este un lucru benefic. În general, nu se încurajează, însă, în Ardeal, cultul Sfintelor Moaşte, pentru că noi considerăm că Sfânta Împărtăşanie care reprezintă trupul şi sângele Mântuitorului Iisus Christos este mai importantă decât moaştele unui sfânt”, a explicat preotul Cristian Ştefan, purtătorul de cuvânt al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului.

Existenţa moaştelor nu e un spectacol în sine

Acelaşi lucru este susţinut şi de preotul paroh Cristian Groza, de la Episcopia Covasnei şi Harghitei, care ţine în catedrală părticele din moaştele Sfinţilor Ioan Maximovici, Nicolae şi al Marelui Mucenic Gheorghe. Primele au fost aduse tocmai din San Francisco de un consilier al Episcopiei, ale ultimilor doi sfinţi au fost aduse de la Vatican prin intermediul unui preot ortodox din Spania. Toate sunt autentice şi au certificat.

„Am făcut public faptul că există aceste moaşte. Ţinem slujbe în fiecare zi, dar nu sunt slujbe speciale în cinstea lor. Nu încercăm, neapărat, să atragem lumea. Ne bucurăm că le avem şi avem rânduiala lor, în fiecare săptămână. Marţi, Sf. Gheorghe, miercuri, Sf Ioan Maximovici, joi, Sf Nicolae. Vin oameni la slujbă, dar nu facem procesiuni sau lucruri senzaţionale” explică părintele.

În Ardeal, biserica pare mai ponderată decât în Moldova în ceea ce priveşte moaştele. „Nu suntem împotriva manifestărilor de acest gen, dar nu facem din asta un scop în sine. Personal, sunt împotriva folosirii lor într-un alt scop decât cel pentru care Dumnnezeu le-a rânduit”, spune părintele Cristian Griza.

El afirmă că, în Biserica Ortodoxă, Sfintele Moaşte sunt prezentate ca realităţi concrete ale unor persoane ce au primit harul lui Dumnezeu, dar că, nicăieri, nu se spune c-ar trebui folosite, puse în valoare, mai mult decât e firesc.

„Ioan Gură de Aur spunea că cea mai mare cinstire pe care un om o poate aduce sfântului este să-i urmeze viaţa. Biserica aprobă sărutarea sfintelor moaşte, o încuviinţează, dar nu acesta e scopul principal”, arată părintele.

Evlavie deosebită pentru martirii de la Aiud

Părintele Cristian Groza e de părere că sfinţii contemporani, sfinţii secolului XX, sunt foarte căutaţi în ultimul timp.

„Mai nou, există un curent deosebit faţă de osemintele de la Aiud. Din păcate nu se ştie care, cui aparţin, fiind vorba, acolo, de o groapă comună. Dar există o evlavie deosebită pentru cei care au pătimit în închisorile comuniste. Sunt persoane care au astfel de părticele de oseminte. Am văzut pe net dar, cum spuneam, din nefericire ei nu pot spune cărui deţinut au aparţinut. Se ştie doar că au fost luate de la gropa comună şi că izvorăsc mir. Unele au fost expuse la câteva conferinţe, la Iaşi”, spune părintele.

Vorbind despre ultimul curent – acela de a proclama o categorie generală de sfinţi ai închisorilor, purtătorul de cuvânt al Mitropoliei Clujului, preotul Bogdan Ivanov, afirmă că acest lucru trebuie făcut cu mare atenţie.

“Nu cred că trebuie operat aşa. Moaştele şi sfinţii ţin de persoană, nu de grupul din care a  făcut parte. Ştim bine, însă, că prin închisorile comuniste nu au trecut numai sfinţi”, este de părere preotul.

Moaşte ale martirilor de la Aiud au ajuns şi la  Mânăstirea “Sfântul Gheorghe” Ţigăneşti din cadrul Episcopiei Alexandriei şi Teleormanului. “Sunt părticele aduse de părintele stareţ de acolo. Primite de cineva anume care le-ar fi găsit în închisoarea de la Aiud. Nu avem documente pentru ele, dar există o istorie. Oamenii nu pot minţi. Există o evlavie care nu este greşită într-un fel pentru cei care l-au mărturisit cu preţul vieţii pe Christos, să spunem aşa pentru că au stat la închisoare. Până când Sfântul Sinod nu va lua o hotarâre în acest sens, ele ramân acolo”, afirmă parintele Cătălin Păunescu, purtătorul de cuvânt al Episcopiei.

În Oltenia, moaştele s-au inventariat deja

În Oltenia, cele mai de preţ moaşte sunt cele ale Sfântului Grigorie Decapolitul, aflate în întregime într-o raclă de argint la Mânăstirea Bistriţa – Vâlcea. Acestea sunt printre cele mai vechi din ţară, după cele de la Suceava, ale Sfântul Ioan Cel Nou. “Sfântul Grigorie are trupul întreg şi este unul dintre cei mai cunoscuţi sfinţi ai noştri şi cei mai puternici. Despre el se spune că aduce ploaie, că vindecă numeroase boli. Mulţi vin în zilele noastre şi se vindecă. Se fac pelerinaje mari, de ziua Sfântului sau pe 15 august. De 8 septembrie, când se organizează şi un târg acolo de ziua romilor, vin foarte mulţi. Îi vezi că vin cu maşinile să se roage. În rest, vin mulţi şi în perioada postului”, a precizat pentru gândul purtătorul de cuvânt al Arhiepiscopiei Râmnicului, părintele Liviu Găman.

Reprezentanţii Arhiepiscopiei Râmnicului au mers deja la bisericile şi mânăstirile lor pentru a identifica şi fotografia moaştele şi speră să obţină certificate de autenticitate pentru cele pentru care nu au. “Noi avem cel puţin 30 de locaşuri de cult cu părţi de moaşte. Probabil că după ce se va crea ghidul acesta se vor mai da şi unele certificate de autenticitate pentru că sunt multe moaşte aduse de diverşi călugări sau domnitori, de-a lungul timpului, care le-au cumpărat ei din Ierusalim, Grecia sau Italia, dar fără documente. Este necesar un asemenea certificat pentru a putea arăta ce se ştie despre ele”, a mai spus acesta.

În Mitropolia Munteniei şi Dobrogei, părerea este însă alta. “Catalogul acesta este de dorit în Biserica noastră Ortodoxă, dar nu rezolvă mare lucru. Avem moaşte care nu au certificat de autenticitate si pe care va trebui de acum încolo să le ţinem în altar, pentru că nu le mai putem scoate la sărutat”, crede Cătălin Păunescu, purtătorul de cuvânt al Episcopiei Alexandriei şi Teleormanului.

În Moldova, Muntenia şi Dobrogea se lucrează de zor la moaşte

Peste tot se lucrează la cataloagele cerute de Sfântul Sinod pentru „recensământul moaştelor”. La Episcopia Huşilor am găsit un părinte consilier care ne-a spus pe fugă că „singurele moaşte recunoscute în Eparhia Huşilor sunt cele ale Sfintei Mare Muceniţe Chiriachi, ocrotitoarea Episcopiei, atestate pe bază de documente”. „De restul mai vorbim după ce se centralizează datele”.

Foto: Octav Ganea

Foto: Octav Ganea

Moaştele despre care ne-a vorbit părintele se află în Catedrala Episcopală din Huşi. „Sunt aici din anul 1763, fiind aduse de către Episcopul Iacob Stamati al Huşilor. Mâna şi sfintele moaşte, aduse de la Mănăstirea Marea Lavră de la Muntele Athos, au fost aşezate în Catedrala Episcopală, întrucât Episcopul Iacob a plătit o parte din datoriile Marii Lavre şi a primit, în schimb, aceste sfinte moaşte”, afirmă el.

Sfânta Chiriachi este Muceniţă, a trăit în zilele Împăratului Diocleţian între anii 264 – 305. „Este rodul rugăciunilor părinţilor săi, Dorotei şi Eusebia. A suferit moarte martirică în Armenia”, mai spune părintele.

Şi în Mitropolia Munteniei şi Dobrogei se lucrează intens la cataloagele cu moaşte pentru că nu sunt puţine. În afară de binecunoscutele moaşte din Bucureşti care atrag foarte mulţi credincioşi – Sfinţii Dimitrie cel Nou Basarabov, Nectarie Vindecătorul, Nicolae sau Calnic, în cadrul mitropoliei există şi aletele care atrag credincioşi în pelerinaje. Printre acestea se numără Sfântul Andrei ((Mânăstirea Peştera Sfântului Apostol Andrei, Constanţa), Sfântul Ierarh Mucenic Teodosie (Mânăstirea Brazi, Vrancea), Sfinţii Epictet şi Astion (cele mai vechi moaşte descoperite la noi în ţară  – anul 280 după Christos), Sfinţii Zotic, Atal, Camasie şi Filip (Catedrala episcopală din Constanţa), Sf. Muceniţă Filoteia (Catedrala arhiepiscopală Curtea de Argeş).

“La Peştera Sfântului Andrei atrage locul, nu moaştele. Mai sunt părţi din moaştele lui şi în alte locuri. Acolo, însă, tradiţia şi Biserica spune că a poposit Sfântul, din această cauză este pelerinaj mare de ziua lui, în noiembrie”, explică purtătorul de cuvânt al Arhiepiscopiei Tomisului.

Nectarie, sfântul despre care se spune că vindecă

Pe la mânăstirea Radu Vodă, din centrul Capitalei, zeci de mii de oameni trec anual pentru a săruta şi a se închina la racla cu părţi din moaştele Sfântul Nectarie din Eghina, zis şi Vindecătorul. La moaştele, donate în urmă cu 12 ani, de Biserica Ortodoxă Grecească, oamenii cer ajutor Celui de Sus, pentru grave suferinte trupeşti.

Despre Sfântul Nectarie se spune câ, în timpul vieţii, tămăduia prin simpla mângâiere, iar după moarte prin atingerea moaştelor sale.

Se crede că spiritul său ar fi ridicat din cărucioare rulante bolnavi paralizaţi; că a dat leac unei suferinţe de cancer şi a liniştit schizofrenici.

Rămăşiţele lui Nectarie Vindecătorul se află şi în alte mânăstiri şi biserici din România.

nectarie

sursa:gandul.info

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.

You cannot copy content of this page