Cultură şi Educaţie, File de Istorie — noiembrie 30, 2016 at 23:44

Gândul unirii în sufletul celor de un neam și o limbă

by

Dezideratul UNIRII nu este o noutate în istoria de trei ori milenara a poporului dintre Dunăre, Carpați și litoralul pontic.

rezolutia uniriiÎn 80 I.Hr., regele dac Burebista este cel care reușește o prima unificare a triburilor dace aflate în spațiul geopolitic dintre Panonia, Marea Neagra, Carpații Păduroși și dincolo de Dunăre.

În secolele 9 și 10, bine-cunoscute cronici fac referire la primele formațiuni politice românești ale lui Menumorut și Gelu, în Ardeal și Glad, în Banatul de astăzi, iar mai târziu, pe la 1230, aflam despre Litovoi, în Tara Hațegului, care s-a împotrivit regatului ungar, nepermițând extinderea sa.

În secolul al 14-lea, Basarab “Întemeietorul”, cu a sa Capitala la Curtea de Argeș, reușește și el o prima unificare a formațiunilor statale românești, învingând armatele regelui Carol Robert de Anjou, la Posada, în 1330.

La rândul sau, Bogdan, întemeietorul dinastiei Musatinilor, coboară din Maramureșul istoric în Moldova – iată, așadar și unificarea celui de-al doilea stat romanesc, toate având ca numitor comun UNITATEA DE LIMBA ȘI CREDINȚA ORTODOXA.

În 1600, Mihai Viteazu, este cel care devine, “din mila Lui Dumnezeu, Domn al Tarii Ardealului și a Toată Tara Moldovei”.

1 decembrie este, așadar, un lucru firesc, o constanta psihologica și geopolitica a spațiului romanesc, o constantă pe care nu o va altera nimeni, niciodată.

Ciprian Dorel Pop

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.

error: Content is protected !!