De pe la noi, Editoriale — noiembrie 30, 2013 at 22:36

Frica – factorul de stabilitate

by

end is near cartoon

 

Ei au vaporaş pe lac şi elicopter în curte, ei au ghiuluri şi amante noi. Tu ai  multe griji şi o foarte frumoasă lipsă de perspectivă. Dar pleci capul şi spui că nimic nu se mai poate schimba,  iar ei exact asta îşi doresc să ştie de la tine. Ei ştiu că deja frica ta este prea mare şi la adăpostul ei îşi vor bea dimineaţa liniştiţi cafeaua.

Criza economică revine, zona euro este în pericol, Grecia este ca şi dusă pe copca falimentului, SUA va rămâne fără bani la finele lunii, Germania renunţă sau nu la moneda europeană, Rusia se încruntă la SUA, iar China e salvatoarea economică ai lumii. Sau nu.

Priveşti la TV, asculţi la radio, mai citeşti un ziar. E clar – vine sfârşitul economic al lumii. Vine …. Trebuie să ne pregătim, să ne strângem toţi boii acasă şi să aşteptăm mişcările, revoltele şi foametea. Salariile cele care vor mai fi se vor reduce, companiile se duc în cap, banii se epuizează, statele se pregătesc de război. Tot economic. Ba nu, o voce importantă, de la FMI sau BNR, vine să ne liniştească de tot: o să fie chiar armat, pentru că în ultimele două sute de ani dezechilibrele economiei mondiale s-au rezolvat prin război armat. Deci, mergeţi să vă puneţi şi măştile de gaze, se vor arunca noi fumigene, iar mintea şi aşa destul de încordată a omului va fi din nou aspirată în vârtejul fricii.

Să ne pregătim, aşadar, de un mic cataclism în următorii zece ani.

Toţi privesc chiorâş la China, pentru că a devenit cel mai mare creditor al SUA şi cei aproape 1,4 miliarde de oameni au salvat sau doresc să salveze omenirea, cel puţin din punct de vedere economic. SUA, singura supra-putere a lumii, nu este foarte fericită de ce se întâmplă, mai ales pentru că, pe lângă a credita, China a început să se înarmeze. Poate nu o face în aceeaşi manieră precum SUA sau Rusia, dar nu sta rău la capitolul dotare militară. Are şi arme nucleare şi, dacă stai să te gândeşti bine, orice om normal la cap ar rămâne mai curând dator o perioadă decât să apese pe butonul roşu. Este adevărat că acest mic amănunt a scăpat analiştilor economici şi militari care ne tot apar pe sticlă. Ei vor sânge şi să bage frică în oase celor care le aspiră fără să gândească cuvintele. Analiştii economici vor fi în curând eclipsaţi de analiştii militari şi de corespondenţii de război. Ei vor povesti live noile conflicte şi ne vor arăta în fiecare clipă situaţia banilor şi cum se plimbă ei prin conturile ţărilor combatante. Este o pâine de mâncat şi cei care au şomat vor să recupereze terenul pierdut. Ei vor război!

Datul cu părerea este foarte mişto într-o lume în care media este la putere. Tuşeşti în Australia şi eschimosul este bătut pe spate. Te împiedici în Piaţa Roşie şi rişti să fii vedetă la Buenos Aires. Lumea a devenit un organism viu, reţeaua informaţiilor trece prin noi în fiecare zi şi ascultăm cum fel şi fel de guru economici vin să ne lumineze sau, dimpotrivă, să ne adâncească şi mai mult în ceaţă. Vorbesc cu largheţe de razboaie armate, vor musai sânge pe stradă şi, privind important în ochiul camerei, ne anunţă că apocalipsa euro este la uşă, imediat în spatele tornadei dolar.

Ca om normal şi cu copii acasă, te întrebi încotro să o iei ca să nu fii ajuns de alte probleme. Poate că pleci la ţară, să trăieşti din mica gospodărie lăsată de izbelişte acum 40 de ani când ai plecat la oraş. Poate că nu ai unde să fugi şi vei merge la slujbă în continuare, gândind că totul este efemer în viaţă. Gândeşti că din atâta lume pe acest pământ nu o să cadă bomba financiară sau cu napalm chiar la tine în curte. Chiar poţi să zâmbeşti şi să te încurajezi că nu ai tu norocul ăsta. Nu ai câştigat niciodată la loto, de ce să-ţi pice ţie acum pleaşca? Ca om de rând, ca om cinstit, ca om care îşi ocupă timpul cu viaţa, simţi că o stare nefirească de frică a pus stăpânire pe tine, însă o ţii bine camuflată. Ba chiar poţi să şi bravezi cu ea, să o terfeleşti prin băşcălie, sa te prefaci că nu ţi-ar fi teamă.

Dar, de fapt, îţi este. Te gândeşti că mâine o să fii concediat, sau, mai rău, afacerea ta se duce. Priveşti la cei din Guvern, acei politicieni lacomi care te-au adus în starea asta şi undeva, în adâncul sufletului, ştii că ei sunt de vină pentru că ţara s-a dus de râpă. Undeva în sufletul tău, ştii că fie la Bucureşti, fie la Bruxellles, fie la Moscova sau la Atena, undeva, nişte politicieni au decis ca ţie să-ţi fie rău, s-au lăcomit şi acum dau vina pe tine sau pe criză, pentru că vine când nu te aştepţi.

Ei au vaporaş pe lac şi elicopter în curte, ei au ghiuluri şi amante noi. Tu ai  multe griji şi o foarte frumoasă lipsă de perspectivă. Dar pleci capul şi spui că nimic nu se mai poate schimba,  iar ei exact asta îşi doresc să ştie de la tine. Ei ştiu că deja frica ta este prea mare şi la adăpostul ei îşi vor bea dimineaţa liniştiţi cafeaua.

sursa:paginapolitica.ro

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.

You cannot copy content of this page