Cazul 1: Dacă-ți zâmbesc, nu înseamnă că vreau să mă culc cu tine

Eu am ajuns să spun că nu îmi place să flirtez. Și nu pentru că aș avea ceva împotrivă, dar am avut parte de atâtea situații neplăcute, încât să flirtez nu mai este un sport… relaxant.

Respectiv, de multe ori, flirtul este o modalitate de socializare. Dacă spun unei femei că arată foarte bine și îi zâmbesc, va fi încântată. Dacă spun asta unui bărbat, va începe să se bage în seamă mai mult pe motiv că… poate e rost de ceva.

Este destul de dificil însă să îmi înfrânez pornirile. Pentru că, spre exemplu, când am o zi în care sunt într-o stare bună zâmbesc mai des, fac glume mai multe, sunt extrem de deschisă și amabilă cu cei din jur.

O, da, există și zilele rele. Acelea în care ritmul vieții devine prea alert, stresul se acumulează și ajung să zâmbesc abia atunci când mă întind în pat, sting lumina și mă culc.

Dar veselă și deschisă fiind, cam 90% dintre bărbați (e o statistică generalistă, în total n-or fi fost mai mult de 5) au avut aceleași reacții: o atingere pe spate, o șuviță de păr (a mea, desigur) dată după ureche, sau un pas mai aproape când mi se adresează.

Respectiv, amabilitatea mea este o invitație de a-mi invada spațiul personal. Ori… până aici! Este o glumă care spune „râdem, glumim, dar nu părăsim incinta”.

În traducere liberă: am o zi bună și beneficiezi și tu de ea. Nu, nu m-aș culca cu tine, chiar dacă azi, din rațiuni care nici nu țin de tine (poate) am impresia că ai asortat bine cămașa cu blugii.

Cazul 2: Nu, nu sunt disponibilă, sunt doar bine-dispusă

Semnalele pe care le transmitem și primim, pot fi extrem de… derutante. Dacă îmi place un bărbat și flirtez cu el, evident, mi-ar plăcea să replice. Sau măcar, naibii, să se prindă.

Pe de altă parte, dacă băiatul de la IT este vesel, iar eu îi fac cu ochiul, aș vrea să nu se prindă de nimic. Pentru că sincer, acum, cu toții avem nevoie de IT-ști, deci este logic să ne bucurăm că sunt într-o bună dispoziție!

Cum altfel să nu se enerveze când îi spun că nu îmi merge computerul care a fost scos din priză? Și cum să nu îi fac cu ochiul ca să-i intru în grații?

Dar, repet, este dificil de interpretat, deci le pot acorda circumstanțe atenuante. Mai ales dacă printr-o glumă a astrelor, băiatul mă place.

Totuși, ca să fie mai clar și descifrabil, să spunem că ar trebui să îți fac cu ochiul de câteva ori pe zi, în mod constant, timp de o lună, ca să bănuiești ceva.

Mie, cel puțin, cam atâta îmi ia să mă prind că cineva mă place. În alte condiții, presupunerea mi s-ar părea o aroganță.

Pentru siguranța personală, am decis totuși să nu mai fac cu ochiul, decât în cazuri extreme în care chiar mi-a intrat ceva în el.

Cazul 3: Zici că nu o înșeli flirtând cu mine? Zilnic?!

Există acum și varianta „El”, respectiv cel cu potențial de interes, pe care îl plac, aș vrea să îl cunosc mai bine și, discret, încep un mic flirt.

Iar el, băiat serios și responsabil (că doar de aia îmi place) îmi spune că e cuplat. Pentru mine, informația e moartea flirtului și a interesului totodată. Pentru că am citit eu undeva să nu te legi la cap când nu te doare.

Dar viața demontează zicalele (bine intenționate) din bătrâni, iar „El” a continuat să flirteze. Eu, femeie slabă, m-am lăsat dusă de val. O zi, o săptămână, vreo două luni.

Evident, jocul a devenit interesant, apropo-urile la fel. Iar într-un acces de curaj i-am zis să ieșim într-o seară. „Nu pot, sunt într-o relație” care a fost elocvent (bine că-și amintise) s-a transformat (după o îndelungată autoanaliză) în „Să văd într-o seară când sunt singur.”

Sincer, dacă până și Zoe a fost bărbată, am zis că mi-o ieși și mie. Așa că i-am zis că infidelitatea lui emoțională tot infidelitate se cheamă, oricât s-ar felicita el „că nu a mers mai departe”.

Iar mai departe ar fi ajuns dacă îmi transmitea că… „a fost” într-o relație. Lucru pe care eu îl bănuiam din moment ce nu părea stingherit de oră, moment sau îndrăzneală.

Oricum, dacă flirtul meu neintenționat mi-a provocat neplăceri, am descoperit și forme de flirt intenționat, mascate sub devizul „nu e infidelitate, așa vorbesc eu cu prietenii”. Sincer, mi-ar plăcea să îl aud întrebându-l pe băiatul de la IT ce lenjerie intimă poartă azi…

psychologies.ro