De prin lume adunate — octombrie 5, 2016 at 22:08

„Fii mai atentă pentru că Sunt aici”

by

sd

Motto: ”Sexul între un barbat și o femeie poate fi minunat, cu condiția să-ți faci loc între bărbatul și femeia potrivită” (Woody Allen)

Povestea spune că într-un sat, odată, candva, demult, o tânără fată, fecioară înca, avuse un vis ciudat: Un prinț a venit în satul ei, anume pentru ea. Dimineața, fata se trezește în grabă și începe sa-l caute. Dar nimeni n-a auzit de prințul acesta. La ieșirea din sat, trecând pe lângă un bătrân acoperit cu o mantie lungă, așezat pe marginea drumului, lângă un izvor ce tâșnește din stâncă, fata îl aude spunându-i:

-”Îți pierzi timpul, îți pierzi timpul….”… Fără să ia în seamă vorbele bătrânului, fata iese din sat, aleargă peste câmpuri, le pune întrebări țăranilor. Nimeni n-a auzit de prințul ei. Seara, întorcându-se istovită, trece pe lângă bătrânul care-i spune din nou:

-”Îți pierzi timpul, îți pierzi timpul”…

Fata revine, abătută acasă. Părinții încearcă să o liniștească, s-o aducă din nou cu picioarele pe părnânt, să-i arate că prințul era doar un vis. Zadarnic însă. Visul e mai puternic. A doua zi, fata pleacă din nou în căutarea prințului, pe care l-a revăzut în vis și care, de data asta, a întins brațele spre ea. Trece pe langă același bătrân, așezat lângă același izvor – cu același toiag ce se vedea afară din mantia-i lungă – care-i spune aceleași cuvinte:

”Îți pierzi timpul, îți pierzi timpul”…

Ea nu-l ascultă și pleacă mai departe peste câmpuri. Caută peste tot, rănindu-și tălpile în mărăcini, în pietrele de pe drum. Întreabă chiar și animalele: nici un răspuns. Când se întoarce, trece pe lângă același bătrân, care-i spune din nou:

-”Îți pierzi timpul, îți pierzi timpul”… În noaptea următoare, prințul revine în visul fetei și își desface brațele. Ea se aruncă la pieptul lui, el o îmbrățișează. Părinții și vecinii încearcă s-o liniștească, dar fata, orbită de speranță, pleacă iarăși în zori. Seara, trecând pe lângă bătrân, nici nu-i mai aude cuvintele:

-”Îți  pierzi timpul, îți pierzi timpul”… După zile de alergătură și căutare zadarnică, fata se întoarce seara în sat. E vlăguită și fără speranță.

Are hainele rupte, părul plin de țărână, picioarele însângerate. Ajunsă la capătul puterilor, se așează pe o piatră lângă izvor. De data asta, bătrânul nu-i mai spune nimic, apoi, după o clipă se ridică, își face palmele căuș, ia apă rece din izvor i-o întinde fetei. Ea se apleacă spre mâinile care-i întind apa și, deodată, vede că mâinile acelea nu mai sunt ale unui bătrân. Sunt tinere, puternice. Pe un deget strălucește un inel regal de aur cu diamant. Uimită, fata își ridică privirea și vede că, sub gluga ce-i acoperea în parte chipul, se ascunde un tânăr cu ochi strălucitori, cu un surâs pe buze. E cel pe care l-a văzut în vis, cel care a cuprins-o în brațe.

-„Cum? Tu erai? Ai fost aici tot timpul? întrebă fata. El o privește fără să-i răspundă. Ea îi spune din nou: -„De ce, de ce nu mi-ai spus mai curând?” Iar el răspunde, întinzându-i apa rece: -„Dar cum puteam să știu că pe Mine mă căutai?” Apoi, vocea bătrânului Eremit se facu auzită din nou:

-„Frumusețea exterioară este partea vizibilă a frumuseții interioare. Și ea se manifestă prin Lumina care iese din ochii fiecăruia. Uneori iubirea trece prin preajmă și spune: „Nu Te văzusem până azi”. Iar Sufletul nostru răspunde: „Fii mai atentă pentru că Sunt aici”. Vai de cei care gândesc: „Nu sunt frumos, pentru că iubirea nu a bătut la ușa Mea”. De fapt, iubirea a bătut – dar ei n-au deschis, fiindcluă nu erau pregătiți s-o primească. Încercau să-i imite pe ceilalți, când iubirea caută ceva fără pereche. Încercau să reflecte ce venea de afară au uitat de Lumina mai puternică ce venea din Interior”…

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.

You cannot copy content of this page