Dezvoltare personală, Lifestyle — februarie 21, 2014 at 16:50

Fete de oras si sali de sport

by

Ma doare spatele…stiu, nu sunt singura. Pe mine si pe mai bine de jumatate din populatia globului. Sedentarism, varsta, tocuri, poluare, greutate, stat pe scaun, stat in picioare, si, cel mai important, varsta nu ? In fine, motivul e mai putin important, efectul trebuie indepartat.

fete de oras

Asa ca, de vreo 2 ani, tot trag de mine sa ma conving ca trebuie sa fac ceva in sensul asta. Desigur, rezolv rapid problema cu niste antiinflamatoare si uit pentru o perioada ca si un melc reumatic face mai multa miscare decat mine.

La inceput, am crezut ca poate am nevoie de o persoana care sa ma tarasca, la propriu, intr-o sala de sport, asa ca mi-am sunat toate prietenele sa imi ofer disponibilitatea. Surprinzator, desi in ziua de azi e de bonton sa te lauzi ca mergi la sala, niciuna dintre prietenele mele nu s-a oferit voluntara.

Buun. Planul B. Anul trecut mi-am facut un abonament full la toate activitatile pe care le poti face intr-o sala de sport (cred ca si spalatul pe jos si mentenanta erau incluse). Mi-am spus – in felul asta, sigur ma motivez ! Desigur, am avut numeroase mustrari de constiinta si nopti nedormite din pricina faptului ca platisem o avere pe respectivul abonament, dar cu determinare si respect de sine, am reusit sa depasesc momentul…

In cele 12 luni pe care le-am avut la dispozitie, am mers de 2 ori la aquagym. Nu va spun ca eram ca o foca ratacita printre balene aflate la menopauza pentru ca ar fi urat din partea mea sa ma exprim astfel…

Pe scurt, eu eram singura care trebuia sa se tina cu o mana de marginea piscinei, pentru ca valurile provocate de miscarile suave ale cursantilor ma purtau dintr-o parte in alta si, din cand in cand, (de fapt, destul de des) antrenoarea ma scotea de par de sub apa, atunci cand pierdeam de sub picioare suportul de pe fundul piscinei pe care trebuia sa sari.

Am renuntat dupa 2 sedinte, cu promisiunea sa revin peste 50 de ani.

Dupa care m-am apucat de spinning. Mi se parea intens, solicitant si cu posibilitati reale sa ma tin de treaba.

Am inceput prost. Nu chiar cu sfarsitul, dar, in niciun caz, cu inceputul. Adica, mi-am cumparat echipament adecvat fara sa am nici cea mai vaga idee daca sportul asta e pentru mine sau aveam sa fiu depasita, din nou, de melcul reumatic…

Prima sedinta. Dupa 20 de minute visam sa-l spanzur pe antrenorul care urla la mine la fiecare 30 de secunde “nu mai sta cocosata ! te uiti la mine ca de aia te doare spatele!”, in timp ce pedala turbat ca si cum ar fi fost ultima cursa din viata lui. Iar trecerea abrupta de la Ciuleandra la I will always love yourecunosc ca m-a daramat psihic…pedalele mele, pur si simplu se revoltau !

Eram hotarata sa renunt dupa jumatate de ora, cand am facut greseala sa-mi mut privirea de la antrenorul psihopat la tipul din dreapta mea. Indopat si cu o burta cat China, pedala de parca intrasera dracii in el ! Burta parea sa-i dea aripi, ziceai ca zboara. Si niciun pic de sudoare !

Eu transpiram ca un drogat in sevraj de ziceai ca trece Dunarea pe sub picioarele mele, iar el era ca un ghiocel imaculat. Si cu burta.

Mi-am spus atunci “ daca te opresti, esti ultimul om, dar daca mai vii, esti ultima proasta !”. Si nu m-am mai dus. Dar n-am avut regrete pentru ca o prietena, medic, mi-a spus, absolut intamplator, ca daca mai continuam imi pocneau toate articulatiile.

Iata-ma la inceput de an intr-un mare impas. Pe principiul “s-o iau se strica, s-o las mi-e frica” m-am hotarat sa  imi dau o ultima sansa. Poate am gresit, totusi, undeva, de nu m-am integrat.

Acum cateva luni ma aflam la coafor, cand a intrat o tipa foarte grabita sa-si aranjeze parul si unghiile. Avea un superb par negru, pana la fund, pe care si l-a ondulat in niste bucle mari de toata frumusetea. Repede si-a inlocuit si unghiile false si, recunosc, o priveam cu admiratie visatoare.

Fetele de la salon pe semne ca o cunosteau pe ea si ritualurile ei, pentru ca i-au urat la plecare “Sala usoara!” Nedumerita, am cerut explicatii. Tipa venea de 3 ori pe saptamana si se aranja inainte de a merge sa traga de fiare.

Aha ! Deci aici am gresit ! Cum dracu sa ma tin eu de sala cand ma duc cu parul prins in coada, fara rimel si fard, cu sapca pe cap, trening si pantofi sport ? Radeau aparatele si cu ultima curea de mine…

Oare imi trebuie si putin botox ? Intreb, nu stiu…

sursa:tematic.ro

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.

You cannot copy content of this page