De pe la noi, Editoriale — iunie 30, 2013 at 11:34

Eu vreau să fiu un Om!…

by

Lili ManeaToţi ne naştem, ne plăsmuim vise şi planuri, avem obligaţii sociale şi profesionale… trăim, încercând să ne realizăm acele vise şi planuri, sau încercăm altele, survenite pe parcursul vieţii… şi într-o zi se întâmplă ceva… realizezi că viaţa ta se reduce la muncă, mâncare, somn şi din când în când refulări în ceea ce se cheamă “ distracţie”… şi mai grav, în jurul tău sunt numai oameni care aleargă… bineînţeles,  tu, împreună cu ei… stresaţi să se achite de obligaţii şi să facă bani… Şi într-o zi se întâmplă să te “trezeşti”… Simţi că ai nevoie de o schimbare… pentru că toţi am ajuns să ne comportăm ca nişte nebuni… nu avem încredere în nimeni, suntem răi nemotivat şi gratuit şi uneori, unii dintre noi devin prea lacomi… sufletul se îmbolnăveşte şi mai apoi trupul… majoritatea bolilor fizice, au cauze sufleteşti…

Situaţiile fericite îţi aduc prieteni, nenorocirile ţi-i verifică… Aţi simţit probabil, de multe ori că au început să bată în viaţa voastră vânturi potrivnice…în care, “invidia cea hâdă”… aşa cum o numeste Shakespeare… exultă… în care răul încearcă să înlocuiască binele, înlocuindu-l cu tot felul de surogate…care, nu sunt nimic altceva decât elemente ale unui perfid decor, dovedind întunecimea sufletului şi a minţii unora… răul cel mai mare la care se ajunge, de decădere cea mai adâncă… de “demonizare”… “demonizarea” omului nepunticios!… nu, nu, neputincios din motive de slabiciune fizică, neputincios datorită invidiei şi răutăţii din suflet… sigur că, ne sperie gândul acesta… şi trăim aşa, o stare schizoidă…… sfâşiati de două chemări… chemarea către bine şi chemarea către rău…

… Cred că fiecare dintre noi ar trebui să reflectăm mai bine la viaţa pe care o ducem… şi la cea pe care ne-am dori să o trăim… la drumul pe care dorim să îl urmăm, aşa cum spuneam mai sus… calea binelui sau calea răului… pentru că suntem oameni şi păcătuim adesea, cu gândul, cu cuvântul şi cu lucrul (fapta)… şi încă ceva !… când plecăm din această lume nu luăm nimic, din valorile materiale pentru care, poate am făcut multe compromisuri sufleteşti… plecăm goi şi singuri aşa cum am venit!… Cu siguranţă, trăim într-o lume nebună, bolnavă, săracă, depravată, crudă şi întunecată!… în care, ţi se suprimă, picătură cu picătură, dreptul la “a trăi liniştit”…  Cu certitudine vă va durea golul în care vă veţi trezi într-o bună zi…

Ca şi concluzie, mai spun doar atât… viaţa este una singură, ştiţi asta!… Este păcat şi o pierdere imensă să trăieşti numai în întuneric, ură şi răutate… NU cei din jurul nostru sunt vinovaţi pentru neputinţele noastre!… Păcat de păcatul vostru dacă gândiţi altfel!…

Este greu?…E uşor?… Doare?… Bucură?… Nu mai contează!… Nici nu vă puteţi imagina cât de adevărat este Adevărul şi cât suferi pentru el!… Eu am decis !… Nu vreau să mă înconjor de Nimeni, să devin Nimeni… înghiţind tot mai multe Nimicuri… Eu vreau să fiu un Om!… cu visuri, cu speranţe şi cu dorinţa de a trăi frumos… din păcate, Nimeni  încearcă să-mi ucidă sufletul şi dorinţa de a mai vrea să lupt pentru ceva frumos… de a mai vrea să trăiesc în lumea mea de Om frumos…

Da, Eu Am Decis!… Nu vreau să fiu părtaşă la nici o crimă împotriva sufletului oamenilor cuminţi, decenţi şi altruişti… nu mai vreau să tolerez pe toţi aceia care umblă cu lucruri murdare… Vreau doar să mă eliberez!… şi să vă dăruiesc şi vouă, celor multor Nimeni… din sufletul meu rănit şi frumos…

La o parte toţi cei care m-aţi rănit!… La o parte toţi cei care mi-aţi înşelat încrederea!…La o parte toţi cei care aţi încercat să-mi furaţi sufletul!… La o parte toţi cei care nu m-aţi cunoscut şi nu mă veţi cunoaşte cu adevărat niciodată!… La o parte lume întunecată… E timpul Luminii…

Liliana Manea

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.

You cannot copy content of this page