Editoriale, People-Passion-Performance — februarie 1, 2014 at 17:45

Eseuri, de prof.univ.dr. Gabriel Popescu – LUMEA ŢĂRANULUI

by

popescuÎn sens tradiţional, clasic, viaţa ţăranului se petrece în interiorul a două cercuri. Primul este propria gospodărie, iar al doilea colectivitatea din care face parte sau căreia îi aparţine. Evident,gospodăria este cercul, mediul cel mai important pentru ţăran deoarece aici este proprietatea din care el îşi trage seva individualităţii, adică a puterii în ultima instant.

În al doilea cerc, ţăranul accede în mod natural, fie prin calitate de subiect, atunci când este vorba de instituţiile statului ( primărie, poliţie, şcoală, biserica), fie de client, atunci când:

-intră în cârciumă, unde tradiţional ţuică românească a început să fie înlocuită, datorită preţului mai mare, cu un surogat ieftin, cu pretenţii de vodka, dar dăunătoare sănătăţii, că produs care a monopolizat piaţă alcoolului în ţară noastră;

-merge la târg ( tot mai rară este în ultima vreme această situaţie) pentru a vinde produse sau animale din gospodărie şi pentru a cumpără ceva trebuitor ( în mod deosebit unelte agricole simple, de maximă necessitate, precum: coase, sape, cazmale sau material de construcţii, ciment, fier, cuie şi altele);

-relaţionează pentru diferite alte problem cu ceilalţi săteni, rude, prieteni, colegi, meseriaşi, comercianţi.

Rar şi în situaţii bine motivate cele două cercuri sunt depăşite. Ieşirile, atunci când se produc, au că destinaţie în cele mai multe cazuri oraşul cel mai apropiat. Cu această ocazie se merge la doctor, se vizitează o rudă şi de cele mai multe ori, se fac cumpărături pentru evenimente deosebite în familie: botez, nuntă, înmormântare şi, mai puţin, sărbătoarea numelui sau a vârstei.

Excepţie de la regulă sunt ţăranii care vând produse în pieţele orăşeneşti, deoarece ruralul are târguri, nu şi pieţe. Aceştia se bucură de cele mai multe ori de apropierea faţă de oraş. Economic, ei beneficiază de rentă de poziţie, care presupune un plus de venit net prin economii la cheltuielile de transport.

Revenind la problema iniţială, de ce ţăranul, cu greu, depăşeşte primele două cercuri, mulţi dintre confraţii nostril specialist, fie că sunt economist, sociologi, psihologi sau mai nou, politologi dau vină pe cheltuielile suplimentare reclamate de deplasarea către oraş, fie pe conservatorismul atât de characteristic ţăranilor mai vârstnici.

Fără îndoială, aceste răspunsuri sunt adevărate, dar ele nu exprimă şi întregul adevăr, care este mult mai adânc şi aparţine de acele resorturi în funcţie de care se recunoaşte valoarea ţăranului astăzi greu perceptibile pentru lumea exterioară satului.

Or, dacă acceptăm că valoarea ţăranului este dată de proprietate, adică de valoarea bunurilor din gospodărie, reiese că el prefer satul, deoarece satul îi recunoaşte valoarea, pe când oraşul, care nu-l preţuieşte pentru că nu-l cunoaşte, este visceral ocolit de ţăran.

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.

You cannot copy content of this page