Stateam la masa de lucru. Prindea sa se insereze si eu tot nu mai ajungeam la capat. Deodata m-a napadit o neliniste. Am asezat creionul jos. In camera ma straduiam sa discern un zgomot infundat. Nu era nici bubuit, nici tuse de motor, nici rapait de ploaie pe acoperis.
Si totusi, imi era extrem de cunoscut…o chemare pe care o mai auzisem, dar acum nu o mai recunosteam…
Tocmai cand eram sa abandonez, enigma mi s-a dezlegat pe neasteptate, de la sine. Era pulsul meu…Vuietul nelinistitor venea dinauntru…
Am impins caietele la o parte, m-am dus la fereastra si am deschis-o. Din intuneric mi-a navalit in brate un snop rece si parfumat. El incerca sa ma vesteasca…
INFLORISE LILIACUL !