Editoriale, Interviuri — aprilie 11, 2014 at 12:53

Dumitru Coarnă, Vicepreşedinte Sindicatul Naţional al Poliţiştilor: Suntem o forţă şi chiar avem un cuvânt de spus

by

L-am cunoscut pe Mitică Coarnă de pe vremea când era miliţian, Şef de post şi tata era Şef de unitate la restaurantul din Comuna VladŢepeş. Pe vremea aceea la Vlad Ţepeş se găsea pepsi. Era o mândrie a comunei. Aşa l-am cunoscut. Un tip de treabă, tot timpul cu zâmbetul pe buze, agreabil. Nu ai zice că e poliţist. Totuşi seriozitatea,tenacitatea, ambiţia şi profesionalismul  l-au făcut remarcabil şi l-au ajutat să progreseze continuu.

dumitru coarna1Dumitru Coarnă este licenţiat în drept. A terminat un masterat în ştiinţe penale şi criminalistice.Lucrează în poliţie din 1987 şi a lucrat la IPJ Călăraşi, la poliţia Vlad Ţepeş, apoi ca şef de post la Lupşanu şi mai apoi şef de post la poliţia Grădiştea. Din anul 2006 este preşedinte la Sindicatul Naţional al Poliţiştilor, filiala Călăraşi. Din anul 2009 este consilier juridic la Sindicatul Naţional al Poliţiştilor, iar din 2011 este vicepreşedinte al SNPPC şi preşedinte la filiala Călăraşi.

R: Este sindicatul poliţiştilor un sindicat cu  specific şi particularăţi?

Dumitru Coarnă: În mod clar şi cert suntem un sindicat cu un specific şi cu particularităţi din două elemente fundamentale.

1. Venim dintr-un sistem comunist totalitar

2. Poliţia după 1990 a rămas în sistemul militar, un sistem închis, un sistem care nu permitea modalităţi de exprimare ale poliţiştilor şi sigur că avem particularităţile vaste şi fundamental este faptul că facem parte din sistemul de apărare şi siguranţa ordinii publice, care este un sistem particular şi care are elementele sale de particularitate.

R: Care sunt drepturile şi care sunt obligaţiile unui membru al sindicatului poliţiştilor?

Dumitru Coarnă: Drepturile şi obligaţiile membrului de sindicat sunt foarte simple. În primul rând are obligaţia către sindicat, pentru că această cotizaţie este cureaua de transmisie între membru şi organizaţie… deci asta ar fi ca o obligaţie, iar drepturile sunt cele care decurg din lege, în sensul că devenind membru de sindicat, organizaţiile sindicale reprezentative, în mod gratuit, desfăşoară activităţi de menţinere şi crearea unor noi drepturi în procesul legislative şi în procesul profesional de zi cu zi.

R: Asta înseamnă implicit, apărarea drepturilor poliţiştilor.

Dumitru Coarnă: Sigur. Sindicatul, practic preia tot ceea ce înseamnă apărare şi încearcă să dezvolte în plan practic orice activitate care îl ajută pe poliţist în planul profesional, social, economic, cultural, sportiv. Şi bineînţeles dreptul de reprezentare, fundamental în instanţă. Sindicatele reprezentative au dreptul de a reprezenta în instanţă membri de sindicat, pentru tot ceea ce înseamnă încălcări de legi.

R: Asta chiar este ceva aparte. Alte sindicate pot face acest lucru?

Dumitru Coarnă: Ba da. Şi ei au aceste drepturi, dar probabil au neglijat aspectul ăsta şi nu vreau să comentez despre alte sindicate. Eu, vreau să vă spun că sindicatul pe care îl reprezint, a încercat şi încearcă tot timpul să fie alături de membri şi să-i reprezinte în drepturi în tot ceea ce înseamnă abuzuri din partea angajatorului sau a unor terţi. Şi avem foarte multe exemple, şi dacă vreţi, ca element de legătură directă cu ceea ce spun eu este cazul Traian Berbeceanu, un membru de sindicat din 2005. Aţi văzut cum l-am reprezentat atât în mass media cât şi în negocieri cu angajatorul şi în toate instanţele de judecată cu apărarea… şi am reuşit să dovedim un lucru, că un om nevinovat, un poliţist care a încercat să desfăşoare activităţi pur profesionale şi în spiritul şi cu respect faţă de lege, şi sistemul a acţionat brutal şi l-au reţinut şi arestat nevinovat fiind… pentru că, să observaţi, la onor parchet am cerut sancţionarea penală pentru represiune de dreaptă… acestă represiune de dreaptă înseamnă că ei au ştiut că este nevinovat şi l-au reţinut şi arestat.

R: Felicitări, omul acela chiar merita!

Dumitru Coarnă: Mulţumesc mult!

R: Toţi poliţiştii sunt membri ai sindicatului?

Dumitru Coarnă: În momentul de faţă, sindicatul pe care eu îl reprezint, anume SNPPC, are un număr de peste 45000 de membri de sindicat dintr-un total de 70000 de poliţişti, care reprezintă şi Poliţia de Frontieră. Avem Poliţia IGPR, poliţia naţională 53000 de poliţişti şi diferenţa până la 70000 Poliţia de Frontieră. Noi, avem în acest moment peste 45000 de membri.

R: Este mare!

Dumitru Coarnă: La momentul acesta suntem cel mai mare sindicat naţional din România, din sud-estul Europei… Cel mai mare sindicat naţional din sud-estul Europei.

R: Waw! Sunteţi o forţă!… în afara faptului că poliţia în sine este o forţă şi sindicatul e pe măsură. Chiar aveţi un cuvânt de spus.

Dumitru Coarnă: Suntem o forţă şi chiar avem un cuvânt de spus, şi am transmis în ultimii 4-5 ani dacă aţi observat şi pe piaţă, o spun fără nici o lipsă de modestie… am fost singurul sindicat care a contat, care a fost viu şi care a încercat să vaccineze sistemul la erorile pe care le-a desfăşurat… şi aici nu mai dezvolt.

R: Asta este un semnal important, zic eu.

Dumitru Coarnă: Da, este un semnal important pentru că societatea civilă ar trebui să acţioneze altfel la abuzuri, să fie mai prezentă şi să corecteze guvernanţii care sunt într-o logică a abuzului, să mă ierte Dumnezeu, dar trăiesc într-o logică a abuzului.

R: Ani de zile s-a încercat denigrarea uniformei d-voastră şi a armei d-voastră. Asta mi s-a părut cea mai mare tâmpenie pe care o poate face un popor, sau mai bine zis conducerea unui popor.

Dumitru Coarnă: O mare greşeală, pentru că poliţia până la urmă care este obiectul ei de activitate? Să menţină, să apere, să preotejeze siguranţa şi ordinea publică, siguranţa cetăţeanului.

R: Exact, ar fi haos fără poliţie.

Dumitru Coarnă: Vă dau un exemplu plastic, pentru că mie îmi place foarte mult:

În germania, la un moment dat un poliţist de la circulaţie întocmea un proces verbal de contravenţie, într-o poziţie oarecum indecentă… în sensul că, stătea cu un picior pe bara de protecţie al unui autocamion. Moment în  care cetăţeanul intervine… şi important, era prezent şi un jurnalist…

Domnule jurnalist, nu observaţi că poliţistul are o poziţie indecentă?

Jurnalistul îi raspunde:ba da.

Nu luaţi atitudine?

În ce sens?

Să întocmiţi un articol, să scoateţi în evidenţă gestul.

Jurnalistul spune: Nu!

Păi cum aşa, de ce?

Păi, orice acţiune şi activitate împotriva poliţistului, înseamnă o acţiune şi activitate împotriva sistemului de siguranţă şi ordine publică, lucru care mă va afecta şi pe mine…pentru că lovind în poliţist, eu lovesc în autoritatea statului care mă protejează sau care ar trebui să mă protejeze pe mine.

R: Relaţia sindicatului poliţiştilor cu  conducerea, comanda, nu cred că este o relaţie de tip patronat-sindicat.Care ar fi exigenţele şi dificultăţile?

Dumitru Coarnă: Avem trei ordonatori de credite. Eu, la Călăraşi sunt şi preşedintele organizaţiei din cadrul Inspectoratului de Poliţie Călăraşi care este şi ordonator terţiar, avem ordonator secundar onor IGPR şi ordonator principal Ministerul de Interne. Nici un moment noi nu am fost şi nu vrem să fim într-o relaţie de subordonare a angajatorului.Noi vrem sau încercăm să fim într-o relaţie de echilibru. Nici un sistem nu poate exista sau co-exista fără anticorpi, noi trebuie să fim şi suntem anticorpul sistemulu şi venim acolo unde el greşeşte, unde el a abuzează şi tragem semnale de alarmă pentru ca sistemul să fie echilibrat. Angajatorul să înţeleagă că are şi el drepturi şi obligaţii aşa cum şi angajatul are drepturi şi obligaţii. Aceste lucruri trebuie să funcţioneze în mod constant şi corect, pentru că orice dezechilibru creează un impact  şi un climat emoţional negativ la locul de muncă. Acest abuz de drept împotriva poliţistului şi al oricărui angajat are un efect direct în activitatea angajatului, inclusiv a poliţistului. Imaginaţi-vă că poliţistul… şi ştiţi mai bine decât mine… lucrează cu ce? Cu omul, elementul fundamental şi material al muncii sale, poliţistul trebuie să fie mereu în echilibru între două părţi, să dea soluţia exactă, dreaptă, justă, cea prevăzută de lege.

R: În relaţia poliţie, poliţişti-cetăţeni, comunitate – există nemulţumiri reciproce clar. Şi mentalităţii şi atitudinii ale  poliţiştilor în raport cu cetăţeanul şi ale cetăţenilor în raport cu poliţiştii care nu dau satisfacţie. Îşi  asumă sindicatul un rol mai activ în procesul de comunicare, de explicare şi de înţelegere a realităţilor?

Dumitru Coarnă: Vreau să vă răspund altfel. În ultimii 4 sau 5 ani numai sindicatul şi-a asumat acest rol în raport cu societatea civilă, de a transmite mesajele corecte despre greutăţile cu care se confruntă poliţistul şi societatea civilă în guvernarea acestui act de ordine publică. Suntem singurii, dacă aţi observat şi sunt convins că aţi observat, care am ieşit pe comunicare mă refer aici, şi am încercat atât cum am putut noi cu mijloacele noastre, cu cunoştinţele noastre… să transmitem mesajele corecte, să încercăm să echilibrăm, să încercăm să nu intrăm în contradicţie cu societatea civilă, să spunem oamenilor că suntem în sprijinul lor şi nu împotriva lor. Noi lucrăm în sprijinul şi pentru cetăţean, niciodată nu vom lucra şi nu am lucrat împotriva cetăţeanului.

R: Cum s-ar spune: ne place să lucrăm cu oamenii, pentru oameni.

Dumitru Coarnă: Sigur. Noi lucrăm în sprijinul oamenilor şi numai pentru oameni. Asta este menirea fundamentală a unui poliţist.

R: Poliţiştii prin natura meseriei lor, sunt sub spectrul ameninţărilor şi riscurilor în lupta cu mediul infracţional… asta este de fapt meseria d-voastră. Sindicatul desfăşoară acţiunii de creştere a solidarităţii şi protecţiei poliţiştilor şi famiilor lor? Este forul de conducere superior alături de aceste acţiuni?

Poliţiştii clar, au nevoie şi ei de protecţie, aşa cum era şi în cazul Berbeceanu pe care l-aţi prezentat… familiile poliţiştilor sunt şi ele expuse, noi, ca şi poliţişti plastic spus „ne luăm la trântă” cu infractorii… şi poliţistul dar şi familia rămân neajutoraţi şi neapăraţi în faţa oricăror atacuri  externe. Ce faceţi d-voastră în sensul acesta?

Dumitru Coarnă: Corectă şi foarte pertinentă întrebarea. Amavut o luptă cruntă şi grea pe această zonă a protecţiei poliţistului şi a familiei acestuia. Este vital, prin natura profesiei poliţistul intră în contradicţie cu infractorul, cu interlopul, cu cel care atacă ordinea de drept, cu cel care nîn mod vădit vine şi înearcă să vătămeze relaţiile sociale, să le distrugă… şi aici mă refer la viaţă şi integritate corporală, la patrimoniu, la tot ce vreţi d-voastră… sigur că poliţistul prin natura profesiei intră în contact direct cu aceşti infractori pe care trebuie să îi culeagă din societate şi să-i ducă acolo unde le este locul… atunci se creează conflictul şi această atitudine de ură împotriva poliţistului. Legea 360 prevedea nişte drepturi, pe care angajatorul în mod abuziv…spun eu… nu vroia să le transpună în practică. De exemplu: dreptul la apărare… pentru că atâta timp cât eu sunt cercetat într-o infracţiune în legătură cu serviciul, angajatorul are obligaţia legală să îi ofere protecţie… Acest lucru l-am rezolvat noi prin sindicat şi acoperim tot ce înseamnă apărare… şi din nou, vezi cazul Berbeceanu… pe latură penală în legătură cu serviciul, acest segment este acoperit în totalitate de către Sindicatul Naţional al Poliţiştilor  pentru Personalul Contractual, deşi obligaţia revine angajatorului prin legea 360… dar, mereu vin cu povestea „din lipsă de fonduri”.

Pe celelalte aspecte, ce privesc familia, avem o fundaţie…  Fundaţia Sfântul Nicolae, ocrotitorul poliţiştilor… care acordă ajutoare pentru îmbolnăviri, decese, pentru membri de sindicat cât şi pentru familie şi includem aici: soţ, soţie, copii şi părinţi. Avem ajutoare de naştere pentru că totodată încurajăm şi natalitatea… în general vă pot spune că această fundaţie acordă lunar echivalentul a 1 miliard de lei vechi, de la SNPPC către poliţişti membri de sindicat pleacă lunar suma de 1 miliard lei vechi prin Fundaţia Sfântul Nicolae, ocrotitorul poliţiştilor.

R: Felicitări, asta chiar este o sumă importantă! Şi în altă ordine de idei creşte şi siguranţa şi încrederea poliţistului, că poate să îşi facă munca şi familia lui este ocrotită şi nu rămâne neajutorată.

Dumitru Coarnă: Mulţumim! Exact, poliţistul simte că este cineva şi lângă el, în cazul când are o problemă are unde să meargă cu încredere să solicite un sprijin. Că este cineva acolo, pentru el, care îi oferă protecţie.

R: Care sunt formele luptei sindicale pentru SNPPC?

Dumitru Coarnă: Avem dreptul de a efectua proteste,mitinguri, demonstranţii şi nu avem dreptul la grevă. Noi prin lege nu avem dreptul de a înceta lucrul, dar avem celelalte modalitaţi de protest bineînţeles cu respectarea legii 60. Dar, mijlocul fundamental pe care l-am folosit cu succes au fost acţiunile în instanţă unde am câştigat drepturi în valoare de zeci de mii de mld. de lei la nivel de ţară, pe muncă suplimentară, prime de vacanţă, sporuri neplătite, s.a.m.d. Am câştigat în instanţă şi ţin să mulţumesc pe această cale judecătorilor care au interpretat corect şi obiectiv solicitările noastre din această zonă.

Dar, am avut şi mitinguri de mare amploare. Amintiţi-vă mitingurile din 24 septembrie 2010, am rămas şi rămânem în istorie cu acel miting. Am fost singurii care în acel moment de cumpănă am avut curajul să ieşim în faţa unor oameni care credeau şi încă mai cred că sunt Dumnezei, am avut curajul de aspune da, am avut curajul de a spune nu, am riscat… împotriva noastră şi a mea personal s-au desfăşurat activităţi de filaj, monitorizare, interceptari, etc, multe dintre ele fără autorizare.

R: Munca poliţistului până la urma urmei este o muncă foarte grea… pentru cine vrea să recunoască lucrul ăsta… care la un moment dat impune măsuri pe care posibil să nu le cuprindă nici o lege, fie că este o crimă sau o infracţiune economică. Corect?

Dumitru Coarnă: Este o muncă grea şi complexă în acelaşi timp. Sigur, aici este vorba şi de volumul de muncă. Este o muncă nenormată până la urmă, pentru că eu am lucrat peste 20 de ani în penal, am instrumentat foarte multe dosare penale începând de la plângere până la soluţia de trimitere în judecată. Sunt dosare penale în care audiezi o jumătate de oră sau 1 oră un martor sau un inculpat, depinde de calitate şi au fost şi dosare la care audiam o singură persoană 10 ore… totul în fucţie de complexitatea dosarului. La prima vedere este uşor, ce ai făcut? Ai audiat o persoană. Este foarte simplu să stai în tribună şi să vorbeşti, dar nu este atât de simplu când tu, ca organ de cercetare penală, poliţist, trebuie să materializezi în probe tot ceea ce înseamnă declaraţie. Sigur, finalitatea actului judiciar este instanţa, dar dacă proba nu este corectă, dacă este ilegală, dacă ea este obţinută altfel decât prevede legea va fi nulă. De aceea, poliţistul are grijă să studieze procedura penală, să se încadreze în normele de drept şi să transpună în practică rpoba curată, licită, perinentă şi utilă cauzei.

R: Care sunt simbolurile şi valorile poliţiştilor? Care sunt aspiraţiile şi aşteptările lor de la societatea românească, pentru că nu numai societatea trebuie să aibă aşteptări?

Dumitru Coarnă: Avem aşteptari mari, dar ne-am obişnuit să ne mulţumim cu puţin. Am ajuns să încercăm să supravieţuim în această lume nebună, încercăm să rezolvăm situaţii delicate cu puţin pentru că onor guvernanţi întotdeauna o predilecţie către sistemul de ordine publică, în special poliţie, şi l-au  subfinanţat ani de-a rândul şi an de an. Vrei performanţă dar noi „patrulăm cu cercul”… aşa cum spuneam mulţi în copilărie… adică cu nimic.Nu avem posibilităţi de comunicare, majoritatea poliţiştilor comunică pe telefoanele mobile personale în timpul programului pentru că nu au cum altfel. Sunr multe lucruri de discutat în această zonă, de la elementul logistic, elementul uman, salarizare, etc. Practic, poliţistul ar trebui să fie atât de bine calibrat de societate încât să nu-şi pună grija zilei de mâine a lui şi a familiei lui. Nu ar trebui să ducă grija asta pentru a performa în activitatea lui, dar… dacă în permanenţă el este împovărat de probleme nu va da acelaşi randament.

R: Ştiu, şi chiar şi la serviciu este raţie la colile de scris, la cartuşe imprimantă, la absolut orice. Asta nu este normal în nici o societate normală, nu ar trebui să existe aşa ceva.

Dumitru Coarnă: Întrebaţi-mă câţi bani au dat din banii lor pentru a cumpăra coli sau alte lucruri. Angajatorul de cele mai multe ori uită aceste lucruri, folosesc sintagma asta: „lăsaţi că vă descurcaţi voi!”… era o vorbă, ăsta e un poliţist orientat…adică ăsta se descurcă.

R: Da, se spune că prin natura lui românul este inventiv şi descurcăreţ dar, aici nu ar trebui să se aplice. Când e vorba de un sistem, şi sistemul MAI şi cel al apărării sunt două sisteme importante, vitale pentru ţară, fără ele noi suntem expuşi, nu am mai exista.

Dumitru Coarnă: Se pot transforma foarte uşor lucrurile astea dacă există o voinţă malefică, activităţile de cercetare penală se pot întoarce împotriva poliţistului… adică, în momentul în care cineva îi aduce coli de scris poate fi interpretată ca o primire de foloase necuvenite… lucrurile se pot întoarce împotriva omului care de fapt încearcă să rezolve o problemă profesională.

R: În orice stat normal, trebuie să i se pună la dispoziţie poliţistului instrumentele necesare desfăşurării activităţii.

Dumitru Coarnă: Da, trebuie să asigure logistica a tot ceea ce înseamnă materiale pentru buna desfăşurare a activităţii, de la maşină, benzină, piese, ITP, până la rechizite şi alte materiale.

R: La un moment dat, te duce gândul că cineva, intenţionat, pentru că toate guvernele indiferent ce ar spune, de 20 şi ceva de ani  nu au făcut decât să distrugă şi să denigreze, punct cu punct, toate instituţiile principale ale ţării.

Dumitru Coarnă: Dar, vedeţi cum le-au distrus? Prin subfinanţare şi trafic de influenţă. Vedeţi cazul Mehedinţi… la ce nivel şi cum se discută funcţii de conducere. Eu ştiam că aşa funcţionează, dar de această dată a văzut întreaga ţară, în probe orecte, licite şi temeinice cum funcţionează sistemul poliţienesc… şi aici mă refer la funcţiile cheie, administrative. Un mare profesor de drept administrativ spunea că, un sistem ca să funcţioneze trebuie să ai omul potrivit la locul potrivit. La noi în România ştiţi cum e? Omul potrivit la locul potrivit, altuia!…şi atunci, avem rezultatele scontate. Aţi văzut şi în Călăraşi când se formează vidul ăsta de inspector şef, câte jocuri încep, ăla îl cunoaşte pe Ionescu, ăla îl cunoaşte pe Georgescu sau a vorbit cu ăla… şi traficul se duce dincolo pentru susţinerea lui x sau y, etc…Noi, trebuie să ieşim din logica asta

R: Da, dar asta cred că trebuie să înceapă de acolo de sus., să se traseze linii clare…tu, politicul, nu ai ce să te amesteci sau să atingi în actul de justiţie… tu ai treaba ta. Ar fi normal ca ministerul de interne să aibă mijloacele necesare ca inclusiv pe politician să îl tragă de mânecă când a greşit, ca acesta să nu mai obstrucţioneze pe cei care trebuiesc să aplice legea.

Dumitru Coarnă: Mai am o amărăciune în zona asta a funcţiilor de conducere. De multe ori, colegi de ai mei au intrat în jocul ăsta, ceea ce nu e bine. Unii dintre noi doresc cu orice preţ o anumită funcţie. Nu! Hai să aşteptăm fiecare dintre noi să ne vină rândul, să demonstrăm în faţa celor pe care îi reprezentăm şi în faţa cetăţenilor că suntem demni de o funcţie publică, fără să forţăm lucrurile. Pentru că dacă eu demonstrez comunităţii că ceva planează asupra mea şi voi fi catalogat ca atare.

Cea mai mare bucurie a mea o am atunci când mă întânesc pe stradă cu oameni pentru care am lucrat şi îmi mulţumesc şi îşi aduc aminte cu plăcere că am participat la un anumit caz. Astea sunt lucrurile care sunt adevărate şi sunt recompense ale societăţii pentru mine Coarnă, sau pentru oricare poliţist.

R: Probabil că asta v-a făcut să mergeţi înainte atâţia ani în meseria asta. Probabil că astea sunt realizările care contează, mulţumirea sufletească că munca pe care ai depus-o se întoarce printr-o recompensă morală.

Dumitru Coarnă: Da, mulţumirea mea, a semenului meu pentru faptul că am reuşit să rezolv o problemă, un caz complicat de viol, de omor, de tâlhărie,etc. Da, este o recompensă morală şi contează că eu pentru că deţineam la momentul acela funcţia pe care o aveam, am încercat şi am reuşit să-i rezolv cazul, bineînţeles prin respectarea legii pentru că altfel nu se putea.

R: Mă gândesc că ar fi şi mai frumos ca recunoştinţa dim partea societăţii să vină la pachet şi cu recunoaşterea şi recunoştinţa forurilor de conducere superioare.

Dumitru Coarnă: Ar fi prea frumos ca să fie adevărat. Acesta e idealul.

R: Toată lumea de multe ori spune… ce face poliţia?…dar, cu siguranţă mulţi nu ştiu că poate poliţia nu dispune de toate mijloacele necesare de care ar avea nevoie… şi sincer, părerea mea personală, şi desigur pot greşi… cred că foarte mulţi poliţişti sunt dezamăgiţi de sistem pentru că munca pe care ei o depun, într-un singur moment poate fi dată peste cap, aşa, ca şi cum nu ar fi fost nimic…spulberată de alţii sau de interese, nu de vânt… atunci, mă gândesc că poliţistul nu mai are motivaţie pentru munca sa.

Dumitru Coarnă: Corect. Activitatea poliţistului este prinsă într-un angrenaj. El are o bucăţică din acel angrenaj,bucăţică pe care o pune la dispoziţia următorului coordonator al întregului sistem.

R: Da, d-voastră consumaţi ore, zile, nopţi, pentru rezolvarea unui caz pentru a putea fi dat mai departe procurorului… şi la un moment dat vedeţi în justiţie cum toată munca d-voastră… nu mai este…

Dumitru Coarnă: Am înţeles… prin 1994 cineva spunea ceva de genul… „ poliţistul prinde infractorul, dacă nu îl scapă procurorul îl scapă judecătorul”… Cum trebuie să gândească poliţistul, dacă el este veriga principală şi linia întâi, dacă poliţistul nu descoperă infracţiunea nici procurorii nici judecătorii nu au obiectul muncii.

Nelu Bălaşa

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.

You cannot copy content of this page