Editoriale — ianuarie 5, 2014 at 17:08

DOR

by

dor

Va trimit câteva rânduri scrise de mâna mea, ieşite din adâncul cel mai smerit al sufletului meu. Ce mai faceţi dragele mele neamuri? Cum mai trăiţi ? Pe unde mai umblaţi ? Voi veni la voi să stăm la sfat că altădată, să ne amintim cum eram odată, cum ne duceam de sărbători la Sfânta Biserica şi apoi ne adunăm cu toţi la masă. Neapărat trebuie să ne adunăm iarăşi cu toţii, să punem la loc tot ce s a schimbat : semnele de hotar, sfatul bătrânilor noştri…şi cu mic cu mare să încercăm să ne gospodărim pământul, să sfârşim buruienile şi spinii care otrăvesc sămânţa cea bună. Apoi să chemăm un preot de la Putna, unul de la Cernăuţi şi unul de la Călăraşi să ne binecuvânteze trudă mâinilor şi sufletelor. Sunt tare mâhnită că stăm risipiţi şi despărţiţi de atâta vreme, mulţi dintre noi au plecat deja pe cealaltă lume şi doar îi pomenim cu drag la liturghie. Mi e dor de voi, mi e drag să ne vedem, aş vrea să ştiu că Prutul şi Nistrul nu vor mai fi hotare de jale ci drumuri de purtat fraţii unii către alţii. Şi fiindcă graiul din inima bună şi gândul de la Cel de Sus vin, îmi amintesc sfânta vorba pentru pomenire : ” Trecută prin foc şi prin sabie Eşti inima neamului meu Basarabie ”

Luminiţa Ceauşescu

 

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.

You cannot copy content of this page