Basarabia -Documente şi Argumente — octombrie 20, 2019 at 19:32

Din Chișinău,Mădălina Potîrniche : Îi îndemn pe semeni să fie consecvenți și cutezători, dacă nu vor să facă cifoză juvenilă!

by

Mădălina Potîrniche este absolventa Liceului „Aristotel” din Chișinău, promoția 2019, cu media 9.75. Descendentă din doi părinți intelectuali, crescută într-o familie în care cartea este o sursă sigură pentru viață, Mădălina a ales cu responsabilitate și cu o frumoasă misiune să devină medic, pentru a-i face pe oameni sănătoși din toate punctele de vedere. De ce este hipersensibilă la frumusețe, ce face când se întâlnește cu nedreptatea, aflați în interviul ce urmează.

Te-ai înscris în categoria elevilor studioși care s-au menținut pe linie cu media 10. De unde vine o asemenea motivație, câtă influență a avut familia și care a fost rolul școlii?

  • Școala înseamnă, pentru mine, Grădina Copilăriei în care am pornit cu căutatul esenței încă în prima zi. Învățatul a fost întotdeauna cu voia mea, am făcut-o și o voi face dintr-o imensă sete de a cunoaște. E un elan neastâmpărat în mine, un dor de a mă înfrupta cu nesaț din tainele universului, însă în măsura în care să nu le alung taina. Astfel, am învățat pentru mine, nu pentru note, iar deschiderea și cunoștințele, care îmi rămân, depășesc acum orice sistem de notare. În acest sens, motivația vine dinăuntru, din inimă. În cazul de față, inima mea întrece rațiunea, căci mi-a înduplecat mintea să nu dispere în vremi de cumpănă. E bine să te îngrijești de echilibrul de forțe din lumea pe care o porți în tine. Când simți că mintea ți-e prea încruntată, îmblânzește-o cu duioșia inimii. Dar e vital să te simți nestrâmtorat și în afară. De aceea familia e principalul sponsor al tuturor celor care mi se întâmplă. Mama nu mi-a verificat temele, i le citeam eu. Nu din ignoranță, ci pentru că are încredere. Nu mi-a ținut nici măcar stiloul când rotunjeam primele buchii – m-a ghidat frumos ca să pot ajunge să leg cuvintele și să-mi scriu povestea, să-mi fiu făuritoarea propriului destin. Tot mama m-a învățat să nu fac niciodată lucrurile a lehamite și să lupt pentru visurile mele. E incurabil. Tata, jurist de vocație, mi-a cultivat simțul dreptății și al muncii, al curiozității ingenue. Părinții mei sunt oameni deosebiți, „luminoși ca sfinții”. Dragostea lor îmi stă mereu la cârmă. M-au învățat cum să-mi găsesc bucuria în lucrurile simple, pentru care trebuie să mulțumești. În rest, m-au născut și m-au crescut liberă și liberă mă duc în lume.

Ce calități te individualizează și ce viitor poate avea un tânăr pentru care virtuțile sunt codul deontologic de care se conduce într-o lume căreia îi place mai mult să consume decât să construiască idealuri?

  • Dacă ar fi să mă cuprind într-un vers, aș face-o cu entuziasm și acela ar fi: „Până la lacrimi mi-e dragă viața!”. Pe mine mama m-a înzestrat cu un fel de radar sufletesc hipersensibil la frumusețe și, totodată, anti-fățărnicie, de asta ceea ce am în cap și inimă e și ceea ce port pe buze. Când mă întâlnesc cu nedreptatea, nu-i întorc celălalt obraz, pentru că s-ar sui în cap de la o vreme, ci o pun la respect. Am înaintat, în acest sens, mai întâi o petiție, iar apoi o scrisoare publică la adresa sistemului, care comite fărădelegi, fraudează grav olimpiadele și ne vrea neputincioși și neimportanți, prinși într-un cadru închis în care să tot pedalăm către nicăieri. Dar diferența e că noi nu plecăm capul să-l taie sabia, și aici vorbesc în numele tuturor tinerilor demni, care au o postură valorică orientată ascensional, deosebit de importantă pentru un tânăr în formare. Locul acestor tineri e doar în frunte, să le fie lumină celorlalți. Într-o epocă a consumerismului, a îndobitocirii, e vital să știm cum să rămânem, sau cum să ne facem oameni. Iar un om e integru și demn, atent la nevoile celorlalți. Îi îndemn pe semeni să fie consecvenți și cutezători, dacă nu vor să facă cifoză juvenilă!

În cei doisprezece ani de studii ai adunat mai multe performanțe – ai participat la viața școlii din care te-ai ales cu diplome, dar și cunoștințe. La ce îți vor folosi și unele, și altele?

  • Am participat cu dragoste la viața școlii, la olimpiade și concursuri, precum și la întâlnirile literare de după lecții. Ador spiritul competiției și nu mă feresc din calea luptei – o trăiesc cu toată intensitatea și implicarea, fără rezerve. Diplomele și medaliile pe care le-am primit de-a lungul anilor au fost importante la timpul lor, chiar mi-au prilejuit o adevărată bucurie, dar nu le am dintr-o pasiune de a colecționa premii, ci ele constituie, de fapt, un soi de recunoaștere a câștigului în luptele purtate cu mine însămi, mai ales. Rămân la cunoștințe vaste și cu amintiri incomensurabil de valoroase, care m-au crescut.

Te-ai gândit cumva că medicina, pe care ai ales-o ca viitoare profesie, te va ajuta să faci oameni sănătoși fizic, a căror sănătate să depindă de ecologia mediului în care trăiesc?

  • M-am gândit, am și conștientizat. Medicina e o vocație pe care am ales-o cu toată rațiunea și inima și n-am nicio îndoială că și ea m-a ales, altfel n-aș fi pornit la drum. În calitate de viitor medic știu că sănătatea prevede mai multe planuri care se influențează reciproc: trupul, mintea, sufletul, relația om-univers, om-semen și, mai întâi, om-Dumnezeu. În acest sens, îmi asum responsabilitatea, dar și frumoasa misiune să-i fac pe oamenii, care o să-mi încredințeze suferința lor, sănătoși din toate punctele de vedere.

Ce lecturi te-au ajutat să-ți formezi personalitatea și să fii o tânără cu o gândire frumoasă despre viață?

  • Sunt bucuroasă că materialul meu genetic e atât de sensibil la Lumină și că are nevoie impetuoasă de ea. Eu îmi iau Lumina din natură, din oameni, din toate trăirile, care-mi fac inima să freamăte, și din cărți. Aici sunt privilegiată că părinții mei s-au îngrijit să avem o bibliotecă impresionantă acasă. Ai mei mă tot surprind de mică la orice pas cu o carte în mână. Iubesc cărțile și acum. Treptat, de la basme și povesti, am început să citesc romane, dramaturgie, mitologie și poezie. N-aș putea să menționez doar câteva lecturi, dar am autorii mei preferați – Blaga, Eminescu, Vieru, Stănescu, Druță, Sorescu, Cioclea, Goma, Hemingway, Esenin, Rojdestvenskyi și atâția alții. Și astăzi mă fascinează lectura – îmi procură adevărata plăcere și îmi este una din îndeletnicirile care-mi deschid cunoașterea – „o cale atât de lungă”!

Silvia Strătilă, Chișinău

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.