Editoriale, Interviuri — februarie 12, 2014 at 17:25

Din bucătăria succesului…la Next Star

by

Moto: Atunci când cineva doreşte ceva din toată inima, tot Universul conspiră pentru ca să-şi îndeplinească visul…

Dacă aţi putea să-l înzestraţi pe copilul vostru cu un talent anume,care ar fii acela? Dificilă întrebare şi mai dificil răspunsul… un părinte îşi doreşte tot ce e mai bun pentru copilul lui…dar, singurul lucru care nu îl poate da copilului este norocul…dar, soarta lucrează şi acolo sus, cineva, hotărăşte să pună pe creştetul unor copii mult har, talent cu carul… şi în plus încă, aduce alături de aceşti copii oameni buni, oameni deosebiţi care au pe lume menirea să lucreze la şlefuirea acestor pietre preţioase.

IMG_3921

Astăzi, vă dau spre citire un interviu realizat cu o piatră preţioasă care se numeşte Mihăiţă Ene şi un şlefuitor de pietre nestemate, d-na Niculina Comănescu.  Pentru a reuşi, chiar dacă Dumnezeu te-a înzestrat cu talent, nu este suficient…  trebuie să ai mijloacele şi voinţa şi curajul pentru a-ţi pune în valoare talentul… şi cei doi, pe care îi pomeneam mai sus, au suficientă voinţă, curaj şi ambiţie, încât cu siguranţă pot muta şi munţii din loc dacă îşi doresc asta.

Mihăiţă Ionel Ene, din Cuza Vodă, judeţul Călăraşi, este unul dintre copii care vor concura la una din cele mai cunoscute emisiuni de talent-show pentru copii, Next Star. La concursul Next Star participă copii cu vârsta cuprinsă între 4 ani și 13 ani. Cei mai norocoși au ocazia să fie văzuți și apreciați de o țară întreagă, dar și posibilitatea de a câștiga marele premiu în valoare de 20.000 de euro. Mihăiţă este un copil modest, dar înzestrat cu infinit talent şi dragoste pentru artă, teatru, obiceiuri şi  limba românească străbună. Această mogâldeaţă de om m-a impresionat prin faptul că are o maturitate în gândire cu mult deasupra multor oameni maturi pe care îi cunosc. Este serios, profund şi cu un suflet de o simplitate şi frumuseţe extraordinară. Aşa, cât este de mic  are o inimă mare cât universul infinit… dar, mai bine nu mai vă vorbesc eu despre el, ci îl las pe Mihăiţă să vă cucerească şi să vă uimească şi pe voi, ca pe mine.

R:  Cine eşti tu? Ce clasă eşti?

Eu sunt Mihăiţă de la „Giganţii” şi sunt clasa a IV-a la şcoala din Ceacu, comuna Cuza Vodă. Pentru mine, trupa de teatru exprimă o echipă, una puternică, care îi pune în evidenţă pe toţi. Doamna Ani ne-a descoperit talentul fiecăruia dintre noi, să ne faca pe noi renumiţi. Ea merită mult mai mult decât s-ar putea spune, adaugă Mihăiţă.

mihaita1Permiteţi-mi să fac o scurtă intervenţie şi să o prezint pe doamna Ani, adică Comănescu Niculina, care face o atfel de şcoala cu copii de la trupa „Joc” şi trupa „Giganţii”. Dar, asta este o altă poveste frumoasă pe care am să v-o expun pe larg într-un alt editorial al rubricii “Portret de dascăl”.

Mihăiţa, împreună cu ceilalţi copii care alcatuiesc trupele “Giganţii” şi “Joc” au avut norocul să aibă parte de un om minunat precum d-na Ani, care i-a ajutat şi pregătit pe aceşti copii ca o mamă iubitoare, să aibă performanţele pe care le-au realizat până în prezent. Încă de la primul interviu cu aceşti copii, toţi au avut aproximativ acelaşi răspuns în ceea ce o priveşte pe d-na Ani… că „ei datorează totul d-nei Ani!… de ce? i-am intrebat… „pentru că a scos la suprafaţă din noii tot ce aveam mai bun”…

R: Este mare lucru ca cineva să te motiveze, nu-i aşa Mihăiţă?

Da, doamna Ani este la bibliotecă (n.r.profesor documentarist) de la şcoală. Acolo ne-am cunoscut prima data, când am mers la bibliotecă să iau prima mea carte, eram clasa întâi, aveam 7 ani. Apoi, a venit în clasa noastră să aleagă copii pentru o trupă care urma să meargă la Bucureşti la un concurs cu o piesă de teatru.

R: Care a fost primul tau rol? Cu bucurie în glas mi-a răspuns:

Mi-a dat rolul de prezentator şi a tunci a văzut că ăsta este talentul meu: Actoria!… A văzut că eu făceam bine, că îmi luam rolul în serios.

R: Câţi copii a luat atunci d-na Ani de la voi din clasă?

Cred că vreo şapte, cei care suntem şi acum. Pe Edi, Gabi, 4fete, toţi aveam 7 ani.

R: Tu, Mihăiţă, copilul, ce îţi doreşti tu?

Să fiu un actor renumit! mi-a răspuns fără pic de ezitare.

R: Doar atat? asta doar partea profesionala, nu-i aşa? Dar pentru tine, IMG_3920 pentru sufletelul tau, ce ti-ai dori cela mai mult si cel mai mult?

Mai vreau să ajut copii. Să ajut copii care au diferite probleme.

R:Păi cum ai vrea tu să îi ajuti? Cum ai putea?

Daca îmi ajută Dumnezeu să câştig premiul cel mare la concursul Next Star, am spus-o şi d-nei Ani,  donez jumătate din ei. Eu consider că Dumnezeu mi-a dat un talent, o vocaţie şi … dar din dar, se face raiul…

R: Este un gest nobil dar nici tu nu ai o situaţie materială foarte bună, nu eşti avut.

Aşa este. Dar muncesc şi din puţinul meu dăruiesc şi celuilalt. Aşa ne-a învăţat doamna noastră la şcoală.

R: Mihăiţă, tu mai ai fraţi sau surori?

Da, mai am o soră care este mai mare. Are 17 ani şi mă susţine foarte mult în ceea ce fac. Sora mea învaţă bine, este premiantă de premiul întâi, la Liceul Mihai Eminescu şi este olimpică la limba franceză, la olimpiada naţională a luat locul 2 . Cu siguranţă sora mea va ajunge foarte sus. Ne luptam mult să fim buni, muncim mult pentru că vrem să ajungem cineva, acolo sus, tocmai în vârf.

R: Ce ai face dacă ai câştiga mare premiu de la Next Star? Ce ţi-ai cumpăra pentru tine?

În primul rând un laptop să pot să vorbesc cu sora mea. Premiul este de 20000 de euro, jumătate i-aş opri pentru mine, iar cealaltă jumătate o donez copiilor care nu au, copiilor din orfelinate care nu au părinţi, care au probleme. Le cumpăr ceea ce au nevoie.

R: Dar rolurile astea nu sunt grele pentru voi? Aveţi de învăţat şi pentru şcoală. Foarte hotărât şi sigur pe el îmi răspunde:

Asta este, trebuie să luptăm. Dacă vrem să ajungem undeva trebuie să luptăm, să muncim. Asta e!

R: Este foarte adevărat ce îmi spui, dar totuşi, sunteţi nişte copii, poate vreţi şi voi să vă jucaţi. Mihăiţă, cum decurge o zi normală la tine? De cât timp ai nevoie sa înveţi şi să pregăteşti un rol?

IMG_3910 modifiedAvem timp destul, îmi răspunde ştrengăreşte. Ne facem temele, ne citim rolul şi apoi ne jucăm. Când sunt în timpul şcolii mă trezesc la ora 7. Când avem de repetat pentru că trebuie să ne prezentăm undeva, după orele de şcoală, mai rămânem o oră sau două să repetăm. Ajungem acasă, mancăm, ne facem temele, învăţăm rolul şi gata, restul la joacă.

Când trebuie să interpretez un rol, să zicem aşa, că încep să desenez personajul mai întâi în mintea mea, mă întreb cum ar face, ce ar face şi… când desenul este complet, gata, ştiu. Eu l-am văzut deja cu ochii minţii, apoi citesc împreună cu doamna Ani textul, îl iau acasă şi îl învăţ. Cam 2-3 zile durează dacă este un text mai mare.

R: Păi nu este cam mult pentru voi? Cum te descurci la celelalte materii? De limba română nu te mai întreb pentru că îţi place teatrul şi este evident că o stăpâneşti foarte bine şi ai o mare lejeritate în a comunica.

Păi, locul 1 este lb.română, locul 2 este matematica pentru că mă descurc mai puţin decât la română, pentru ca româna îmi place cel mai mult şi este pe locul întâi, ca premiu.

Privesc acest copil, râd din toată inima şi îl întreb: Deci la tine totul se rezumă la premii?

Da, mi-a răspuns natural.

R: Dar de ce transformi totul în premii? Dar de ce îţi place româna, Mihăiţă?

Aşa mi se pare mie că trebuie şi aşa văd şi echivalez eu importanţa lucrurilor.

Îmi place limba română pentru că asta e limba noastră, limba satului nostru, pe care o vorbesc toţi românii, este limba ţării noastre.

mihaita eneR: Când ai câştigat primul tău premiu?

În 2011, la concursul „49 de Poveşti”, la Bucureşti.

R: Şi ţi s-a părut greu? Ştiu că orice competiţie implică un anume grad de dificultate, dar tu erai mic. Câţi ani aveai?

Şapte ani, dar nu a fost prea dificil. Nu mi s-a părut.

R: Mihăiţă, cum se face că pe la toate concursurile la care ai participat, ai câştigat Premiul de Interpretare? Ai avut o priză specială la juriu, la public?

Nu am câştigat chiar la toate, aproape la toate… îmi răspunde foarte serios. Am lipici şi la juriu şi la public.

Are întotdeauna priza cu el, îşi ia mereu zâmbetul ăsta minunat cu el… completează doamna Ani.

R: Eu l-am văzut interpretând pe scenă. Acest copil are o mimică IMG_3918 fantastică, excepţională, cel din sală poate jura că este personajul autentic din piesă. Reuşeşte să se transpună în pielea personajului cu o naturaleţe şi măiestrie extraordinară.

El se transformă pe scenă. Poate că la repetiţii mai greşeşte, este şi normal, dar la scenă este perfect, intervine din nou d-na Ani.

R: I-am văzut înainte de spectacol, sunt copii. Se alergau, se zbenguiau, se îmbrânceau, dar când au păşit pe scenă, aşa cum spune şi d-na Ani, s-au transformat. Sunt nişte copii da, dar nişte copii care tratează teatrul cu seriozitate şi profesionalism.

Nu facem nimic fară să vrem sau fără să ne placă, dacă nu ne place nu-l facem. Trebuie să ne placă. Şi dacă îţi place, asta înseamnă că faci lucrul acela foarte bine şi impresionezi pe toţi… impresionezi juriul şi publicul, îmi răspunde zâmbind Mihăiţă.

R: Ce actori români îţi plac ţie Mihăiţă?

Ion Dichiseanul- pe el l-am văzut, Mitică Popescu- l-am văzut doar la televizor, Florin Piersic, Ernest Maftei şi… mai este cineva, Adriana Trandafir care m-a premiat şi m-a sărutat. La Festivalul George Constantin l-am cunoscut pe Mihai Constantin, fiul lui George Constantin. Preşedinta juriului a fost d-na Catrinel Dumitrescu. Cu 2 ani în urmă a fost în juriu Emil Hossu , înainte de a muri. Apropo… continuă Mihăiţă… toţi oamenii care sunt cei mai buni mor!…

R: De spui asta Mihăiţă, la un moment toată lumea va muri…

Da, aşa este…îmi răspunde el şi continuă parcă cu ciudă în glas…dar ei mor primii!

R: Da. Probabil, uneori, da. Oamenii care au făcut lucruri bune în viaţa lor şi au lăsat ceva în urma lor ceva bun, spunem că,  e păcat să moară. Datorită acestui lucru spunem că „Dumnezeu îi ia numai pe cei buni”! Mihăiţă, tu mi-ai menţionat numai actori mari, care fac parte din acea generaţie de monştri sacri, dar din generaţia nouă îţi place vreun actor?

Rămân tot la Florin Piersic.

mihaitaR: Şi de ce îţi place ţie atât de mult de Florin Piersic?

L-am privit în multe filme  pe TVR2 şi am văzut cum interpreta personajele. La castingul de la Next Star am interpretat o poezie de Ion Pribeagu, un monolog de fapt, care se numeşte „Calul lui Guţă” . Ştiam că Florin Piersic a interpretat-o şi am căutat şi pe Youtube ca să găsesc acea interpretare şi să mă inspir.

R: Şi ai avut emoţii mari la acea preselecţie?

Nu, am fost foarte sigur pe mine.

R: Şi de ce ai fost tu aşa de sigur pe tine?

Pentru că mi-am zis: Fac ce fac, dar măcar să câştig! Am ajuns până unde am ajuns, mă mulţumesc.

Ca să completez imaginea acestui copil minunat, alătur acestui interviu câteva cuvinte de la unul dintre îngerii păzitori ai trupei de teatru de la Cuza Vodă… „Mihăiţă crede în ce îşi doreşte, crede în vise… Ţin minte ce mi-a spus când am fost la ei de Crăciun, cu daruri. „ De multe ori mi-am dorit ceva foarte mult şi chiar dacă noi nu am avut bani pentru asta, poate l- am primit cadou…ca acum…si m-am entuziasmat. Nu îi place să spună ” Nu” sau ”nu se poate”, ”nu are rost să încerc “… Îi place să întrebe, să caute, are curajul să îşi dorească cu adevărat să ajungă în vârf, ştie că merită şi că poate… Pentru el fiecare om este o Stea… Este recunoscător lui Dumnezeu la slujba de duminică unde îi place să cânte.”(Luminiţa Ceauşescu)

IMG_3923

În încheiere, mai spun decât atât… asta înseamnă să ai o atitudine de învingător… Dumnezeu să aibă grijă în continuare de acest suflet minunat care se numeşte Mihai şi al cărui nume deja sugerează destinul său care a început să se contureze încă de pe acum… este plin de energia înţelepciunii şi a iubirii chiar dacă este numai un copil… discuţia cu el a durat 2 ore, nu am redat-o în întregime, dar vă pot declara că este un prieten pe care te poţi baza, este generos, cald  şi primitor… Este o fire deosebită de sensibilă la tot ce înseamnă Frumos… este un  artist înnăscut, înzestrat cu un rafinament aparte…

Liliana Manea

P.S. Articolul se numeşte „Din bucătăria succesului”… datorită idei şi sugestiei lui Nelu Bălaşa care m-a însoţit la acest interviu… „studioul” unde s-a desfăşurat interviul a fost bucătăria cochetă a d-nei Ani, căreia îi mulţumim din suflet pentru ospitalitate şi disponibilitate, atât ei cât şi soţului, preotul Vasile Comănescu… Dumnezeu să vă aibă mereu în pază pentru că sunteţi nişte oameni minunaţi, care iubiţi aceşti copii ca şi cum ar fi ai voştri!… Au fost două ore minunate, o conversaţie inedită între 4 adulţi şi un „gigant” de 11 ani, care nu va fi lăsată uitării prea curând.

IMG_3915 modified

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.

You cannot copy content of this page