Dezvoltare personală, Lifestyle — noiembrie 25, 2013 at 12:20

Dilema secolului XXI – Spirit de turmă sau Nonconformism?!!!

by

Moto: “E mai bine să eşuezi în originalitate decât să reuşeşti în imitare”

imitare

Gândeşte-te că singurul lucru la care se pricep cu adevărat toţi oamenii este IMITAREA  şi primul exemplu relevant ar fi limba maternă, pe care am învăţat-o prin imitare. Oamenii întotdeauna s-au luat unii după alţii… de la modul de a se comporta în societate, la a se îmbrăca, până când au ajuns să imite inclusiv comportamentul intim…  Probabil că este un defect social… prea multe decenii oamenii au fost obligaţi şi obişnuiţi să imite… asta era tactica regimurilor care voiau să deţină controlul total asupra celorlalţi indivizi… le spuneau cu virgule, când, cum şi în ce fel trebuie să se comporte. Cei care au trăit înainte  anii ’90, ştiu ce spun… Oamenii se imită unii pe alţii din spirit de turmă, din prostie, din laşitate, din lipsa de curaj şi mai ales din neputinţă…. Oamenii  sunt cu siguranţă cea mai ciudată specie… se dispreţuiesc unii pe ceilalţi, se linguşesc unii pe ceilalţi… dar, totodată doresc să se înalţe unii deasupra celorlalţi şi de cele mai multe ori fac asta prin tupeu, aroganţă şi imitare… ce nu înţeleg este de ce se ploconesc, se umilesc totuşi, unii în faţă altora… of course, atunci când au ceva de obţinut… şi apreciază oamenii care ştiu ce să copieze, să adapteze, să reinterpreteze.

Tot trăind şi respirând în spiritul acesta de turmă nu eşti capabil să generezi ceva turmaconstructiv şi eşuezi în tot ce faci sau în majoritatea acţiunilor pe care le întreprinzi…  părerea mea!… Ce ar trebui să faci atunci când nu îţi plac rezultatele pe care le-ai obţinut la un moment dat?… E simplu. Schimbi abordarea!… Dacă ai copiat modelul majorităţii, nu înseamnă neapărat că acest model este cel mai bun…  ştiu, este greu…mulţi au primit educaţia de a copia modelul, în loc să copieze modelul creării adevărate… Doamnelor şi domnilor, mintea e că o umbrelă… Este de folos numai dacă e deschisă!… încercaţi să faceţi altceva decât fac ceilalţi, încercaţi să ieşiţi din tipare şi din cutume… sau orice altă formă de constrângere morală şi comportamentală a societăţii…

Sunt mulţi  cei care nu vor să semene cu nimeni… sunt aceia care fluieră în biserică, se îndoiesc şi nu recunosc idoli, ies din turmă, se fac remarcaţi… sunt Nonconformişti… nu vor să accepte comanda nimănui… sunt numiţi nonconformişti, eu i-aş numi mai simplu… Oameni cu originalitatea inserată în coloana vertebrală… adică acele persoane care au curajul să spună şi să se comporte aşa cum sunt, fără a ţine cont de faptul că societatea îi originalitatepoate eticheta şi le poate pune ştampila… Paria!… cine pune ştampile, cine etichetează?… cei care au crescut şi sunt adepţi fideli ai spiritului de turmă… mulţumesc lui Dumnezeu că am fost ferită de aşa ceva!… Toată viaţă m-am condus după principiile mele dobândite din  acei “7 ani” primiţi de acasă… mi-am dorit şi am crescut în spiritul “a fi cineva” nu “ceva”, nu am dat dreptate cuiva doar pentru că era “cineva”, nu am periat şi nu mi-a plăcut să fiu periată… poate că am “pierdut” multe, ar spune unii… eu spun că am câştigat… de ce?… pentru că sunt şi mă simt un om liber… îmi place să fiu atipică, să nu mă încadrez în tipare… Urăsc idea că trebuie să gândesc sau să acţionez ca un altul… vreau să fiu plăcută aşa cum sunt, fără să imit, fără să mă prefac… Am apreciat întotdeauna oamenii creativi, cu idei… originali… aceştia sunt adevăraţii oameni… Ei au contribuit la evoluţia umanităţii şi la dobândirea tuturor libertăţilor individului. Au făcut revoluţii, au murit pe barricade… de multe ori pentru cauza altora…  au înnoit arta universală, ştiinţa, gândirea şi au ridicat ideea de om… la rangul de zeu. Dar, din păcate originalitatea a rămas în secolele trecute, pentru mulţi dintre semenii noştri  posibilitatea de a deveni originali este obositor de redusă…

Cărţile de dezvoltare personal şi revistele glossy ne sfătuiesc adesea să imităm modul de a ne îmbrăca, a mânca, a privi, a ne comporta, limbajul corporal, deoarece prin acest lucru am putea plăcea mai mult celorlalţi.

Să fie adevărat că imitarea îi poate face pe ceilalţi să ne placă sau comportamentul cameleonic este doar un produs?…

De ce trebuie să ne maimuţărim sau să renunţăm la ideile şi convingerile noastre doar pentru a fi plăcuţi?…

Noi, oamenii, percepem relativ repede modul în care ne văd ceilalţi şi poate încercăm să plăcem pentru a ne ridica la înălţimea acestor aşteptări?

… multe întrebări, iar răspunsurile cu siguranţă sunt şi mai multe şi diverse…

Prin acest articol nu am vrut decât să va deschid puţin umbrela minţii, să va fac să gândiţi de două ori înainte de a împrumuta comportamentul altcuiva pentru a reuşi… nu va fi uşor să renunţaţi la comoditatea pe care o conferă “spiritul de turmă”… dar veţi fi liberi şi cu siguranţă mai fericiţi… pentru a şti din ce categorie faci parte, adică a neconformiştilor sau a turmei, vă las cu un ultim gând…

În lumea reală doi oameni se influenţează reciproc în mod continuu, fiecare încercând să se ridice (sau să se coboare) la aşteptările celuilalt… dacă nu am mai avea aşteptările gândite de noi de la ceilalţi oare spiritul de turmă mai poate supravieţui?

Liliana Manea

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.

You cannot copy content of this page