Cultură şi Educaţie, Proză şi poezie — iunie 27, 2014 at 12:54

despre fidelitate (între bine şi rău)

by

 

181287_535564579814569_510778049_nazi merg pe sârma subţire dintre bine şi rău

mă înclin de o parte sau alta a gândului tău

şi revin cu fidelitate obsesivă înapoi şi înainte

nu vezi decât forma trupului meu arcuită către

tine ca o coloană infinită de aşteptări şi regrete

oprite pe vârful buzelor ca o boare de vânt

tandru şi rece mă atingi printre gratiile ego-

-ului tău cu pofta leului împărţindu-şi lumea în

iubite şi neiubite ce-ţi sfâşie inima ca un foc

continuu si reversibil mă săruţi pe tâmple mă

strângi la piept si mă tragi cu toată forţa spre

tine apoi mă arunci pe fereastra unei iubiri

***imposibile

A fost odată ca niciodată (wind of change)

1959414_426887674122767_776876340_nne-am revăzut după aproape doi ani

eu din ce în ce mai blondă şi mai seducătoare
tu din ce în ce mai bătrân si mai dezamăgit
şi totusi singurul bărbat pentru care aş fi

renunţat la toti ceilalţi chiar si la faimosul

D. din toate poemele scrise într-un an

în care am trăit cât alţii în şapte

 

***

când am intrat în casa ta eu

am avut sentimentul că acolo

nu răsare niciodată soarele că

uşile nu se închid pentru că

toate camerele sunt goale şi

nici măcar timpul nu trece

căci toate zilele sunt la fel

şi totuşi*

în braţele tale m-am simţit vie

mai vie decât în toate camerele

din hoteluri de lux sau palate şi

pielea ta mi s-a părut mai fină

decât cea a tuturor amanţilor tineri

şi trupu-ţi implinit imperfect şi ridat

a fost cel mai frumos cadou imaginat

vreodată*

dintr-o călătorie pe aripile vântului

sublimă întoarcere într-un timp atât

de iubit şi ireal încât recunosc

nu aş mai fi plecat niciodată

din acest tărâm al nimănui

*şi totuşi al meu*

toate locurile în care am făcut dragoste sau… (cărţi închise pentru totdeauna)

10438978_538085896296721_8444205973652449787_nviaţa e magie curată vă jur doar

moartea e singurul lucru adevărat

ne minţim în fiecare zi că noi nu

vom trăi cu iluzii deşarte în timp

ce ţigara se transformă în scrum

băutura se evaporă încet din pahar

cărţile se închid pentru totdeauna şi

doar gândul mai zboară prin galaxii

nebănuite sentimente ne-ncearcă

tăria de caracter şi cedăm cu toată
forţa în faţa presiunilor celuilalt

eu nu ştiu dacă am iubit toate

locurile în care am făcut dragoste

sau doar bărbaţii pe care-i schimbam

atât de repede că deveneau peste o

noapte de nerecunoscut

***

mă privesc dimineaţa în oglindă

şi-mi spun că orice început e ca

un sfârşit nou peste o rană veche

   Mirela Lungu

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.

You cannot copy content of this page