Dezvoltare personală, Lifestyle — iulie 30, 2014 at 18:50

Despre criza vârstei de mijloc: trei drumuri posibile

by
criza-varstei-mijlocii-se-cunoaste-dupa-masina-d021619befc18e031b-940-0-1-95-1

Sunt (…) care vrea să se regăsească pe sine în criza vârstei de mijloc, si pentru acest lucru am nevoie de ajutor” – îmi scrie.

Nu trebuie să fii neapărat femeie, nici să ajungi la 50 de ani ca să scrii acest mesaj. Bărbații și femeile ajung în egală măsură la manifestări pe care experții le-au numit ”criza vârstei de mijloc”, pe care mulți o confundă cu menopauza, din cauză că, atunci când manifestările celor două fenomene se împletesc, ele devin mai puternice și vizibile.

Până nu demult, pragul critic era considerat 40. Acum, pragul critic pare să coboare la 30+, din cauză că schimbările bio-psiho-sociale pe care le trăiesc tinerii de astăzi se produc mai rapid decât acelea pe care le-au trăit generațiile precedente; vedem cu toții cum devin copiii mai repede puberi și adolescenți, însă prea puțini se gândesc la consecințele pe care le are această coborâre a vârstei adolescenței asupra celorlalte vârste. Privind în jur și stând de vorbă cu oamenii, observ că mulți trec direct dintr-o adolescență prelungită până dincolo de 30 de ani, fenomen remarcat deja de cercetători și explicat prin schimbările sociale din ultimele decenii, la tranziția vârstei de mijloc; altfel spus, nici nu au încheiat bine o tranziție, aceea de la copilărie la vârsta adultă, că intră imediat în alta.

Tranziția de la vârsta de mijloc e, ca și tranziția din adolescență, generală în specia umană. Însă doar unii avem înțelepciunea să recunoaștem că o trăim în propriul corp și propria minte, să o tratăm la modul cel mai serios, să căutăm ajutorul potrivit și să ne ținem ”demonii” sub control. Ceilalți se mint ”Eu nu am nicio problemă, sunt excepția de la regulă” și reușesc să acumuleze inconștient dezechilibre cu care îi terorizează pe cei din jurul lor și care, mai devreme sau mai târziu, îi vor obliga să privească în urmă cu sentimente de vinovăție și multă suferință.

  • Simți că devii mai sensibil(ă) și mai irascibil(ă) decât ai fost?
  • Simți frecvent stări de neliniște, panică, anxietate sau chiar depresie?
  • Nu te mai poți concentra așa cum te concentrai înainte?
  • Nu mai ai randamentul pe care îl aveai înainte în muncă?
  • Uiți lucruri pe care le controlai foarte bine?
  • Energia și sexualitatea ta înregistrează modificări semnificative într-un sens sau altul?
  • Te ajung din urmă fantasme și frustrări sexuale, ori visuri romantice din prima adolescență (teenage)?
  • Suferi că nu arăți la 30+, 40+, 50+ așa cum arată tinerii de 20, ori faci eforturi și sacrificii importante ca să nu-ți arăți vârsta?
  • Ai un sentiment persistent de nemulțumire (față de sine, de alții, de lume, de viață) și îți vine să-ți iei lumea în cap, cum se spune?
  • Începi să simți spaima de singurătate, urâțenie, neputință, moarte?

Toate sunt indicii ale tranziției de la vârsta de mijloc. Poți simți unul sau altul mai puternic sau mai slab, poți simți alte indicii, nimeni nu poate face o listă completă, însă nu te minți că tu ești ”excepția de la regulă”.

Dacă le ignori sau le ascunzi în spatele unei gândiri pozitive false, superficiale, iluzorii, ghidată de atât de popularul principiu ”Dacă refuz să mă gândesc la rău, răul mă ocolește”, ori le reprimi pur și simplu, vor răbufni mai devreme sau mai târziu într-o criză chinuitoare și pentru tine, și pentru cei din jur.

Dacă dai frâu liber acțiunilor care pot decurge din ele, lăsând creierul să creeze tot felul de justificări de tipul ”Tu ești / El e / Ea e de vină”, ”E normal să…”, ”Am și eu dreptul…”, ”Merit și eu…”, reușești să îți anesteziezi pentru o vreme luciditatea, conștiența, însă alimentezi dezechilibrele ascunse, interioare și relaționale (familie, colegi). Mai devreme sau mai târziu, aceste dezechilibre vor deveni atât de multe și de puternice, încât te vor copleși. Mai devreme sau mai târziu, te vei privi pe tine ca pe o victimă a destinului, a familiei, a societății, ori a propriei neputințe. În loc să mergi către bătrânețe în armonie cu tine, cu ceilalți, cu natura și – dacă ești o persoană credincioasă – cu Dumnezeu, vei merge neîmpăcat(ă), încrâncenat(ă), agresiv(ă), în război cu întreg universul, ori, la extrema cealaltă, ca un învins plin de regrete, care vede în spatele lui doar înfrângerea, eșecul, ori lipsa de sens.

Și din lecturi, și din proprie experiență, îți pot spune așa: dacă le gestionezi înțelept, toate indiciile de mai sus, sau alte indicii ale tranziției, îți oferă resurse pentru un proces de remodelare și dezvoltare personală. Cu înțelepciune, poți construi cea mai echilibrată, mai armonioasă, mai plină de sens etapă din viața ta.

Cel mai bine e să nu aștepți să ajungi în criza propriu-zisă, să începi să o previi imediat după 30 de ani. Pentru că, la 30+ , te afli la o intersecție și ai în față nu un drum către o criză inevitabilă, ci trei drumuri:

  • către criza vârstei de mijloc;
  • către dezechilibre acumulate inconștient în spatele prea multor strategii de căutare a tinereții fără bătrânețe și refuz al ideii ”Da, și eu am simptome ale crizei vârstei de mijloc”;
  • către remodelare și dezvoltare personală lucidă, conștientă, folosind mersul natural al lucrurilor, nu luptând împotriva lui.

Iată și câteva recomandări :

  1. Caută programe de bună calitate pentru autocunoaștere, învățare și dezvoltare personală: în această etapă te transformi, nu mai ești și nu vei rămâne acela/aceea pe care îl/o știi; nevoile tale se schimbă, resursele tale interioare și sociale se schimbă; ai șansa să te reconstruiești într-o direcție nouă, să ai aspirații noi, să îmbrățișezi o filosofie nouă de viață; ai șansa să renaști, să te reinventezi, cum se spune.
  2. Schimbă-ți alimentația: redu la minimum alcoolul, cafeaua și zahărul (știu că ai nevoie de voință: cu vârsta, ”pofta” organismului pentru dulciuri, cafea, alcool crește); multe legume și fructe; semințe de in (două lingurițe/zi reduc la jumătate manifestările menopauzei și au efecte benefice asupra funcționării prostatei); soia in loc de carne… vorbește cu un medic-nutriționist.
  3. Fă zilnic multă mișcare: mergi pe jos sau cu bicicleta, înoată, aleargă, fă gimnastică…
  4. Fă zilnic cateva minute de meditație; e o practică foarte sănătoasă, utilizată tot mai mult în școli, spitale, companii în toată lumea
  5. Mergi la un ginecolog sau/și endocrinolog foarte bun și spune-i ce te frământă. Multe dintre manifestările ”crizei vârstei de mijloc” au ca sursă schimbările hormonale din organism. E absolut necesar să înțelegi aceste schimbări și, dacă e nevoie, să-i dai organismului hormonii pe care nu-i mai secretă singur. Sub control medical atent, riscurile sunt minime.
  6. Dacă ai stări de panică, anxietate sau depresie, nu ezita să apelezi la un psihiatru și un psihoterapeut.Emotivi și sensibili sau puternici și echilibrați, toți putem trece prin episoade depresive. Un episod depresiv e doar o durere, un ansamblu de simptome, un instrument de apărare. Ca o durere de dinți, de exemplu. Sau ca una de rinichi, de coloană etc. Te atenţionează că ceva nu funcţionează bine şi că ai nevoie să iei măsuri, pentru că, dacă vei continua să trăieşti ca şi până atunci, te doare tot mai rău și apar complicaţii. Dacă e normal să te duci la un specialist atunci când te dor dinții, e la fel de normal să te duci și atunci când te doare sufletul sau gândul…

Acum, că ai aflat despre aceste drumuri posibile, e alegerea ta…

sursa: elisabetastanciulescu.ro

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.

You cannot copy content of this page