DE TE VOI UITA, BASARABIE…

by

DeTeVoiUitaBasarabieTitlul cărţii mi-a fost inspirat de regretatul Î.P.S. Antonie Plămădeală, mitropolit al Ardealului. În discursul său rostit la Congresul Refugiaţilor Basarabeni, ţinut la Iaşi în ziua de 30 iunie 1995 Î.P.S. a parafrazat faimosul jurământ biblic al evreilor izgoniţi de pe pământurile lor strămoşeşti de către cotropitorii babiloneni: „Im ăş cahăh, Ieruşalaim, …” – „Dacă te voi uita, Ierusalime, să se usuce braţul meu drept!” Ca un laitmotiv al discursului Î.P.S. Sale a răsunat în sală, repetându-se cu obstinaţie şi ascultat cu sufletul la gură de către refugiaţii basarabeni, izgoniţi şi ei în blestematul 1940, de către ocupantul sovietic, de pe pământul nostru drag: „De te voi uita, Basarabie, uscată să fie dreapta mea!”

În carte sunt adunate articolele scrise şi publicate în perioada 1982-2009 consacrate toate problemei basarabene. Această problemă este cea mai mare, cea mai importantă pentru societatea românească şi pentru statul român. Într-o societate normală ea ar fi constituit obiectul preocupărilor de prim ordin atât ale societăţii civile, cât şi ale statului. Însă societatea noastră a fost şi este, încă, una bolnavă.

În timp ce, după cutremurul ce a zguduit imperiul sovietic, nemţii, estonienii, letonii, lituanienii au făcut din problema revenirii la statutul lor antebelic o prioritate absolută, România a afişat în mod ostentativ o lipsă totală de interes pentru problema teritoriilor noaste: Basarabia, nordul Bucovinei şi ţinutul Herţa, conducătorii emanaţi declarând prin gura lui Brucan: „Basarabenii să fie sănătoşi acolo unde sunt”!? În timp ce la Chişinău se ridica un val uriaş al redeşteptării naţionale şi al mişcării pentru reunirea cu România, Bucureştiul întorcea spatele basarabenilor. În timp ce frontierele stabilite prin Tratatul de la Paris din 1948 erau spulberate în văzul tuturor, Bucureştiul se declara un adept ferm al neclintirii acestor frontiere. În timp ce toate statele fostului „lagăr socialist” se detaşau cu hotărâre de imperiul sovietic, Iliescu alerga cu disperare la Moscova să semneze tratatul de „amiciţie” cu URSS, care, pe zi ce trecea, pârâia din toate încheieturile, devenind un cadavru. În loc să facă din problema basarabeană o prioritate a tuturor priorităţilor, menită să-i solidarizeze pe toţi românii din teritoriile ocupate şi din lumea întreagă, România exhiba faţeta ei din ce în ce mai hâdă prin lupte stupide pentru putere, prin mineriade abjecte, prin alungarea şi denaturarea istoriei ei interbelice, prin exacerbarea artificială a atitudinilor antimonarhice şi, ca rezultat, prin învrăjbirea românilor împotriva românilor.

Poate că unele idei şi poziţii din articolele scrise acum 20 de ani vor fi considerate azi neconforme cu politicile Uniunii Europene, dar atunci, în republicile imperiului sovietic, aceste idei au fost promotoare ale schimbărilor de mentalităţi. Anume aceste idei au condus la prăbuşirea imperiului sovietic. Anume naţionalismul a avut rolul hotărâtor în demolarea imperiului răului.

Sunt conştient de faptul că această carte va trece neobservată de societatea românească de azi, dar nădăjduiesc că ea va fi o picătură în marea de mărturii în faţa viitorului.

Valeriu Graur

UN TEXT INTERESANT …  DE TE VOI UITA, BASARABIE… VALERIU GRAUR

DeTeVoiUitaBasarabie

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.

You cannot copy content of this page