Editoriale — martie 20, 2013 at 18:34

DAR PÂNĂ CÂND?

by

vbeNu ştiu despre alţii cât mai rezistă, dar despre mine ştiu că mă apropii  cu paşi repezi de limita răbdării.

De ce trebuie să mă resemnez că trăiesc într-o ţară unde ignoranţa şi analfabetismul sunt la putere, unde curva supremă, Politica, dictează destine şi alege cine are şi cine nu are dreptul de a-şi îndeplini visele.

De ce trebuie să accept să mă transform în ceea ce nu sunt, într-un om lipsit de principii, dominat de frica că-şi poate pierde oricând locul de muncă dacă nu se supune, învăţând să tacă chiar dacă ar avea ceva de spus, minţind pentru a se face auzit , linguşind şi tradând pentru a fi tolerat de ceilalţi.

Până când trebuie să mai accept ca mintea să-mi fie încărcată cu legi absurde , să fie programată a nu mai gândi ci a executa totul mecanic ca un robot,  urechile să asculte muzică care nu are nicio legătură cu cea românească, să suporte ca auzul sa fie maltratat de agramatisme ce pătrund adânc în creier şi chiar îl rănesc,  iar ochii să vadă curve ridicate la rang de vedete şi politicieni cu rânjet de hiene care promit marea cu sarea …

Emil Vieru

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.