Dezvoltare personală, Lifestyle — decembrie 4, 2014 at 22:49

Cuvinte… rostite prea târziu sau prea devreme…

by

Cândva credeam că eram maestră… la cuvinte… dar, probabil nu le-am apreciat niciodată la justa valoare… şi asta poate doar dintr-o mecanică a firii artificială, reflex dobândit, defect profesional… mi-au folosit cândva, mi-au fost prietene bune… dar… timpul ne schimbă, şi acele cuvinte care altădată erau parte din fiinţa mea… acum, le “privesc” cu teamă şi le detest… ştiu ce pot face, le cunosc puterea, viclenia, trădarea, ca şi bunătatea sau puterea lor binefăcătoare… Cuvintele… aceste instrumente de o valoare incomensurabilă pentru unii, nu pentru toată lumea, dar, hotărăsc de cele mai multe ori soarta noastră… pentru că sunt meşteşugite şi acolo, undeva, produc declicul care ne împing să luăm decizii independent de raţiune…  ce spunem, ce ascultăm, cum ascultăm, ce credem și ce facem?… decid cuvintele, nu noi…

CuvinteleCuvintele… pot face și rău şi bine… Uneori, o vorbă bună spusă cuiva este exact ce-i trebuie să meargă mai departe…  alteori, explicația potrivită ajută să treci peste o durere, peste un impas… să vezi lumea şi dintr-un alt unghi… dar, oamenii folosesc cuvintele de cele mai multe ori ca să facă rău…  spun lucruri pe care nu le cred, dar cu care știu că vor răni… cuvinte ce nu se mai pot șterge…  ele rămân acolo, undeva… într-un loc … și dor la fel de mult ca prima dată când le-ai auzit…

Cuvinte… rostite prea târziu sau prea devreme… cuvinte nerostite, dar înțelese atât de bine… cuvinte… citite în gesturi şi-n tăcerea asurzitoare dintre doi oameni care au uitat că se iubesc…

Cuvintele…  pot construi și pot dărâma o poveste de iubire,  o prietenie frumoasă, dar mai ales încrederea şi  speranța… Cuvintele…  odată spuse nu mai pot fi luate înapoi…

Cuvintele… fie că sunt  scrise si citite de zeci şi zeci de ori… şi interpretate de fiecare dată în mod diferit…  fără a şti cât de aproape am fost de adevăr…  Cuvinte…  spuse la nervi, la bucurie… cuvinte dulci, cuvinte amare…  cuvinte ce exprimă frustrări, bucurii sau nemulţumiri… speranțe, vise, iluzii… cuvintele… pot însuma o lume întreagă…  sau nu fac doi bani găuriţi…

Cuvinte…  spuse doar pentru a provoca reacții în mintea şi sufletele altora…  Adevăruri,  minciuni, ce mai contează?… nu sunt  doar  simple cuvinte…  întotdeauna ascund ceva…  un mesaj, un strigăt de ajutor,  un semn de întrebare… degeaba încerci să decodezi… şi dacă celălalt decodează corect, oricum nu vei şti… şi nu va recunoaște că a făcut-o…

Cuvintele… la care te aștepți… sau altele care vin ca un val puternic ce-ţi taie răsuflarea… cuvintele… spuse de oameni pentru care ai mutat cândva sau ai muta încă munții din loc… îți fac prin cuvinte surprize neplăcute… cuvinte ce aduc cu valul, dezamăgirile… amare, crude, mai mici sau mai mari…  

Cuvintele… ne schimbă viaţa… vrem sau nu vrem… frumuseţea sau urâţenia, fericirea  sau durerea, viaţa sau moartea, destinele noastre, ale tuturor… sunt manipulate de cuvinte… Cuvintele poartă aşteptări… deşarte… promisiuni în van… sau adevăruri dureroase… Şi… toate aceste cuvinte rostite sau nerostite ne aruncă în raiul sau infernul pe care îl trăim în fiecare zi… cuvinte… ce pot însuma o lume întreagă…  sau nu fac doi bani găuriţi… dar au valoare… şi ne fac să luăm decizii strâns legate de ele şi prin ele…

Cuvintele… să fie ele de vină?… sau … așteptările şi interpretările noastre date cuvintelor  celorlalţi?…

Vom reuşi să schimbăm ceva în noi?…  vom hotărî noi ce spunem, ce ascultăm, ce credem și ce facem sau cuvintele ne vor conduce… chiar şi în tăcerea asurzitoare a sufletului?!…

L.M.

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.

You cannot copy content of this page