Dezvoltare personală, Lifestyle — iulie 19, 2013 at 21:51

Cum să te vindeci de orgoliu

by

maschere roseMi s-a întâmplat să cunosc mulţi oameni care păreau să aibă încredere în ei. Acea încredere care se transforma în falsă putere (vanitate) sau dimpotrivă în falsă umilinţă. Oameni care până la urmă s-au dovedit speriaţi şi singuri. Iar explicaţia era una singură: orgoliul.

Toţi avem o doză de orgoliu în noi şi personal nu ştiu pe nimeni care să-şi stăpânească în totalitate orgoliul. Ce te faci însă atunci când orgoliul te ridică undeva deasupra tuturor şi după care cazi? Uneori nu e nevoie să ajungi prea sus ca să doară.

Am aflat de curând despre „căzătura” unei cunoştinţe. Avea acea aparentă doză de încredere care le lipseşte multora. Şi totuşi la un moment dat a început să se vadă că nu mai era deloc vorba de încredere. Ţinea morţiş să aibă dreptate, să demonstreze ce ştie, să pretindă că deţine adevărul. Prietenii începuseră să se îndepărteze de ea, iar aceia care nu o făcuseră găseau satisfacţie în a comenta despre ceea ce face.

Fie că era în viaţa personală sau cea profesională, ţinea să deţină controlul şi să schimbe oamenii din jur conform credinţelor ei. Spunea că iubeşte corectitudinea şi adevărul. Încet încet părea că pierde sentimentele, pentru ca apoi, în numele principiilor în care credea, să calce în picioare tot mai mulţi oameni. Totul era legat cu o fundă roşie. Ea avea dreptate, iar ceilalţi erau nişte ignoranţi. Până când toate astea au costat-o dragostea, relaţiile, fericirea, dar mai ales sănătatea.

Atunci când am auzit ce s-a întâmplat, prima întrebare care mi-a venit în minte a fost: „Merită”?

Poate şi tu ai lângă tine persoane orgolioase sau poate chiar tu ai momente în care te cuprinde  orgoliul. Cum recunoşti însă o persoană orgolioasă?

– vrea să arate celor din jur că are dreptate şi că ceilalalţi greşesc;

– vrea să dea impresia de putere, de câştig în orice circumstanţă;

– încearcă să schimbe felul în care gândesc cei din jur, având convingerea că modul lor de a gândi este complet deplasat;

– nu suportă să fie contrazisă;

– îi plac oamenii care îi fac permanent complimente;

– atunci când face o faptă bună, o face pentru a-i fi recunoscute meritele în public;

– vorbeşte repede şi grăbit, încercând să obţină confirmarea că are dreptate;

– are impresia că ştie deja ceea ce i se spune şi nu pierde ocazia de a o afirma.

Din fericire, viaţa ne trimite permanent nişte lecţii. Dacă nu învăţăm, nu trecem clasa. Ba chiar e nevoie să le repetăm până suntem pregătiţi să mergem mai departe.

Îmi aduc aminte de ceea ce-mi spunea nu demult o prietenă şi fostă colegă: „Simona, eu sunt încă aici pentru că mai am ceva de învăţat. Încă nu ştiu ce, dar ştiu că atunci când voi învăţa, voi putea merge mai departe”. Şi am văzut-o învăţând şi evoluând sub ochii mei. Am văzut-o trecând de la nevoia de a demonstra că ştie tot la a accepta şi celelalte păreri, fără a fi neapărat de acord cu ele şi totodată fără a se supune.

Orgoliul este cel mai mare duşman în calea dezvoltării tale, pentru că:

– te face să te cunoşti din ce în ce mai puţin pe tine

– te plasează în mijlocul unei lupte continue pentru a dovedi şi a câştiga

– te obligă să rezişti oricărei transformări interioare: iertare, cunoaştere, evoluţie.

Orgoliul vine din frică. Frica de a fi respins şi mai ales frica de a nu face faţă. În realitate, o persoană mai orgolioasă decât tine este o persoană ce ţine şi mai multe frici în ea. Atunci când întâlneşti o persoană de acest gen vei observa că va încerca să te intimideze, să te sperie şi să te controleze. De fapt, dacă observi dincole de aparenţe, poţi vedea că acea persoană este mai speriată decât tine şi asta este doar calea ei de a se apăra.

Eu văd orgoliul ca pe o boală ce se instalează fără să simţim, iar din această cauză nu-l putem scoate din viaţa noastră de pe o zi pe alta. Dar pe măsură ce luăm din puterea propriului nostru orgoliu, observăm că devenim imuni la orgoliile celor din jur. Tocmai pentru că orgoliile sunt nişte iluzii şi abia atunci devenim conştienţi că viaţa este mai mult decât o luptă cu ceilalţi.

Poţi începe cu 5 paşi mici, dar siguri, care te duc tot mai aproape de ceea ce eşti tu cu adevărat:

1. Priveşte-te pe tine din exterior atunci când ai tendinţa de a te lăsa pradă orgoliului

Imaginează-ţi că eşti o marionetă la teatrul de păpuşi. Orgoliul face ce vrea cu tine şi nu vrea decât să te influenţeze. Hotărăşte în schimb că viaţa ta îţi aparţine şi că n-ai decât de pierdut dacă te laşi purtat de sentimentele induse de el.

Atunci când simţi că nu mai controlezi momentul (şi asta se întâmplă tocmai atunci când încerci să controlezi), încearcă să pui timpul pe pauză. Să te detaşezi de ceea ce spune sau face cel din faţa ta şi să te întrebi dacă merită: „Ce câştig eu dacă reuşesc să-l fac pe celalalt să renunţe? ”

Încearcă să te gândeşti la ziua de ieri: oamenii şi situaţiile întâlnite. Apoi derulează ziua aducându-ţi aminte de gândurile, cuvintele sau faptele care veneau din orgoliu. Întreabă-te cum te-ai simţit şi dacă a meritat: ce ai pierdut şi ce ai câştigat;

2. Nu te compara cu ceilalţi şi nu influenţa traiectoria pesoanelor din jurul tău

Spuneam în articolul anterior că am face bine să nu ne subestimăm, dar la fel de important este să avem grijă să nu ne supraestimăm: „Eu ştiu mai bine”, „El nu are atâta experienţă şi nu are dreptul să vorbească”, „Eu sunt părintele şi eu decid”, „Eu sunt copilul, iar ai mei sunt total depăşiţi”, „Eu aduc banii în casă, deci eu hotărăsăsc ce facem cu ei”. Am întâlnit fel de fel de exprimări ale orgoliului.

Mulţi cădem în iluzia conform căreia, dacă am evoluat faţă de unde eram ieri, avem dreptul să decidem soarta celor care încă sunt pe drum. Mulţi credem că ne-am câştigat poziţia de superioritate prin legile naturii, prin moştenire, prin experienţa de viaţă, prin diplomele sau titlurile obţinute.

Până să ne dăm seama, am căzut deja în capcana orgoliului, care nu face altceva decât să atragă alţi orgolioşi şi să transforme totul într-o luptă. O luptă din care în final rămân doar învinşi.

Gândeşte-te aşa: dacă tu eşti la un anumit nivel (emoţional, mental, fizic sau spiritual), nu înseamnă că ceilalţi îţi sunt inferiori în gândire, cunoştinţe sau posesiuni. Esenţa este aceeaşi. Toţi ne-am născut perfecţi, dar evoluăm în ritmuri diferite. Ceilalţi sunt doar pe alt nivel al evoluţiei lor.

Uneori este suficient să te compari cu tine pentru a observa că nu mai eşti aceeaşi persoană. Cum putem avea pretenţia ca ceilalţi să fie ca noi, când chiar noi evoluăm în fiecare zi?

Plus că dacă ne concentrăm energia pe a-i schimba pe alţii, pentru a-i face pe cei din jurul nostru să acţioneze aşa cum vrem noi (chiar şi în numele binelui), noi încetăm să evoluăm. Iar orgoliul tocmai asta vrea. Să ne blocăm în situaţii pe care nu le putem controla, dar să avem falsa iluzie că dacă încercăm suficient de tare vom reuşi la un moment dat să deţinem controlul. Acest lucru este valabil în toate domeniile vieţii.

“A te agăţa de ceva este ca şi cum ţi-ai ţine respiraţia. Până la urmă te vei sufoca. Singura cale de a obţine ceva este de a-i da drumul. Dă-i drumul şi-ţi va aparţine pentru totdeauna”. Deepak Chopra

3. Controlează felul în care te comporţi în discuţii

Orgoliul intră în acţiune de la discuţiile aparent fără importanţă, până la cele care îţi influenţează viitorul. Iar momentul în care îţi dai seama că a apărut este acela în care te încăpăţânezi.

Tu crezi că deţii adevărul, dar persoana din faţa ta crede acelaşi lucru despre ea. În momentul în care te încăpăţânezi, pierzi orice şansă de a învăţa ceva din discuţia cu persoana respectivă.

Acceptă că fiecare deţine adevărul lui propriu şi că fiecare are dreptate în felul lui. Exprimă faptul că accepţi punctul celălalt de vedere, chiar dacă diferă de al tău şi chiar dacă nu-l înţelegi. Astfel, eviţi să te cerţi sau să te supui. Cealaltă persoană vrea să câştige. Acum o va face, fără ca tu să pierzi.

Am văzut persoane care de dragul armoniei, spun doar: „Da, ai dreptate, fie ca tine”. În acest caz, pierd amândoi. Cel care a cedat pentru că şi-a dat energia şi puterea interioară, celălalt pentru că a câştigat o falsă putere care n-a venit din interiorul său;

4. Fereşte-te de oamenii falşi (sau dacă îţi apar în cale, acceptă-i)

Este vorba de acei oameni care aparent se supun de bunăvoie. Sunt ascultători şi cuminţi. În realitate le e frică de părerea celorlalţi. Sunt acei oameni cărora le faci complimente şi care le refuză pentru că nu se consideră demni de ele. Nu vorbesc de persoanele care nu au ajuns încă să se descopere, ci de cele care în momentul în care capătă putere (funcţii, diplome, statut social) pierd orice urmă de umilinţă.

Aceştia sunt oameni cuprinşi tot de orgoliu, iar soluţia este aceea de a-i accepta, înţelegând că avem ceva de învăţat de la ei. Astfel de persoane sunt de fapt dornice de putere, acea putere care să le acopere golul interior. Eu prefer să le privesc din exterior şi să le urmăresc evoluţia. Undeva pe drum îşi vor da seama că luptă pentru ceva ce nu le aparţine;

5. Nu aştepta recunoştinţa şi mulţumirile altora

Indiferent că este vorba de relaţiile cu cei dragi, de mediul profesional sau de simple gesturi de bunătate, dacă speri ca faptele tale să fie recunoscute în public, atunci orgoliul iese la suprafaţă.

Încearcă să faci mici gesturi care aduc bucurie în sufletele oamenilor, fără ca aceştia să ştie că ai fost tu. Vezi cum te simţi atunci. Orgoliului nu-i va plăcea, dar tu cu certitudine vei mai urca o treaptă pe scara evoluţiei tale. Probabil ţi s-a întâmplat să ţi se umple inima de bucurie văzând oameni pe care i-ai ajutat fără să aştepţi nimic în schimb. Cât a durat în schimb satisfacţia recunoaşterii în faţa altora?

Orgoliul ne face duri. Ne face să punem un perete între noi şi ceilalţi în speranţa că nu vom suferi. Dar cu cât punem mai multe cărămizi la acel perete, cu atât mai mult ne umilim pe noi şi îi umilim şi pe ceilalţi. Încetăm să evoluăm pentru că încetăm să ne cunoaştem. Orgoliul vine din sinele nostru fals, dar ca orice monedă, are două feţe. Recunoscând şi conştientizând partea noastră mai puţin luminoasă facem primii paşi către a descoperi tot ce avem mai bun în noi.

Începe chiar azi să preiei controlul asupra reacţiilor tale. Fă în aşa fel încât la următoarea discuţie în contradictoriu să învingi orgoliul prin acceptarea părerii celuilalt.

Simona,
Sursa: www.iesidinceata.ro

 

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.

You cannot copy content of this page