De prin lume adunate — februarie 19, 2014 at 13:30

Cum era să devină Linda Evanghelista Patriarhul României

by

cu-nic_2007Am pus aseară pe Facebook această poză cu mine și Nic, de la un reportaj făcut prin 2007 de o echipă  Academia Cațavencu (revista aia mișto care a fost cumpărată între timp la licitație și a ajuns ceva jalnic). Și a început lumea să vrea să vadă reportajul. Unii pentru prima dată, alții din nou, că și-l aminteau de atunci. Îl postez mai jos, că e păcat totuși să se piardă așa bijuterie care amintește de ce-a fostAcademia Cațavencu. Au participat mai mulți reporteri, după cum veți vedea, dar, de scris, eu l-am scris, cu mânuța mea. Poze nu mai găsesc și nici dacă le-aș găsi nu mi-aș permite să pun mutrele altor oameni, fără să le cer voie. Așa că rămânem la asta, ca să aveți o idee despre cum eram echipați.

Am făcut ce face popa! Doamne, iartă-ne!

De cînd Preafericitul Patriarh a trecut la cele veşnice, în România, la fiece colţ de stradă, se vorbeşte doar despre Biserică şi viitorul ei conducător. Habar n-aveam că românii sînt aşa sensibili la acest subiect, aşa că, văzînd ce se întîmplă, ne-am gîndit să ne implicăm şi noi. Am hotărît să luăm pulsul poporului vizavi de chestiune şi să-i palpăm la propriu relaţia cu cele sfinte. Nu o puteam face în civil, aşa că am făcut rost de straie preoţeşti, de la o casă de producţie. Nu o puteam face nici fără un pretext serios, aşa că ne-am constituit într-un Birou Electoral Patriarhal Creştin şi Democrat, am executat un Buletin de vot pentru preafericita funcţie de Patriarh al BOR, mandatul 2007-2013, două ştampile (una cuVotat şi una cu Amin!) şi am coborît la talpa României, să aflăm pe cine vor ţăranii în fruntea Bisericii. Opţiuni: ÎPS Daniel al Moldovei şi Bucovinei, NUP George Becali, ctitor de biserici, ÎPS Teodosie al Tomisului, Maica Linda Evanghelista (din partea UE), ÎPS Andreicuţ, Arhiepiscop de Alba-Iulia, ÎPS Teofan al Olteniei şi Traian Băsescu. Echipa de reporteri: sfinţiile lor Alexandru Duţu (zis Bărbosu), Alexandru Cristorian şi Nic Sârbu, plus, cu voia dumneavoastră, cuvioasa Simona Tache. Şofer, fotograf şi eminenţă cenuşie: Gabi Drogeanu. Vom lua bătaie? Vom fi trataţi cu respect? Haina face pe om, prin urmare ne va face mai buni? Cum ne vor primi oamenii şi cum vom ieşi noi din acest experiment?

 Sîmbătă, 11 august, ora 8,30, redacţie. Părintele Bărbosu e deja echipat. Într-o rochie de călugăriţă, măsura 54, pe care a refuzat-o Simona, preferînd să improvizeze ceva cu nişte haine de-ale ei, mai cernite. Poartă potcap şi, de sub rochie, i se zăresc sandalele şi pantalonii. Bej! Băi, şi am zis să vină toată lumea în pantaloni negri! Sfinţiile lor Cristorian şi Sârbu întîrzie. Au servit din sîngele Domnului pînă spre ziuă şi nu se pot trezi. Îi sunăm şi îi invităm la redacţie, cu înjurături. Părintele Sârbu vine în negru. Pantalonii sînt ai prietenei lui. Îşi trage haina de preot peste. Suspectăm că ar fi cu spatele-n faţă, da’ nu contează, merge. Sfinţiei sale, Cristorian, i se văd blugii de sub straiele bisericeşti. Îl rugăm frumos să şi-i suflece. Plecăm în direcţia Teleorman. Cînd se urcă în maşină, cuvioasei Simona i se ridică puţin fusta, lăsînd la vedere cîţiva centimetri de genunchi. Toate sfinţiile protestează: “Ptiu, ptiu, piei ispită!”. Stabilim să nu mai vorbim urît şi să nu mai fumăm. Prima oprire: o benzinărie. Cumpărăm o hartă şi un sandviş de post, cu şniţel, pentru sfinţia sa, părintele Sârbu. Părintele Cristorian poartă un dialog evlavios, din priviri, cu vînzătoarea, iar sfinţia sa, Bărbosu, răsfoieşte un Hustler. Pornim din nou. Pe drum, părintele-copilot Bărbosu îşi ridică ochii din hartă şi remarcă o tînără gazelă: “O creştină-n stînga, ora 10!”.

Ajungem în satul teleormănean Călugăru. Oprim la o poartă şi invităm nişte săteni la vot. Ne refuză. “Ce ştiu eu, mamă? Mergeţi mai în centru, la magazin, acolo sînt oameni mai cu carte”. Nu mergem la magazin, da’ ne oprim cîteva porţi mai încolo. Obţinem primele două voturi: ÎPS Daniel al Moldovei şi Maica Linda Evanghelista. Procedura cere ca, după ce alegătorul pune ştampila cu “Votat”, părintele Bărbosu să certifice votul, aplicînd ştampila cu “Amin!”. Pornim mai departe, să luăm pulsul situaţiei şi în alte sate. Următoarea oprire: Băbăiţa. Un localnic insistă să-i spunem noi cu cine să voteze, în afară de Becali, de care nu-i place şi de Băsescu, care are deja prea multe, nu-i mai trebuie să fie şi Patriarh. Refuzăm, explicîndu-i că votul e secret. Insistă către cuvioasa Simona: “Hai, nu-ţi fie ruşine, zi cu cine ţii”. Pînă la urmă, alege ceva şi pune ştampila.

Ieşim din Băbăiţa şi o luăm către Talpa, via Gălăteni. Pe cîmp, un alegător cu vaca şi unul cu căruţa. Cel cu căruţa o preferă pe maica Linda Evanghelista. Măi, să fie, tipa deja e pe primul loc în topul preferinţelor. Noroc cu ÎPS Daniel al Moldovei, că o ajunge ulterior din urmă. O ajunge şi chiar rămîn la egalitate. Băsescu nu primeşte nici un vot. Plecam din nou, cu Dumnezeu înainte, dar în scurtă vreme, ne oprim să fumăm. Părintele Bărbosu o întreabă pe cuvioasa Simona: “Auzi, dacă ţi s-ar oferi 10.000 de euro pe lună, ai prezenta vremea în chiloţi?”. “Nu”. “20.000?”. “Nţţ”. “30.000?”. “Nu”. “Io – zice sfinţia sa­ – aş prezenta pentru 10.000 de i-ar lua dracii”. “Iar ai zis cu «dracii»”, îi atrage atenţia părintele Sârbu.

În Talpa, oprim la magazin să ne luăm apă şi nişte covrigi de post. Sfinţia sa, Bărbosu, cere şi o bere. O bea în faţa magazinului, înconjurat de săteni, în timp ce părintele Cristorian trage un tutun. “Ortodocşi?” se bagă în vorbă un localnic. “Da”, zice Bărbosu. “Mmm”, zice Cristorian, care, de fapt, e romano-catolic. Se primesc invitaţii călduroase la mănăstirea din sat. La plecare, unul dintre săteni îi pupă mîna părintelui Bărbosu şi îl îmbrăţişează, aproape lăcrimînd. Plecăm spre Bucureşti, copleşiţi. N-am luat bătaie, ba chiar dimpotrivă. E clar. Haina face pe om, iar ÎPS Daniel are o rivală puternică în Linda Evanghelista. Trecem din nou pe lîngă nişte tinere creştine. Cu glas evlavios, părintele-copilot Bărbosu lansează o temă de meditaţie: “Ce-ar fi să le punem mîna pe fund?”. Doamne, iartă-ne!

A consemnat Simona TACHE, pentru Academia Cațavencu, august 2007

 

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.

You cannot copy content of this page