Cultură şi Educaţie, Proză şi poezie — iunie 5, 2013 at 10:33

Cum a fost creată educatoarea…

by

ingerul si invatatorulBunul D-zeu s-a apucat sa creeze cadre didactice. Era in a sasea zi de munca si stia ca avea o responsabilitatea extraordinara, caci educatoarele aveau sa influenteze sufletele pline de sensibilitate ale atator copilasi. Deodata aparu un inger si-l intreba:

-Iti ia mult timp sa-l duci la bun sfarsit?

-Da ,raspunse D-zeu,doar ai citit ce specificatii tehnice are aceasta comanda,’’EDUCATOARE”

-Trebuie sa se ridice deasupra tuturor copiilor,desi trebuie sa se puna la mintea lor.

-Trebuie sa fie capabila sa faca 180 de lucruri in acelasi timp care nu au nici o legatura cu obiectul pe care-l preda..

-Trebuie sa comunice cunostinte fundamentale pentru ei si in cele mai multe cazuri sa aiba si dreptate.

-SA-SI GASEASCA MAI MULT TIMP PENTRU ALTII DECAT PENTRU SINE.

-Sa aiba vesnic pe fata un zambet care poate rezista reduceriilor de salariu,copiilor problema si parintiilor ingrijorati.

-Sa continuie sa-si faca meseria atunci cand parintii ii pun fiecare miscare la indoiala,iar altii nu o sustin.

-Sa aiba sase perechi de maini.

-Sase perechi de maini ?!,se mira ingerul. Asta e imposibil.

-Ei bine, zise D-zeu, nu mainile sunt problema. Cel mai greu e cu cele trei perechi de ochi.

Ingerul il privi neincrezator. Trei perechi de ochi …la un model standard?

D-zeu aproba din cap: o pereche ca sa-l vada pe copil asa cum este in realitate si nu cum l-au etichetat altii. Alta pereche este la spate pentru ca educatoarea sa vada ceea ce nu e de vazut, dar trebuie cunoscut. Ochii din fata sunt doar pentru ca sa inteleaga cum actioneaza copilul, pentru a putea reflecta asupra acestuia astfel:

,,Inteleg si cred in tine’’, fara macar sa-i spuna copilului un cuvant.

-Doamne , zise ingerul , acesta este un proiect foarte mare si cred ca ar trebui si maine sa lucrezi la el.

-Nu pot , zise D-zeu, caci sunt foarte aproape de a crea ceva asemanator Mie. Ea vine la munca si cand este bolnava, are un loc special in inima pentru copiii care nu sunt ai ei, intelege toate framantarile prin care trec cei aflati in dificultate…

Ingerul se uita cu atentie la modelul pe care-l crea D-zeu.

-Are inima blanda, spuse ingerul.

-Da , zise D-zeu ,dar si dura. Nu-ti poti inchipui ce poate indura sau ce poate face aceasta educatoare, daca e nevoie.

-Poate sa gandeasca, intreba ingerul?

-Nu numai sa gandeasca ,dar si sa faca rationamente si compromisuiri.

Ingerul se apropie sa se uite bine la modelul pe care l-a creat D-zeu. si-i trecu degetele peste obrazul acestuia.

-EI , bine Doamne, zise ingerul, se pare ca ai facut o treaba buna, dar pe undeva pica. Ti-am spus eu ca ai pus prea multe in acest model. Nu poti sa-ti imaginezi ce stres ai pus pe umerii acestei educatoare.

D-zeu se apropie si culese picatura de apa de pe obrazul educatoarei. Picatura sclipea in soare.

-Nu curge nimic, spuse, El. Este o lacrima.

-O lacrima? Ce este aceea ,intreba ingerul? La ce foloseste o lacrima?

D-zeu raspunse dupa indelunga chibzuiala:

-este pentru bucuria si mandria de a vedea un copil cum reuseste sa rezolve si cea mai mica sarcina.

-este pentru singuratatea copiilor carora le e greu sa se adapteze si pentru compasiunea fata de sentimentele parintiilor lor.

-vine din durerea de a nu putea sa ajungi la unii copii si dezamagirea pe care o simt acei copii.

-vine adesea, atunci cand educatoarea a stat un an cu o grupa si trebuie sa-si ia ramas bun de la acei copii .

-Doamne ! zise ingerul, chestia cu lacrima este grozava … Esti un  geniu!

D-zeu ii arunca o privire grava:

Nu eu am pus lacrima acolo!!!

cum a fost creata educatoarea

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.