Editoriale — iunie 11, 2014 at 06:34

Copilul rebel al dreptei româneşti, şi mama lui, Elena

by

by Mihai ALEXANDRESCU

elena udreaaCopilul rebel este un partid: PMP.

Toată familia dreptei – dezbinată şi orgolioasă – face eforturi să se adune la aceeaşi masă, iar el se refugiază, gângurind, în pod. Lansează un candidat propriu la preşedinţie, în persoana lui Cristian Diaconescu şi o numeşte pe Elena Udrea şefă de haită. Matriarhatul e o orânduire socială, la fel de bună sau la fel de proastă ca şi patriarhatul. Fie că te uiţi la Udrea, fie că te uiţi, de exemplu, la Ponta, te enervezi cu aceeaşi intensitate, chiar dacă din motive diferite. Şi nu puţină lume am auzit zicând: ori Victoraş, ori Nuţica – tot aia e! Avem, pe de o parte, un băiat gras, care se dă cu barca printre sinistraţi, iar pe de altă parte, un exponent definitoriu al absolutului feminin românesc, care n-a reuşit niciodată să depăşească stadiul “nuţicii”, mai ales în politică.

Hainele epocii şi solemnitatea diverselor ighemonicoane politice le-au mai îmbrăcat pestriţ pe vreo câteva “nuţici”, de la Elena Lupescu până la Elena Ceauşescu, vârful de gamă, Elena Udrea, menţinând esenţa, pe ici pe colo, nealterată.

În întunericul călduţ al dantelelor din care nici marii bărbaţi de stat nu ştiu să se mai întoarcă întregi la realitate, se coc, în ciorchini suculenţi, micile visuri de fetiţă cu fustiţă, devenind, la maturitate, “proiecte de ţară”, “perspective politice”, “strategii sociale”, “reconstrucţie economică”, “fonduri europene”, “progres”.

Însuşi bretonelul cel inocent, atârnând blonduţ pe fruntiţă, le face pe toate mai tangibile, mai uşoare, mai umane, mai călduţe, mai catifelate, mai moi, mai soft, mai flu, mai fâs.

Tu, Papahagi, tu, Funeriu, tu, Baconschi, chiar şi tu, Băsescu, a mai spune ceva pare inutil, a mai filosofa pare exagerat. Copilul rebel şi-a făcut din pod palat, şi se chiorăşte sceptic, ţinut pe genunchii Elenei, la băieţii mari, Antonescu şi Blaga, cum se topesc unul în altul cu abilităţi de shape-shifters lichizi, creînd magma densă din care are să se nască viitorul candidat la preşedinţie.

Să nu iubeşti politica? Ba s-o iubeşti, pentru că, de la Elena din Troia încoace, motorul reaşezării imperiilor n-au fost suliţele şi săbiile, ci un umăr gol, o unghiuţă, o talie de viespe, nişte buze siclam, un decolteu 🙂

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.

You cannot copy content of this page