Dezvoltare personală, Lifestyle — octombrie 20, 2013 at 15:18

Copacul şi frunza…

by

visatoareGratia este menirea femeii pe pamant. Fiecare gest, fiecare miscare, fiecare cuvant al femeii trebuie sa poarte pecetea nobletei ei sufletesti, pentru ca rolul ei in lume este innobilarea a tot ce se afla aici. Legatura pe care ea o are, prin nastere, cu lumea subtila, il poate ajuta si pe barbat sa se “ancoreze” la lumina inaltului. Acesta, daca e intelept, se va folosi de intuitia ei speciala si, in schimb, o va apara, stand gata de lupta alaturi de ea. Dar femeia, pentru a-si indeplini menirea, trebuie sa-si pastreze darul pe care l-a primit din inalt, adica trebuie sa se mentina “agatata” de firele luminii astrale, pentru ca, altfel, nimic sublim nu mai este posibil. Ca sa aiba forta de a ramane ancorata, ea are nevoie de liniste sufleteasca, de ratiune si de dragoste. Iar aici, numai barbatul o poate ajuta. Prin urmare, acela care nu poate sa-i ofere unei femei linistea, ratiunea si dragostea de care ea are nevoie, nu va primi nici el binecuvantarea luminii. Cei doi, pe buna dreptate, nu se pot lipsi unul de altul.

Sa ne imaginam ca barbatul este un copac, bine ancorat in pamant. Radacinile sale puternice il ajuta sa fie puternic si plin de viata. Dar, ca sa poata prelucra lumina are nevoie, desigur, de frunze. Prin ele, misteriosul fenomen al fotosintezei, transforma energia luminii in energie creatoare de substanta lemnoasa si arborele creste, devenind din ce in ce mai mare si mai puternic. Cand frunza isi pierde puterea magica, ea moare si se ofileste, dar si evolutia copacului se opreste. Ai putea spune ca, pentru o vreme, timpul trece degeaba pentru copac. Nimic important nu i se mai intampla. Nici nu moare, nici nu traieste. Dar, daca frunza renaste din propria-i cenusa, intreg arborele se invioreaza si, legat fiind de energia luminii, el se dezvolta din nou. Sigur, un barbat va remarca imediat ca orice copac are o multime de frunze. E un non-sens sa vorbesti despre un arbore cu o singura frunza. Nu contest nici numarul nici logica acestui rationament, dar trebuie inteles ca, in lumea subtila, fiecare “frunza” creeaza un anumit tip de energie, fix aceea de care are nevoie “copacul” in cauza. Compatibilitatea dintre ce-i trebuie barbatului si ce ofera femeia este singurul lucru care-i tine impreuna cu adevarat. Oricat de mult s-ar certa si oricat de mult s-ar dispretui reciproc, doi soti nu trebuie sa uite niciodata ca, daca in tinerete s-au iubit atat de mult incat nu puteau trai unul fara altul, atunci compatibilitatea exista si ar fi pacat sa fie pierduta printr-un divort inutil.

O noua compatibilitate este foarte greu de obtinut. Motivul principal pentru care nu trebuie sa cautam partener “de schimb”, atunci cand cel pe care-l aveam deja nu ne mai indeplineste necesitatile, este ca, nemaifiind tineri, nici nu mai putem sa ne pronuntam corect cu privire la noul partener. Imbatranind, simturile noastre subtile se anchilozeaza, asa cum coaja copacului batran devine mai groasa si mai putin flexibila. Asa stand lucrurile, se poate sa ni se para ca un nou partener este mai bun, dar nu poate fi adevarat. Asa cum un copac isi face in fiecare acelasi tip de frunze, identice cu cele de anul trecut si din toti anii anteriori, tot la fel si omul. Chiar daca nu-si mai da seama, barbatul tot de energia pe care i-o oferea prima sa partenera, aceea pe care a ales-o cand era tanar si avea simturile mai treze, are nevoie. Si daca frunza “nu mai functioneaza”, precis este si din vina lui, pentru ca a lasat-o fara dragoste, a tratat-o nedrept (fara ratiune) sau a inspaimantat-o, lipsind-o de linistea sufleteasca. Cand doi soti se pedepsesc reciproc, rezultatul este o aberatie impotriva naturii. E ca si cum o frunza ar spune copacului sau: “N-am chef sa-ti mai dau lumina”, iar el i-ar raspunde:”Atunci nici eu nu-ti mai dau tie apa”. Desigur, solutia ar fi sa se impace. Dar cine sa faca primul pas? Cine sa ofere, fara sa fie sigur ca va primi ceva in schimbul acestui efort? Raspunsul este unul singur: femeia. Ea este cea care-si poate permite sa “risipeasca” lumina in jurul ei, pentru ca ea este racordarea la un rezervor infinit. Barbatii, cand intalnesc o femeie care procedeaza astfel, se simt coplesiti de feminitatea ei si incearca sa o mentina in preajma lor. Poate ca nu inteleg de ce, poate ca nici nu o considera frumoasa, dar rezultatul este mereu acelasi: nu se indura sa se indeparteze de ea. Se simt cu atat mai bine cu cat femeia ii apreciazala randul ei. Si schimbul energetic se produce, de la sine, fara ca nimeni sa sufere. Fara nici un gest, fara nici o atingere. Femeia binecuvantata de Gratie este, pe drept cuvant, balsam pentru orice suflet de barbat. Si daca el, precum copacul, nu poate nici sa inceapa sa creasca in lipsa unei frunze, ea, femeia-frunza, poate sa absoarba energia luminii, chiar daca nu se sprijina pe un barbat anume.

Toti barbatii care o cunosc o vor ajuta sa-si mentina echilibrul doar admirand-o intr-un mod nedeslusit. Prin urmare, solutia tuturor necazurilor noastre e cat se poate de simpla: femeile trebuie sa incerce sa fie mereu luminoase, iar barbatii trebuie sa le admire si sa le protejeze. Si nimeni nu va avea de pierdut…

Sabina T, revista Paranormal

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.

You cannot copy content of this page