De pe la noi, Editoriale — mai 22, 2014 at 18:49

Centrul de Plasament Perişoru: Realităţi inacceptabile ce par rupte din ireal. Foto şi Video

by

Drepturile copiilor în România sunt ignorate în primul rând de cei care sunt angajaţi pentru a promova respectarea acestora. Tuturor copiilor trebuie să li se asigure satisfacerea nevoilor de bază, nu numai pentru supravieţuire şi protecţie, ci şi pentru a-şi dezvolta personalitatea, talentele, abilităţile mentale şi fizice… au nevoie de prieteni şi de familie, de dragoste şi de distracţie, au nevoie de un mediu curat şi de locuri de joacă, de poveşti şi muzică, de şcoli şi biblioteci… „Copiii au dreptul de a primi o educaţie care să le permită dezvoltarea, în condiţii nediscriminatorii, a aptitudinilor şi personalităţii lor (art. 47)…

IMG_9423Nici cei da la ANPDC, DGASPC sau consilii judeţene nu fac nimic. Guvernul elaborează legi care prevăd nişte standarde de costuri dar nu le respectă nimeni şi nici nu este răspunzător cineva… Incultura, greutăţile financiare sunt pentru unii , adică aceia cărora le-a mers bine de 20 şi ceva de ani, singura posibilitate de a menţine un sistem de valori inversat, cu consecinţele care se resimt pe zi ce trece… Denaturăm tot ce se mai poate denatura… pe zi ce trece natura umană se deteriorează, cu fiecare informaţie care parvine din acest sistem de protecţia copilului, valenţele şi valorile cuvântului „om” capătă alte conotaţii… se pare că mila, compasiunea, afecţiunea şi iubirea faţă de semeni este doar o utopie şi o fantezie… Copiii au dreptul să fie protejaţi împotriva oricăror forme de violenţă, abuz, rele tratamente sau neglijenţă (art. 85)… articol încălcat şi tratat ca invizibil, cu nonşalanţă, de angajaţii ANPDC, DGASPC…

La începutul articolului voi încerca să fac o analogie, pentru că eu nu mai înţeleg nimic… când s-a relatat despre lucrurile oribile întâmplate la SERA, autorităţile au aruncat vina pe poziţia centrului… şi anume că se află în oraş, lângă staţia de taximetre… şi datorită acestui fapt copiii (pe care de altfel trebuie să-i integrăm în societate) sunt expuşi societăţii, găsind soluţia protecţiei copiilor prin cererea mutării staţiei de taxi, aprobarea înălţării gardurilor şi supravegherea centrelor prin pază armată… Centrul de Plasament Perişoru, pentru cine nu ştie este aproape izolat, este în câmp, între comuna Perişoru şi Tudor Vladimirescu. Este departe de societate şi totuşi se produc aceleaşi lucruri grave sau poate chiar mai grave, aş spune eu… deci, cine este vinovat pentru disfuncţionalităţile din sistemul de protecţie?

Nu cumva problema şi necazurile copiilor vin de la oamenii care ar trebui să îi îngrijească şi să îi protejeze?… dar, doamnelor şi domnilor angajaţi ai sistemului este mai comod să aruncăm vina pe copii, nu-i aşa?…

IMG_9428Am cunoscut un baieţel de 13 ani, Viorel, care în momentul acesta este în îngrijirea unui asistent maternal, dar care provine de la Centrul de Plasament „Sf. Ştefan” Perişoru . La primul impact  vizual cu acest copil, am avut senzaţia că stau în faţa unei persoane care este vie doar pentru simplul fapt că respiră… faţa şi ochii erau împietriţi de o durere lăuntrică… sincer, m-am înfiorat puţin, nu mai întâlnisem nici un copil atât de blazat, de trist, pe faţa căruia să nu înflorească măcar un surâs, nici nu mai vorbesc de un zâmbet… Instantaneu mi-am dat seama că trebuie să îmi aleg cu atenţie desăvârşită cuvintele şi să-mi setez tonul vocii pe o frecvenţă cât mai caldă şi joasă… aveam în faţa un copil cu sufletul lovit, bolnav…

IMG_9422Nu vă răpesc timpul cu toată povestea lui, este lungă şi plină de dezamăgiri, tristeţe şi însingurare în sine… şi nu vreau ca el citind aceste rânduri, să creadă că i-am trădat încrederea. Vă pot spune doar că la vârsta de 3 luni a fost abandonat, a fost dat în grija unor asistenţi maternali până la vârsta de 12 ani, a fost preluat şi reintrodus în sistem şi trimis la  Centrul de Plasament „Sf. Ştefan” Perişoru de către DGASPC, şi-a cunoscut mama naturală dar aceasta l-a refuzat şi nu l-a luat acasă, a fost bătut în centru (de fapt acest caz a fost mediatizat de către antena 1, anul trecut), s-a îmbolnăvit şi a fost internat la Spitalul Judeţean Călăraşi şi mai apoi a fost reîncredinţat aceleeaşi familii de asistenţi maternali care l-au crescut de la vârsta de 3 luni. O istorie tristă, ca a mai multor copii din sistem. Ce îl face pe el mai special?… Toţi copiii sunt speciali, v-aş răspunde, dar particularitatea este că, acest copil mi-a povestit şi confirmat aceleaşi lucruri pe care le spuneau copii din reportajul jurnalului antenei 1 despre centrul de la Perişoru.

Privarea de hrană şi corecţia fizică mi se pare cele mai crude metode de corecţie şi de educaţie care pot fi aplicate unor copii. Mai rău, centrele de plasament şi în speţă centrul de la Perişoru se pare că este un fel de „lagăr” pentru copiii instituţionalizaţi acolo. Lipsesc activităţile educative şi recreative, lipseşte hrana şi copiii sunt privaţi inclusiv de dreptul de a fi copii… adică, în cazul când şi-au permis să iasă la joacă( a se înţelege, sub geamul căsuţei unde locuiesc) fără acordul prealabil al educatorului sau îngrijitorului sunt „penalizaţi” prin prestarea  unor „activităţi de autogospodărire” a vilei unde stau sau mai rău… prin privarea de hrană, a se înţelege că: masa de seară era tăiată…vezi VIDEO mai jos.

IMG_9421Conform statului român, un copil din sistemul de asistenţă socială trebuie să mănânce de cel puțin trei ori pe zi și să primească 2.400 de calorii în cazul celor de până la 4 ani și 3.400 de calorii dacă vorbim despre adolescenți… la Perişoru se pare că această obligativitate privind hrana copiilor, nu a ajuns!… La Perişoru copiii primesc doar o singură dată pe zi şi la un singur fel de mâncare carne, de gustari sau deserturi nici nu poate fi vorba… excepţie făcând doar sărbătorile şi cazurile când buni samariteni din afara centrului merg la ei cu mâncare… România cheltuie zilnic 32 de lei pentru un copil, cel puţin aşa o spun statisticile… dar,  mică parte din bani merg efectiv la copil, respectiv 7 lei, pentru că restul de 25 de lei se reîntorc în sistem … cum?… pentru plata angajaţilor… aceeaşi angajaţi care privează aceşti copii de educaţie, de afecţiune, de hrană… alocaţia pentru hrana unui copil aflat într-un centru de plasament este de 7 lei pe zi, parlamentarii noştrii dragi, pe care ar trebui să îi trimitem duminică, inclusiv în Parlamentul European, costă 110 pe zi… hrană asigurată tot din banii publici…  Cu aceşti bani,  un copil instituţionalizat  ar putea fi hrănit jumătate de lună…

Şi nu în ultimul rând, mai vreau să vă vorbesc despre hainele cu care acest copil a venit în casa asistenţilor maternali… un lucru vă rog, în timp ce priviţi imaginile cu hăinuţele date de Centrul de Plasament de la Perişoru acestui copil… nu uitaţi!… acest copil are 13 ani!… hainele lui sunt pentru un adult  XXL, pantalonii acestui băieţel sunt mai mult destrămaţi sau rupţi… ups, la naibilui! Se poartă blugii zdrenţuiţi definitiv? Nu ştiam!… bine că vine vara şi nu mai are nevoie de acele pulovere… facem haz de necaz!… este de-a râsu’-plânsu’… oare aceşti copii, acolo, în centrele de plasament cu angajaţii care ar trebui să aibă grija lor şi cu statul care le asigură hrana, îmbrăcămintea şi alocaţia (ups, alocaţia de stat o altă problemă! Dar, mai târziu…), de fapt, sunt singuri şi lăsaţi de izbelişte???!!!…

IMG_9420Concluzia finală?… Un sistem ingrat, un sistem corupt, pus pe căpătuială cu orice preţ în detrimentul acestor copii loviţi de soartă… Unde sunt banii alocaţi şi cine „împarte” aceste fonduri?… Cum puteţi să ţineţi nişte copii pe care statul român prin Autoritatea Naţională pentru Protecţia Copilului, prin DGASPC-uri  trebuia să îi protejeze, să îi hrănească şi să îi educe, i-aţi redus doar la stadiul de „flămânzi şi goi”???!!!…  Este un paradox total!…  Cum are grijă statul de aceşti copii dacă ei sunt mai mult flămânzi şi în loc să li se dea hăinuţe potrivite vârstei lor, li se dau haine second-hand cumpărate la kg şi hrana este doar tipărită pe nişte hârtii sub forma unor litere şi cifre?…

Credeţi că statul este interesat de copiii aflaţi în centrele de plasament sau la asistenţii maternali?!… Ori de faptul că, un asistent maternal adevărat, pregătit, părinte şi om, poate da societăţii un om de calitate şi nu unul crescut în ghetoul statului ori al nenorociţilor de soartă ?!… Ce vă îndreptăţeşte să mai credeţi că acestui stat îi pasă de viitorul acestor copii sau de noi?!…

Liliana Manea

[wzslider autoplay=”true”]

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.

You cannot copy content of this page