Oops! It appears that you have disabled your Javascript. In order for you to see this page as it is meant to appear, we ask that you please re-enable your Javascript!
Editoriale — mai 24, 2019 at 04:12

Cele mai importante cinci subiecte europene, care nu au tulburat deloc campania “europarlamentara” din Romania

by

Exista la noi o categorie extrem de numeroasa de “pro-europeni” convinsi, devotati cu totul “spiritului european”, autori de discursuri compuse exclusiv din cuvinte care incep cu prefixul “euro-“, dar care manifesta o pudoare de neinteles cand vine vorba de a aborda, fie si tangential, vreuna din temele care framanta astazi Uniunea Europeana.

Abandonarea cu totul a subiectelor cu adevarat europene ne plaseaza intr-o provincie prafuita de la marginea Uniunii, vesnic blestemata sa fie deconectata de la marile dezbateri care preocupa “centrul”. Mi se pare cel putin ciudat sa te bati atat cu pumnul in piept, sa te afisezi digital numai cu stelutele Uniunii in fundal, dar sa ignori cu desavarsire tot ceea ce preocupa elitele europene.

Si cu toate acestea, agenda publica de la Bucuresti nu contine niciun pic de Europa, nici macar in timpul campaniei pentru alegerile euro-parlamentare.

Incapacitatea de a ne conecta intelectual cu restul continentului a facut ca lupta politica autohtona din actuala campanie sa se reduca la ciocnirea a doua curente simpliste, mecaniciste, demne mai degraba de dezbaterile de la Ulaanbaatar sau de la Taskent: unul care vede coruptia ca unica sursa a sub-dezvoltarii si altul care vede sursa raului in conspiratia universala a strainilor impotriva Romaniei.

Ideile care ne ocupa scena politica, tocmai in semestrul in care ne aflam la carma Consiliului UE, oscileaza de la planul de a nu mai aduce niciun euro la Bucuresti si de a ceda cheltuirea banilor europeni catre Bruxelles pana la denuntarea criminalilor straini care ne vand peste otravit si care vor sa inchida portul Constanta pentru a dezvolta Rotterdam-ul.

Ei bine, in vreme ce noi ne zbatem aici sa votam trimiterea a 32 de adolescenti politici la shopping la Strasbourg, pentru a asista paralizati de emotie la discutiile dintre adultii care dezbat lucrurile cu adevarat importante, in majoritatea celorlalte capitale europene se lupta pentru zeci si sute de miliarde de euro, se fac si se desfac scenarii pentru viitorul Uniunii, se anunta viitoarele reguli europene si chiar se aleg viitorii conducatori ai continentului.

1. Bugetul de 1.135 miliarde de euro. Tema centrala a alegerilor europarlamentare de anul acesta este cum va arata bugetul Uniunii pentru perioada 2021-2027, sau, cum se zice in limbaj bruxellez, Cadrul Financiar Multianual.

Pe masa statelor membre si a viitorilor europarlamentari se afla propunerea Comisiei Europene actuale, propunere care reprezinta o schimbare dramatica de prioritati: fondurile de coeziune sunt prevazute a cadea la 29% din totalul bugetului (o reducere cu 15% a ponderii actuale), iar cele pentru agricultura a cadea la 22% din total (o reducere cu un sfert a ponderii actuale), in favoarea cresterii unor alte cheltuieli: cele pentru apararea comuna, cele pentru combaterea migratiei, cele pentru agenda digitala sau cele pentru politica de vecinatate.

Pentru prima data in istoria Uniunii, fondurile de coeziune si cele de agricultura vor reprezenta doar jumatate din bugetul UE; practic, Bruxelles-ul considera ca s-au investit destui bani in infrastructura de transport si in subventionarea agriculturii si ca a venit vremea sa dezvoltam infrastructura de comunicatii, sa platim vecinii pentru a nu ne mai trimite milioane de migranti sau pentru a crea o armata comuna, paralela cu NATO, care sa ne apere (?) de partenerul favorit al marilor industriasi germani!

Va rog sa ma iertati ca va tulbur reveria, stimati votanti ai Romaniei, dar poate nu stiati ca noi avem cea mai putin extinsa infrastructura de transport mare din Uniune (autostrazi si magistrale de cai ferate) si propunerea de buget de coeziune ne aloca mult mai putine resurse pentru asta decat celor care au deja retele de cateva ori mai mari de infrastructura (ungurii vor avea cu 40% mai multi bani ca noi pe locuitor, iar polonezii si cehii cu cate un sfert mai mult).

Si cu toate acestea, nimeni dintre candidatii eligibili nu a scos o silaba din sintagma “viitorul buget UE”.

2. Va adopta Europa planul franco-olandez de a reduce la 0 emisiile de carbon pana in 2050? Nici subiectul asta nu pare a ne preocupa prea tare, desi trebuie sa aflati cu neplacere, dragi concetateni, ca Romania detine a cincea cea mai mare rezerva de carbune din Uniune si ca aproximativ un sfert din grupurile de productie a electricitatii de la noi folosesc carbunele si sunt, in majoritate, nemodernizate.

Mai mult, resursele noastre de carbune ne-ar ajunge pentru multi ani dupa 2050, mai ales daca le-am exploata intr-un ritm normal, nu in reluare cu incetinitorul, ca in anii din urma. Dar nu-i nimic, lasa ca mai bine decid pentru noi cei care nu au deloc carbune, e mai comod si mai sigur si, in plus, vom contribui si la racirea globala sau la stoparea schimbarilor climatice sau cum s-o mai zice asta in limbajul hipsteresc.

3. Va continua intensificarea politicii energetice comune? Iarasi imi cer scuze pentru deranj, dar avem o micuta problema, de doar cateva sute de miliarde de euro: ce facem mai intai, conductele care exporta gazele noastre la Budapesta sau conductele care sa alimenteze cu gaze majoritatea Romaniei?

Ungurii, cei care au rezervat conductele noastre chiar inainte de a se proiecta, au ce sa faca cu gazele noastre, ei au bransat 95% din tara si au si o industrie chimica de 7 ori mai mare ca a noastra, noi abia am bransat 35% din tara si de-abia i-am aplaudat pe devoratorii austrieci care au lichidat jumatate din petrochimia noastra.

Dar, lasati, poate nu e nici asta un subiect important, de ce sa il suparam pe Viktorasul de la Balaton, daca nu il mai lasa pe presedintele senatului nostru sa-si faca nunta numarul 6 la Budapesta?

4. Isi va face UE o armata comuna? La armata aceasta noi vom participa cu gandurile noastre bune si cu povesti de adormit generalii de la inzestrare, caci cu ceva produse nu se pune problema sa venim, neavand niciun transfer tehnologic facut de pe urma contractelor aflate in derulare.

Dar vom avea prilejul sa ne dotam cu rachete frantuzesti, cu corvete tot frantuzesti, cu blindate germane si cu avioane suedeze, nu conteaza ca cei care ne apara de singurul pericol real sunt americanii si nu conteaza ca vom cumpara sisteme de lupta care nu prea au participat vreodata la vreo lupta reala!

Macar asa n-o sa mai tulburam cu efortul de a face licitatii corecte niste bieti pensionari de 70 de ani (precum directorul de la Romtehnica) sau niste instelati platiti cu mii de euro pe luna sa organizeze selectii care nu se termina niciodata.

Acuma, s-o fi obosit cineva sa se intrebe cum ne va apara viitoarea armata europeana de rusi? Poate avand la comanda ministrii germani care inaugureaza fabrici impreuna cu Putin sau cu vitezele trupe franceze invinse de incendiatorii cu veste galbene? Sau la ordinul politicienilor italieni sau austrieci care isi tin pozele de la nunta cu invitatul Vladimir Vladimirovici in medalionul de la gat, alaturi de poza mamei?

Sau poate, cine stie, ne vor apara spaniolii si portughezii pentru care Moscova e undeva la capatul pamantului, unde te duci doar daca vrei sa te insori cu o blonda frumoasa, asa cam ca Masenka Sarapova.

5. Cine va conduce Comisia Europeana si cine va face bugetul UE? Nu ca ar interesa pe cineva la Bucuresti, dar se pare ca rezultatele alegerilor de pe 26 mai vor aduce o situatie complicata la Strasbourg:

estimari europarlamentare
Sursa: https://ig.ft.com/european-parliament-election-polls/

In aceste conditii, intr-o coalitie tripartita a popularilor cu socialistii si cu urmasii ALDE (nasiti de cuplul Macron-Rivera), germanul Manfred Weber are prima sansa de a fi viitorul Kaiser la Bruxelles.

Dupa presedintia Romaniei, Consiliul UE va fi preluat, pentru 6 luni, de catre finlandezi, iar prima presedintie din 2020 va fi asigurata de catre Croatia.

Normal, bugetul Uniunii pentru 2021-2027 ar trebui definitivat si aprobat pe durata presedintiei croate, numai ca dupa aceasta urmeaza presedintia germana. In tot acest timp, adica in anul care incepe la 1 iulie 2019 si se termina in iulie 2020, toata lumea va incerca sa isi negocieze o parte cat mai consistenta din viitorul buget.

Romania pleaca in aceasta intrecere cu a doua cea mai mica alocare pe locuitor, mult in urma Poloniei, Cehiei, Ungariei, Slovaciei, Portugaliei, Greciei. Normal ar fi sa ne dorim mult mai mult, macar sa atingem nivelul fondurilor europene alocate ungurilor si sa vorbim foarte mult despre asta.

Din motive de nimeni intelese nu o facem.

Ce ne vom face, insa, daca Viktor Orban isi pune in aplicare planul de a redeveni favoritul germanilor? Astazi, Orban se lauda in soapta, dar oricui il intalneste, ca el se va opune, prin veto la nevoie, adoptarii unui nou buget pe timpul presedintiei croate, aducand, astfel, pe tava la Berlin dulcea povara a intocmirii bugetului intr-un semestru in care presedintia germana a Consiliului UE va negocia cu presedintele Comisiei, Manfred Weber. Abia atunci Orban il va parafraza cu emfaza pe JFK: “Ich bin ein echter Deutscher!”.

Abia atunci, poate, politicienii nostri cei cuminti vor putea sa se arate surprinsi afland cam ce tari sunt importante pentru exportul german (55 miliarde de euro catre Polonia, a-7-a piata, 42 miliarde de euro catre Cehia, a 10-a piata, 26 miliarde de euro catre Ungaria, a 11-a piata sau 16 miliarde de euro catre Romania, a 15-a piata):

comert Germania UE

Sau ce tari sunt importante ca origini ale importului pentru Berlin: Polonia, cu importuri de 54 miliarde de euro, a 4-a origine, Cehia cu importuri de 51 miliarde de euro, a 5-a origine, Ungaria cu 29 miliarde de euro, a 9-a origine sau Romania cu 16 miliarde de euro, a 14-a origine:

import Germania UE
Sursa (date pentru 2017): https://atlas.media.mit.edu/en/profile/country/deu/

Poate tot atunci, printre doua portii de Schweinerippchen mit Kohl la bufetul Parlamentului din Strasbourg, vor afla si falnicii nostri alesi ca nemtii au de aparat 41 de miliarde de dolari investiti in Polonia, 22 de miliarde in Cehia, 13 miliarde in Ungaria si mai putin de 10 miliarde de dolari investiti in Romania (date pentru 2017)! 

Si sa vezi atunci cum vor intra in priza cei 32 de romani satui strigand disperati pe culoare: “Bai, care ai telefonul lui Weber?”, in timp ce la Bucuresti vom fi socati sa aflam ca scopul intregii conspiratii a strainilor impotriva Romaniei a fost exact intocmirea bugetului UE pe nepusa masa, tocmai in 2020, adica la timp. Pai ce, astia chiar sunt nemti?

Ca sa fie totul si mai clar, dupa ce am avut comisarul european pentru agricultura intre 2007-2013, stapan peste o treime din bugetul UE si pe cel pentru dezvoltare regionala intre 2014-2020, cu “doar” un sfert de bugetul UE pe mana, poate ne vor da ditamai postul de vicepresedinte si comisar pentru energie sau pe cel de comisar pentru afaceri economice si financiare, poate macar astfel vom afla si noi in ce club am intrat, cum se fac jocurile si pe langa ce am trecut in ultimii 12 ani.

Pana atunci, astept cu interes sa ii cunoastem pe politicienii romani care au numarul lui Weber in Kurzwahlliste…

Petrisor Gabriel Peiu este doctor al Universitatii Politehnica din Bucuresti (1996), a fost consilier al premierului Radu Vasile (1998-1999) si al premierului Adrian Nastase (2001-2002), subsecretar de stat pentru politici economice (2002-2003) si vicepresedinte al Agentiei pentru Investitii Straine (2003-2004). Este coordonator al Departamentului de Analize Economice al Fundatiei Universitare a Marii Negre (FUMN).

ziare.com

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.