Dezvoltare personală, Lifestyle — decembrie 26, 2013 at 00:49

Cât de uşor se pierde SUPREMUL în NIMIC…

by

Motto: “Nici Dumnezeu nu poate schimba trecutul. Adu-ţi aminte că trăieşti clipa asta o singură dată… şi încearcă să o transformi într-o clipă de care să îţi aminteşti cu drag mâine…”

infinir

Nimicul nu ne duce nicăieri… indiferent cât l-am suci, l-am roti sau socoti… poate că ar trebui să definim Nimicul… o definiţie am găsit-o pe internet: Nimicul este inexistenţa a totul… dacă îi ascultăm pe cercetători ce spun, deja suntem în ceaţă definitiv… conceptul de Nimic este dificil (din punctul meu de vedere) de explicat, dar cel puţin pot încerca să înţeleg ce a vrut să spună această definiţie pe care am găsit-o…

nimicÎn primul rând, cine crează Nimicul acesta?… oare nu orice necesită un creator?… Un Nimic ar putea exista cu un beneficiu, cu un folos, cu o speranţă?… Un Nimic poate trăi sub aparenţa vreunei minime importanţe?… Iluzia deşartă şi aparenţa sunt  produsele Nimicului…  Mulţi pesimişti, nihilişti şi mulţi oameni care şi-au pierdut omenia şi speranţa, ar putea spune că…viaţa este un Nimic, creată în Nimic… care a apărut de nicăieri şi care va dispărea în Nimicul de unde a venit… În cazul ăsta, viaţa nu are nici un scop şi nu este un lucru special aşa cum cred cei care trăiesc în Iubire… Păi dacă viaţa nu este un lucru special, atunci de ce omul încă mai tânjeşte spre o existenţă în care e prezentă suferinţa?… De ce pur şi simplu nu moare, oricum nu va simţi Nimic şi nu va fi conştient de Nimic… şi va aparţine din nou Nimicului din care este făcut… că doar mortul nu simte Nimic… Dacă toate astea sunt adevărate, atunci de ce încă trăiesc pesimiştii şi nihiliştii?… Dacă toate astea sunt adevărate, atunci unde este logica?… Nimic + Nimic = Nimic… Nimic Nimic = Nimic… ca să nu mai socotim… Nimic x Nimic = Nimic… sau… Nimic : Nimic = Nimic… Nimicul indiferent cât l-am roti… dă Nimic…

Ce este Suprem?… Iubirea, în toate formele ei… Iubirea este ghidul suprem al adevărului… Iubirea în sine este Supremul din existenţa noastră…

Sentimentele şi emoţiile sunt dificil de înţeles de cele mai multe ori… Nu trebuieiubirea şi nu poţi lăsa alte persoane să-ţi spună cine eşti tu sau ce vrei… Trebuie să decizi tu pentru tine… Când iei o decizie importantă, aminteşte-ţi ce crezi tu despre tine şi viaţa ta… este mult mai important decât ceea ce oamenii cred despre tine… Nu-i lăsa pe alţii să te facă să te simţi vinovat pentru că trăieşti viaţa ta…pentru că simţi Iubire… Este viaţa ta!… Atâta timp cât tu nu rănesti pe altcineva, trăieşte-o  în felul tău… Iubeşte tot ce te înconjoară, tot ceea ce îţi aduce bucurie sufletului…chiar dacă viaţa este în continuă schimbare şi ne schimbam şi noi cu ea… nu mai suntem aceeaşi persoană care eram cu un an în urmă, acum o luna, sau o săptămână… dar asta nu ne împiedică să dăruim Iubire şi să simţim Iubire… Iubirea ne înalţă pe cele mai nebănuite culmi… pentru că ea este Supremul şi Infinitul din viaţa noastră

Viaţa este un ciclu care nu se opreşte niciodată… schimbarea doar o influenţează… dar, aşa cum se spune, fiecare sfârşit este începutul a altceva… fiecare ieşire este o intrare altundeva… nu contează cât, cum şi în ce fel se perindă tot felul de lucruri sau întâmplări prin viaţa ta… tu trebuie decât să păstrezi Iubirea, Supremul, în sufletul tău… trebuie doar ca tu să fii cel care decide…Atât!

Dumitru Staniloae spunea: “Iubirea în gradul suprem este aceea care persistă chiar când fiinţa iubită o huleşte, o urăşte”

Dacă doriţi ca ceilalţi oameni să vă facă bine, faceţi şi voi asemenea… Şi dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, nu aşteptaţi răsplată… „Căci şi păcătoşii iubesc pe cei ce îi iubesc pe ei”…  faceţi bine celor ce vă fac bine şi chiar şi celor pe care nu îi cunoaşteţi, veţi avea o mulţumire infinită… că şi păcătoşii fac acelaşi lucru… cam aşa ceva spunea Luca(Luca cu evanghelia, clar)…

“Iubirea desăvârşită este aceea care este în stare să meargă până la moarte şi să treacă prin ea pentru cei iubiţi… Astfel, iubirea adevărată este bărbăţie, este eroism, şi nu simplă moliciune şi petrecere în stări de satisfacţie egoistă. Iar eroismul din iubire este mult superior oricărui alt fel de eroism, cum ar fi de pildă cel din dorinţa de slavă deşartă, din disperare sau din alte motive”…

“Iubirea este unitatea de măsură pentru viaţă… Cu cât iubirea este mai mare, cu atât viaţa este mai adâncă, mai multă”… Iubirea porneşte totdeauna din surplus de viaţă… Iubirea ne duce aproape de Suprem… Iubirea stă la baza Creaţiei, Iubirea ne însoţeşte de la naştere până la moarte…

inocenta

Cam atât, nu vreau să vă plictisesc… sper că am reuşit să deschid un topic interesant… este provocarea sau „mingea ridicată la fileu” de o bună prietenă… sper că i-am făcut faţă cu onoare… şi acum, vă rog doar să meditaţi puţin… şi încercaţi să faceţi alegerea corectă dintre Nimic… sau Suprem… Pentru că, în mintea mea, iubirea deţine cheia pentru a îmbunătăţi sănătatea psihică  şi fizică, precum şi prelungirea vieţii noastre…. şi mai mult decât orice pe lumea asta… Nu ar trebui să ne permitem niciodată să pierdem Supremul în Nimic!

Liliana Manea

P.S. Draga mea prietenă, m-ai pus la o muncă dificilă… a trebuit să citesc mult, să studiez şi să încerc să pătrund anumite taine dificile ale filosofiei!*;) face cu ochiul  … grea sarcină mi-ai dat!… sper că am reuşit să fiu coerentă… măcar până la un punct!*:P scoate limba

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.