Cultură şi Educaţie, Educaţie — mai 8, 2013 at 18:09

CARTEA – UN VIS, O REALITATE, SUFLETUL SAU MINTEA

by

cartile             Pentru întreaga lume, cărțile sunt nemuritoare. Din timpuri străvechi, oamenii au avut mereu cartea alături, iar cei care s-au ocupat cu scrisul, dar și cei care au deslușit litera cărții  au avut un loc aparte în societate.   Încă din antichitate, de la apariția scrisului, cărțile au transmis mesaje și povești.  Se spune că cel  mai vechi volum tipărit vreodată se numește  „Diamantul Sutra”  și este  un omagiu adus  înțelepciunii. Însă toate cărțile sunt  diamante!  Ele s-au șlefuit în timp, civilizația  transformându-le după nevoile sale…

Îmi   place să citesc; chiar am un mic tabiet  – când citesc, îmi iau o ciocolată caldă sau un ceai și mă înfășor cu o pătură moale ca o zână bună.  Și când  încep să citesc  eu, cea reală,  dispar și mă regăsesc în sufletul cărții (  sunt  Olguța lui Teodoreanu, sau Katniss – fata din  „ Jocurile foamei”, ori Omul invizibil, ori însuși Apolodor!)….   Gândul meu se topește și dispare  – el revine târziu, in noapte, când mă  regăsesc ca judecător al persoanjelor mele, când vorbesc  cu ele sau când le alint, ori le dau sfaturi . Căci personajele mele sunt parte din mine; ele mă învață cum să simt lumea, cum să miros câmpul sau ploaia și cum să văd crestele munților. Ele mă poartă în alte lumi miraculoase, mă ajută să descopăr viața și să o văd de fiecare dată cu alți ochi. Cititul mă face să visez, dar visele nu sunt deșarte, ci  sunt dorințe; căci, față de visele din somn, idealurile  mă leagă emoțional de creatorul literar, cu care îmi împletesc aspirațiile (despre care  știu că sunt realizabile, atâta vreme cât și el, autorul a colindat acele lumi!).

Pentru mine, tomul înseamnă, de asemenea,  parfum!  De fiecare dată când iau o carte  în mână,  ea mă îmbie și mă îmbrățișează cu mireasma sa. Așa cum ochii sunt oglinda sufletului oamenilor, mirosul cărților este, pentru mine, oglinda sufletului lor. Mirosul fiecărei cărți spune o poveste.  Îmi place să colind bibliotecile și anticariatele, să răsfoiesc cărți și să le simt mirosul, în timp ce îmi imaginez ce lume poartă cu ele sau cine le-a mai citit…

Aceasta este cartea! Pentru unii oameni,  poate fi un vis sau o realitate, sufletul sau mintea…Cartea înseamnă imaginație, dar și știință și cunoaștere. Cartea  este un întreg Univers. Vocile literare creează  împreună cu noi, cititorii, o nouă realitate – una care  se reflectă  în sufletele noastre, care ne poate duce  în diferite locuri ale planetei, care ne poate metamorfoza sau care ne poate trimite  înapoi, la copilărie sau la spectacolul naturii. Toți contemplăm un apus de soare sau un cais înflorit, dar numai un poet cristalizează imaginile acestea  în cuvinte măiestrite, iar prin ele  ne transmite sentimente și emoții. Iar  copacul înflorit rămâne veșnic între filele cărții  și  noi îl regăsim  ori de câte ori  suntem melancolici,  îndrăgostiți, sau ne e sete de frumos.  Ni se  întâmplă multora să avem  o carte de suflet, la care ne  întoarcem  de câte ori suntem supărați sau obosiți, pentru a ne reîncărca emoțional.

Victor Hugo spunea  “Carţile sunt prieteni reci, dar siguri”. Eu cred totuși că între carte și cititor se naște o legătură emoțională puternică, iar cititul este cea mai înălțătoare simfonie a sufletului. Și mai cred că trebuie să le mulțumesc acum, cu acest prilej,   tuturor celor care m-au învățat să fiu prietena cărții!

Ion  Cristiana Doiniţa, clasa a VI-a A,
ŞcoalaGimnazială, Mihai Viteazul Călăraşi

 

 

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.

You cannot copy content of this page