Cultură şi Educaţie, Proză şi poezie — august 3, 2014 at 12:47

cantec de legan (pana la ultimul strigat)

by

644681l

și dragostea trece dintr-o inimă în alta din

zambete in lacrimi se scurge printre gene

ajunge pe buze cantec de leagan ce ne

adoarme si ne visam jumatatea pe mari

o sirena dandu-se de trei ori peste cap

in nisip ne ascundem castelele si rupem

vrajile cu un singur cuvant broscuta se

transforma in print si padurea in orasu’

salbatic in care traim zi de zi prin praf

si sudoare visele se ridica spre cer ca

niste zmee noi tragem de ele cu frica

in jos se casca prapastii ce ne inghit

cuvintele pana la ultimul strigat eu iti

aud glasul cum se frange in coloana

infinitului sperantele noastre zboara

atat de sus ca ajung de neatins si

trec pe langa noi ca niste pasari

***de prada

p.s. inspirat de poemul “Pe strada Dumnezeu trece singur” – Maria Timuc

Mirela Lungu

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.

You cannot copy content of this page