Cultură şi Educaţie, Proză şi poezie — iunie 8, 2013 at 17:30

Cam atât, străine..

by

Cam atât, străine..

„Știam că iubirile sunt trecătoare, dar îmi spuneam că sfârșiturile trebuie să fie cinstite, ca între oamenii care, după ce au făcut o călătorie plăcută împreună, se despart elegant, se salută cu cordilitate și, la nevoie, cu părere de rău că totul a durat atât de puțin..”

Camil Petrescu – “Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”

            Nu mi-aș fi imaginat niciodată cât de apropiate sunt fericirea și tristețea, cât de mică e  distanță de la un zâmbet la o lacrimă și cât de ușor oamenii pot deveni din prieteni niște străini. Am crezut că timpul ar putea să vindece, dar timpul dacă trece de fapt doar schimbă lucrurile. Și poate n-aș mai scrie dacă timpul ar schimba doar lucrurile,dar el schimbă și  oamenii, îi fură de lângă tine și îți spulberă orice speranță că îi mai vei revedea. Pentru că timpul trece și nici măcar nu te anunță.

Poate nu doar timpul care trece ar fi problema existenței noastre, ci și oamenii în care ne-am pus încrederea, cărora le-am dat sufletul pe tavă și s-au îndepărtat elegant de noi, dar atât de dureros. S-au îndepărtat chiar atunci când aveam poate cea mai mare nevoie, când aveam nevoie să știm cine suntem și ce vrem mai departe. Și poate nu ne doare atât de mult că noi le-am fost alături și ei nu, cât ne doare că nu le vom mai putea auzi poveștile, gândurile și îndoielile. Atunci ne va durea, când ne vom da seama că prietenii au devenit străini, iar străini nu vorbesc despre viața lor altor străini..

Poate că așa este cursul vieții, să ținem persoane lângă noi, să le iubim apoi să acceptăm că trebuie să le dăm drumul, că locul lor nu mai este lângă noi și că acele promisiuni de fapt au fost niște vorbe vagi, aruncate în momente grele și la nevoie. Trebuie să ne conformăm și să mergem mai departe, să avem curajul să ducem acest curs până la capăt, să primim iar și iar oameni lângă noi acceptând că într-un final vom rămâne tot singuri. Ei vor pleca și alții vor veni, timpul va trece și poate ne va schimba și pe noi dar cu siguranță ne va arăta cine e capabil să rămână aici în vremuri grele.

           “E pur și simplu momentul în care mă simt trădată și simt că nu mai am nevoie de nimic și nimeni în jurul meu. Simt că efortul meu de a fii sinceră cu persoanele din jur, persoane importante, e degeaba și mai ales nu e reciproc. Nu vreau mai mult decât merit, și nici imposibilul, ci doar ce mi se cuvine. Vreau atenția de care am nevoie și în măsura pe care am oferit-o dacă se poate, vreau să simt că nu sunt singura care se străduie să fie bine, că nu sunt singura care face nodul când ceva s-a rupt. Nu e sentimentul ăla când vrei să fii în centrul atenției și admirat de toată lumea, ci doar să fii apreciat de oamenii pe care îi iubești și îi porți în suflet mereu chiar dacă nu sunt lângă tine. Vreau să știu că nu sunt singură și că sunt la fel de importantă pe cât sunt ceilalți pentru mine. “

Așadar, să le mulțumim celor ce ne-au făcut călătoria mai plăcută și să le transmitem părerile de rău căci a durat atât de puțin. Salutări sincere acestor prieteni care ne-au devenit străini..

Florentina Ivan

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.