De pe la noi, Editoriale — martie 10, 2014 at 18:45

Cai verzi pe pereţi în Educaţie … sau pereţi plini cu Diplome?!

by

Este trist ce se întâmplă azi în şcoala românească!… Comunicatul Ministerul Educaţiei privind rezultatele simularii naţionale pentru casa a VIII-a, mi-a ridicat mingea la fileu. Oare chiar aşa, învăţământul românesc  chiar vrea să demonstreze pe zi ce trece că este corigent  şi repetent în ceea ce priveşte moralitatea şi profesionalismul???!!!!… Oare acest popor chiar suferă de lene intelectuală acută? Oare părinţii nu îşi mai doresc ca odraslele lor să fie competente şi serioase la învăţătură?

scoala de prosti

După cum bine ştiţi majoritatea dintre d-voastră, îmi place să promovez valorile şi lucrurile bune care se întâmplă în educaţie, în şcolile noastre… mai ales copiii care reuşesc să facă performanţă prin învăţătură, cât şi cadrele didactice care se preocupă de ei.

Azi, voi schimba puţin registrul şi voi supune atenţiei dumneavoastre realitatea crudă şi dureroasă în care se zbate învăţământul românesc şi cu precădere vorbesc despre cel călărăşean, indiferent de nivel sau stagiu de pregătire. Nu vorbesc în calitate de specialist, nu pot vorbi în calitate de părinte pentru că nu am copii, dar… pot vorbi tare şi răspicat ca parte a societăţii civile, ca om căruia îi pasă ce se întâmplă şi ce se va întâmpla cu viitorul copiilor acestei ţări… sună emfatic, vor spune mulţi… nu îmi pasă!… mie da!

Eu vreau să văd în jurul meu oameni tineri educaţi, inteligenţi şi cu voinţa de a face ceva cu viaţa lor… nu vreau să văd analfabeţi, retardaţi şi infatuaţi… vreau profesori buni care să educe aceşti copii, vreau ca părinţii să înţeleagă că trebuie şi că este de datoria lor să-i preocupe educaţia şi pregătirea odraslelor… nu vreau să mai privesc  cum se formează viitoarele hoarde de semi-analfabeţi de mâine… şi care ne vor conduce viitorul, lucru care de fapt mă înspăimântă cel mai mult!

Conducătorii, politicienii de azi sunt copiii de ieri, iar copiii de azi sunt politicienii de mâine… Dacă azi, copii noştri  vor fi crescuţi într-o şcoala riguroasă, în care vor obţine totul pe merit şi nu prin alte mijloace, mâine societatea va fi mai bună şi implicit vom avea conducători mai buni, mai puţină corupţie etc… Cercul  vicios nu se va putea rupe decât prin educaţie… Un copil, un tânăr, are nevoie de dascăli şi sfătuitori care să-l îndrume spre anumite direcţii.

În loc să ne criticăm şi să bârfim despre tot felul de prostii mai bine ne-am uni vocile într-un glas unic, puternic şi am spune… Gata cu prostia, gata cu nepăsarea, gata cu indolenţa, gata cu tupeul! Dacă veţi continua să tăceţi, veţi avea la uşa doar nişte proşti cu diplome, nişte oameni cu suflet gol şi care, probabil nu se vor descurca niciodată în lumea reală fără ajutorul părinţilor… Unde este decenţa şi omenia?… de ce au ales anumite cadre didactice meseria de dascăl?!…ohhh, scuze! La naiba, uitasem că şi scoala s-a “politizat” şi nu mai primează competenţa ci… “ care pupa cel mai bine pe cine trebuie şi unde trebuie!”

 „Din păcate, educaţia zace în România în sărăcie şi mi-aş dori ca pentru educaţie să se facă mai mult, inclusiv în beneficiul economiei şi al relaţiilor economice”, spune Susanne Kastner într-un interviu.

Eu, aş spune că Educaţia în România se zbate mai mult în sărăcie morală decât financiară… În ultimii ani m-am tot întrebat… Oare de ce îşi trimit părinţii copiii la şcoală? Pentru obţinerea unei diplome sau pentru că îşi doresc ca acel copil să înveţe?… Mulţi vor spune ca diploma şi învăţătura este acelaşi lucru… Mai greşit decât asta nu se poate!!!… din păcate, azi, obţinerea unei diplome de studii nu este ceva extraordinar de dificil… poţi fi şi analfabet, dacă ai banii necesari o obţii oricum… oare asta reprezintă idealul?… Pereţi plini cu diplome şi ei să fie de fapt nişte semi-analfabeţi tupeişti, care nu sunt buni de nimic?! Eu vă dau un sfat dragi părinţi, mai gândiţi-vă încă o dată şi mai profund!… Ce vă doriţi pentru copilul d-voastră?!

Ştiu, este adevărat şi faptul că sunt fonduri puţine alocate învăţământului… dar, la fel de adevărat este şi faptul că în mare parte corpul profesoral este format din oameni care nu au pregătire corespunzătoare, care au nimerit pe nişte posturi pentru că aşa a fost să fie… Explic!… Profesorii în vârstă, cu vocaţie, au ieşit de mult la pensie sau au rămas foarte puţini în sistem… aceştia şi-au lăsat locul la catedră, în cele mai multe cazuri unor cadre didactice ajunse în sistemul de învăţământ  absolut din întâmplare… absolvind examene de titularizare obţinând  rezultate tot atât de „minunate” ca şi cele de la simulările sau bacalaureatele de până acum…

Marea masă a absolvenţilor de şcoli gimnaziale sau licee sunt slab pregătiţi, fără o cultură generală demnă de un elev absolvent al unui ciclu de învăţământ… Liceele, facultăţile preiau tinerii şi le le pun în braţe diplome pe care odată obţinute, nu au la ce să le folosească… nici unde…  iar mulţi dintre ei nici nu ar şti sa le folosească… pentru că, din păcate pentru noi toţi,  tinerii absolvenţi de liceu şi facultate din România sunt  complet nepregătiţi pentru viaţă sau vreo meserie…  Oare de ce sistemul de învăţământ  are interesul să ascundă gunoiul sub preş? Oare de ce nu se face nimic?

Ştiu ce spun! Am vorbit cu o mulţime de tineri între 12 -18 ani şi cu dascăli deopotrivă… Sunt cu mult peste nivelul de înţelegere a 95% dintre „profesoraşii” iubitori de grade didactice, care au acces la o catedră datorită faptului că „nutresc o dragoste eternă şi neţărmurită partidului iubit”, care au umplut ministerul dez-văţământului românesc…care şi-au cumpărat examenele… funcţiile!

…Departe de mine să “bag pe toata lumea în aceeaşi oală”… vreau să cred că încă mai exista oameni responsabili şi care într-adevar iubesc faptul că pot să “creeze oameni”… asta este de fapt menirea şcolii… să ajute la educarea şi crearea omului de mâine…Eu am  aproape 43 de ani şi sunt recunoscătoare tuturor celor care m-au ajutat în şcoală, ca să devin ceeea ce sunt azi…le mulţumesc şi veşnic le voi cinsti memoria acelor profesori, mai bine zis acelor OAMENI!…ei merită cu prisosinţă să fie numiţi aşa, cu toată cinstea şi respectul cuvenit muncii de-o viaţă, pentru că au creat nişte Oameni!…

Da!!!.. educaţia este cu adevărat una din componentele succesului spre un viitor mai bun al unei naţiuni… Învaţământul trebuie sa fie pragmatic şi nu trebuie să-şi propună idealuri stupide … trebuie să-şi propună să scoată cât mai mulţi absolvenţi de licee şi facultăţi bine pregătiţi pentru viaţă, pentru viitorul nostru al tuturor.

Când vom avea un guvern care să sprijine financiar sistemul de educaţie, un program coerent şi aplicabil pe 15-20 ani,o viziune clară a tot ceea ce trebuie făcut?!… … Învăţământul trebuie Depolitizat  şi Descentralizat cât mai mult cu putinţă, ca efectele benefice să apară cât mai curând…  Avem nevoie de profesionişti, nu de marionete, pentru că educaţia este singura şansă de dezvoltare a societăţii…

Concluzia: Sunt multe de spus şi de făcut în Romania legat de învăţământ, de educaţie, dar…  cel mai important lucru  este Mentalitatea oamenilor, a părinţilor, a noii generaţii, care, dacă nu se schimbă,  chiar nu poate fi făcut prea mult. Nu vreau să fiu rea şi nici să generalizez…ştiu ca există părinţi care nu au uitat că interesul pentru educaţia copilului primează în defavoarea părţii materiale… ştiu ca există profesori care într-adevăr sunt Oameni şi nu au uitat că au ales aceasta meserie din dragoste pentru copii şi pentru carte, ştiu că mulţi dintre ei nu sunt remuneraţi corespunzător, dar… asta nu îi împiedică să ajute un copil, un tânăr, de a se forma, de a-l educa… şi mai mult, îl poate ajuta să-şi realizeze visurile… şi atunci întrebarea vine de la sine… OARE DE CE EI POT?

Liliana Manea

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.

You cannot copy content of this page