Cultură şi Educaţie, Obiceiuri — ianuarie 6, 2015 at 10:14

Botezul Domnului – Boboteaza. Tradiții și obiceiuri

by

Pe 6 ianuarie prăznuim Botezul Domnului, cunoscut în popor sub denumirea de Bobotează. Botezul Mântuitorului în Iordan, poartă şi denumirea de “Epifanie” sau “Teofanie”, termeni care provin din limba greacă şi înseamnă “arătare”, “descoperire”. În momentul în care Hristos a fost botezat, cerurile s-au deschis, Duhul lui Dumnezeu S-a coborât în chip de porumbel şi a stat peste El, iar Tatăl a mărturisit: “Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit!”.   În acest sens, Sfântul Ioan Gură de Aur spune: “Hristos n-a ajuns cunoscut tuturor când S-a născut, ci când S-a botezat”.

botezul-Domnului

Boboteaza, încheie ciclul sărbătorilor de iarnă şi are, pe lângă înţelesurile creştine – momentul naşterii spirituale a Mântuitorului – trăsături de mare sărbătoare populară.

Ajunul Bobotezei

Ajunul Bobotezei era, în egală măsură, şi un moment favorabil farmecelor, descântecelor şi altor practici magice. Dimineaţă, înainte de aprinderea focului, se strângeau cenuşă din sobă şi gunoiul din casă pentru a fi păstrate până în primăvară, când se presărau pe straturile cu legume “pentru a le face rodnice şi a le proteja de gujulii”. Fânul de sub faţa de masă şi bulgării de sare se adăugau în hrana animalelor “pentru a le feri de farmece, de boli şi de duhurile rele”. În acelaşi scop era folosită şi agheasma luată de la preotul care venea cu Iordanul.

Se credea că, dacă în dimineaţă Ajunului de Bobotează, pomii erau încărcaţi cu promoroacă, aceştia vor avea rod bogat. De asemenea, se credea că animalele din grajd vorbesc la miezul nopţii dinspre ziua de Bobotează despre locurile unde sunt ascunse comorile.

În această zi erau interzise certurile în casă şi nu se dădea nimic ca împrumut, nici măcar jăratec din focul din vatră.

În ajunul Bobotezei se pregăteşte o masă asemănătoare cu masă din ajunul Crăciunului. Pe masa din “camera de curat” se aşterne o faţă de masă, aleasă special pentru acest moment, sub faţa de masă se pune fân sau otavă iar pe fiecare colţ se pune câte un bulgare de sare. Deasupra se aşează douăsprezece feluri de mâncare: colivă – grâu pisat, fiert, îndulcit cu miere şi amestecat cu nucă pisată -, bob fiert, fiertură de prune sau perje afumate, sarmale ( “găluşte” ) umplute cu crupe, borş de “burechiuşe” sau “urechiuşele babei” – borş de fasole albă în care se fierb colţunaşi mici, umpluţi cu ciuperci, ce au colţurile lipite în formă de urechiuşe -, borş de peşte, peşte prăjit, “vărzare” – plăcinte de post umplute cu tocătură de varză acră -, plăcinte cu mac etc.

Se spune că, în noaptea de Bobotează, tinerele fete îşi visează ursitul. Ele îşi leagă pe inelar un fir roşu de mătase şi o rămurică de busuioc şi pun busuioc sub pernă.

În ziua de Bobotează are loc sfinţirea apei, în timpul slujbei de Iordan. Pregătirea acestui moment se face şi astăzi cu multă atenţie, în fiecare comunitate. Locul de desfăşurare a slujbei se alege împreună cu preotul satului, de obicei într-un spaţiu mai larg – unde să fie cel puţin o fântână, în imediată vecinătate a unei ape curgătoare, în gospodăria unui om sau în curtea bisericii. Pentru acest moment se aduce apă, care se punea în vase mari de lemn şi, tot acum, se taie, la rău, o cruce mare de gheaţă. În jurul acestei cruci sau în jurul crucii care se află în mod normal în curtea bisericii, se desfăşoară întreg ceremonialul religios, la care participa toată suflarea comunităţii.

boboteaza_

La Bobotează se sfinţesc toate apele, iar preotul se duce la o apă unde va arunca o cruce. Mai mulţi bărbaţi se aruncă în apă că să o aducă înapoi, iar cel care reuşeşte să ajungă primul la ea primeşte binecuvântarea preotului şi se consideră că va avea noroc tot anul. În vechime, cel care găsea primul crucea şi o aducea la mal primea şi daruri de la domnitorul ţării şi era ţinut la mare cinste de către ceilalţi.

După slujba de sfinţire a apei, transformată în agheasmă, fiecare sătean îşi ia apă sfinţită în vasele de lemn sau de sticlă cu care a venit de acasă. Pe drumul de întoarcere ei strigă “Chiraleisa” că să capete forţă şi vlagă, iar bolile, necurăţeniile şi fiarele să le simtă vrednicia şi să se ascundă în toate ungherele pământului şi adâncurile codrului, până la Sfântul Andrei , când ies iar la iveală şi îşi fac de cap până la Crăciun. Se strigă pentru belşugul holdelor viitoare, pentru purificarea aerului şi pentru creşterea cât mai mare a cânepii şi se toarnă câte puţină agheasmă în toate fântânile întâlnite în cale. Odată ajunşi acasă, oamenii sfinţesc cu agheasmă şura, grajdul, animalele din grajd, pomii din livadă, casa şi interiorul casei.

Iordănitul femeilor este un alt obicei. În trecut, în satele din nordul ţării, femeile se adunau în grupuri mari acasă la cineva şi duceau alimente şi băutură. După ce serveau masă, ele cântau şi jucau toată noaptea. Dimineaţă ieşeau pe stradă şi luau pe sus bărbaţii care apăreau întâmplător pe drum, îi luau cu forţa la râu, ameninţându-i cu aruncatul în apă. În unele regiuni avea loc integrarea tinerelor neveste în comunitatea femeilor căsătorite prin udarea cu apă din fântână sau dintr-un râu.

În ziua de Bobotează, se deschid cerurile şi îngerii păzitori coboară şi le şoptesc la ureche fetelor şi flăcăilor necăsătoriţi ce noroc vor avea în iubire. După ce termină slujba la rău şi se întorc spre biserică , preoţii dau cu agheasmă spre peţitori , iar din această zi feciorilor li se îngăduie să mergă pentru a vedea şi a peţi fetele. Agheasma este prielnică pentru dragoste, măritiş şi credinţă în iubire. Imediat după ce s-a luat agheasmă , fetele se îmbăiază de trei ori în râu , că să se strângă băieţii la ele aşa cum s-a strâns poporul la malurile Iordanului. Dacă de Bobotează, o fată sau un băiat alunecă şi cade la pământ, este sortit(a) , se pare, să se căsătorească în acel an (după o altă credinţă, va muri până se încheie anul).Dacă o faţă de măritat zăreşte în ziua de Botezul Domnului , înainte sau după slujbă, un flăcău călare pe un cal alb , ea se mărită negreşit în acel an.

OXYGEN VOLUME 13

Dacă vrei să fii ocolit de boale tot anul , trebuie ca de Bobotează, atunci când se cufundă steagul în râu, să te speli pe dată cu câteva mâini din apa curgătoare . Într-un alt obicei, numit Iordaneala, oamenii merg la fântâni şi îşi toarnă apă pe cap , astfel încât să fie sănătatoşi de-a lungul întregului an.

Când ajungi acasă , după slujba de Botezul Domnului, trebuie să stropeşti cu agheasmă casa, gospodăria, vitele şi fântâna. În acest fel izgoneşti dracii, care nu se pot ascunde decât în apă stătută. Agheasma nu se împrăştie , potrivit unor credinţe , şi peste cai, căci ei sunt mereu nesătui şi îi poţi găsi şi morţi cu iarba în gură. De altfel , dracul nu se poate preface în oaie, bou , sau porc, animale binecuvântate de Dumnezeu, ci numai în cal , om sau iepure.

Pentru bunul mers al culturilor, se botează cu agheasmă sămânţa ce urmează a fi semănată.

Gospodinele fac o turtă din ageasma cu cenuşă, să o aibă la îndemână pentru a curăţa vasele ce se pot spurca în decursul anului.

În unele zone folclorice, nevasta făcea două pâini, una mare şi o altă mică.Pe cea mare , o dăruiau popii când sosea cu căldăruşă de Bobotează, iar cea mică era dată vitelor , că să aibă sănătate.

Botezul Domnului să vă aducă pace şi sănătate, lumină şi ajutor, pentru a trăi viaţa ca dar al lui Dumnezeu, cultivat prin credinţă şi fapte bune! Sărbători fericite! 

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.

error: Content is protected !!