Proză şi poezie — octombrie 24, 2016 at 10:33

Bizară?…Oi fi…

by

apa-de-ploaieAm bătătorit prea multe poteci încurcate, călcând frunze moarte şi melci înceţi. Am preferat să ascult ploaia şi nu ţipetele demente ale cochiliilor strivite. Am închis prea multe uşi ca să pot ieşi. Mi-am pus căştile în urechi şi m-am cufundat în litere bizare.
Muşcam însângerată tăcerea din jur, sfâşiind-o în mii de bucăţi. Mă deprima şi nu puteam să respir, sufocându-mă în fiecare clipă din viaţa mea de victimă a neglijenţei.
Nu puteam scrie… Mă înăbuşea tăcerea neglijentă, indiferentă. Lumea s-a colorat într-o haină fără culoare. Se pare că efectele acestei stări nebune se resimt şi acum, însă perioada cea mai dificilă a trecut, şi am decis să apreciez mai mult ceea ce am, să mă bucur în fiecare zi şi să nu mai caut pietre nestemate într-un pământ sterp. Am aranjat vise sparte într-o vază de cristal şi le-am pus în cel mai vizibil loc, ca să ştiu cât de naivă sunt…
Mi-am aruncat tocurile într-un colţ întunecat şi mi-am luat bocancii grei ca să nu-mi intre ploaia în picioare. Am găsit în şifonier rochia neagră mirosind a romantism şi inocenţă…Am îmbrăcat-o şi mi-am luat bocancii, plecând la plimbare cu umbrela.

Bizară?…Oi fi… Însă astăzi îmi las visele în vază, lacrimile în ploaie şi părul în vânt, pentru o bună aerisire a sufletului. Poate voi întâlni azi pe cineva la fel de bizar ca să bătătorim poteci încurcate, călcând melci şi frunze moarte. Dacă nu vom găsi ceva mai bun de făcut în astă-dimineata de toamnă sălbatică…

Alice Clara

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.

You cannot copy content of this page