De pe la noi, Editoriale — februarie 26, 2016 at 20:04

Balanța durerii pentru Anton: Un subiect sensibil și cutremurător, judecătoria din Oltenița are în vedere interesul superior al copilului?

by

Copiii ar trebui iubiți fără nici un motiv anume… și mai mult decât atât, ei trebuie să simtă că sunt iubiți fără motiv… Iubirea părinților, este sentimentul care nu trebuie condiționat și care trebuie să rămână o constantă în viața copiilor, indiferent de ce ar face… Dragostea nu depinde de “cât de cuminte ești” sau de faptul că, “dacă nu vrei cu mami sau cu tati (după caz), nu o să mai mă vezi niciodată”… dragostea față de copil există pur și simplu sau nu… dar ea, este ingredientul cel mai fin, de care depinde forma finală a viitorului adult, copilul tău…

vasile antonAzi, vă supun atenției un subiect sensibil și cutremurător totodată (din punctul meu de vedere) despre un puiuț de om, care se numește Anton, care a devenit ”mărul discordiei” între cei care ar trebui să vadă interesul major al copilului și nu interesul personal… Voi vorbi despre un caz notoriu instanțelor de judecată din Oltenița și Călărași, spun notoriu pentru că de 2 ani de zile, adică din 2014, acest pui de om, Anton Cristian Vasile, în vârstă de 6 ani, fiul medicului primar neurolog Vasile Marin, în cadrul Institutului Național de Neurologie și Boli Neurovasculare București, care locuiește împreună cu copilul în România și al medicului cardiolog Murariu Ana Maria Elena– mama, care acum lucrează și locuiește în Belgia.

Înainte de orice aș dori să menționez faptul că medicul Vasile Marin a vindecat foarte mulți oameni… și mai mulți s-au dus la el de-a lungul anilor prin recomandarea altor pacienti… ”oamenii care au ajuns în comă, pe jumatate morți la doctorul Vasile Marin, s-au făcut bine… oameni cu stroke, AVC, infarct, semipareze, care nu puteau mișca o parte a corpului, au fost vindecați… Se zbate și nu doarme nopți la rând când are pacienți gravi”… un medic care nu a uitat jurământul lui Hipocrate depus și care se implica cu tot sufletul să trateze pacienții… Nu o spun eu, o spun cei pe care i-a tratat și pe care i-a întors la viață!… cum ar putea acest om care ”arde” la propriu pentru viața altora, să nu își iubească fiul și să nu facă orice este omenește posibil pentru respectarea vieții, a sănatății și securității fizice și mentale a fiului său?… Cum este posibil ca acest om să ajungă în situația ”de a purta război pe viață și pe moarte” cu femeia are i-a dat viață fiului său, doar pentru că nu este de acord ca fiul său să plece pribeag într-o altă țară, departe de el?

Pe scurt povestea ar fi cam așa… Mama și tatăl divorțează, au custodie comună asupra micuțului Anton, dar nu se înțeleg asupra domiciliului copilului… ei, părinții, de 2 ani de zile continua să bată drumul instanțelor de judecată și al altor instituții pentru expertize, contraexpertize și plângeri pe care mama le formulează datorită faptului că nu poate pune în aplicare hotărârea prin care o instanță românească, în speță Judecătoria Oltenița, a decis și a permis ca domiciliul copilului să fie în Belgia…

Copilul a ales să stea în România, lângă tată, în ciuda hotărârii instanței… și este cu tatăl de cca 2 ani… tatăl și copilul au fost și sunt monitorizați de D.G.A.S.P.C. Călărași, în urma plângerilor până acum nefondate ale mamei care dorește să smulgă copilul din mediul în care acesta s-a născut, a trăit și trăiește, locul unde își are tatăl, prietenii și cunoștințele… pentru a-l duce în Belgia, loc unde de altfel copilul a mai fost dar nu s-a adaptat… dar, ce mama naibilui contează asta?!!!… mai bine lasă, că ne încordăm mușchii noi, adulții, fără a mai ține seama de interesul copilului nostru și zbierăm la alții să ne facă dreptate să judece și să decidă ceea ce noi nu suntem în stare pentru copilul nostru…

De ce oare unii adulți nu înțeleg că un copil nu e o jucărie sau un accesoriu pe care o plimbi după tine, rupându-l de cei dragi!… probabil unii vor spune: “păi, nu sunt eu părintele lui și mă zbat pentru el și dacă sunt părintele lui fac cum vreau eu și consider eu”. OK!!!… dar, de ce nu-l lași în țară să-și termine studiile, alături de celălalt părinte și la 18 ani să-l lași să hotărască el dacă vrea să emigreze sau nu?!!!… crezi că justiția știe ce este mai bine pentru copilul tău?… crezi că apelând la chichițe cu ordonanțe pentru a substitui semnătura celuilalt părinte care nu este de acord ca odrasla sa să aibă domiciliul departe de el, în altă țară, este în interesul și mai ales este dorința expresă a copilului tău????…

Oare instanța din Oltenița care a avut azi pe rol ordonanța președințială pentru substituirea semnăturii tatălui Vasile Marin, va admite și dispune cererea formulată de Murariu Ana Maria Elena privind dezrădăcinarea acestui copil prin trimiterea lui într-o țară străină, unde nu are pe nimeni în afara mamei extrem de ocupată cu clădirea unei cariere???

Când instanța a ales ca domiciliul copilului să fie în Belgia, probabil că nu a ținut cont că decizia sa va îngrădi dreptul tatălui la vizita… dar, asta e altă discuție. De fapt și dr Vasile Marin ca și alți tați sunt victime ale unei proaste reglementari al acestui gen de situație… Instanța acordă drept de vizită tatălui ceea ce presupune că mama e obligată să respecte un anume program și același timp îi dă libertate totală mamei… oare este just???!!!… nu sunt două chestii care se bat cap în cap???… În plus de asta, cireașa pe tort e că mama, stabilindu-se în altă țară cu minorul creează un impediment serios în respectarea programului de vizită ceea ce o supune unui risc de a se vedea implicată într-o plângere penală…  Cu alte cuvinte, mama utilizează dreptul acordat de o instanță dar prin asta ea poate deveni subiect de plângere penală… Pe scurt, după mintea mea e ca și cum instanța care a decis că minorul este încredințat mamei, decizie care implică și posibilitatea de a-l scoate din țară, este cea care favorizează, prin decizia luată, comiterea unei infracțiuni de către mamă… așa să fie oare???…

Programul de legături personale ale tatălui cu Anton va avea multe de suferit în foarte multe ocazii din cauza neclarităților din lege cu privire la condițiile în care minorul poate părăsi țara… experții spun că: ”Scoaterea minorului din țară este interzisă prin articolul 18 din legea 272/2004, dar cumva suprascrisă incorect de o prevedere evazivă a Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate în articolul 2. Cu toate acestea jurisprudența internațională a clarificat aceste aspecte în sensul că prevederile legii 272/2004 și ale Convenției de la Haga cu privire la Răpirea internațională de minori au precedență, prin faptul că o eventuală stabilire unilaterală din partea părintelui custodian a domiciliului copilului în străinătate ar afecta grav posibilitatea ca părintele necustodian să poată să pună în aplicare programul de legături personale încuviințat de către instanță”.

De aceea, se recomandă cu tărie ca instanțele să clarifice din oficiu interdicția pentru părintele custodian ieși din țară cu minorul fără acordul părintelui necustodian și respectiv obligativitatea ca în cazul în care acesta totuși dorește să plece temporar sau definitiv în altă țară să apeleze la instanța de judecată pentru a lua o decizie în acest sens.

“Legea nr. 272/2004 subliniază importanța rolului tatălui în creșterea și educarea copiilor, precizând că ambii părinți sunt responsabili pentru creșterea copiilor lor (art. 31.1). Această responsabilitate trebuie văzută sub forma unei implicări active în toate aspectele vieții copilului. Tatăl trebuie să joace un rol activ în viața copilului – să comunice, să se joace, să se implice în activități comune, să stabilească și să explice reguli – , implicarea ambilor părinți având beneficii incontestabile pentru dezvoltarea psihosocială a copilului. Este cunoscut faptul că familiile monoparentale se numără printre grupurile sociale cele mai vulnerabile. Un copil crescut și educat cu dragoste și responsabilitate de ambii părinți, chiar și atunci când aceștia nu locuiesc împreună, are șanse mult mai mari de integrare și reușită socială”…

Dragă mamă a lui Anton, ar trebui să vă gândiți că o astfel de decizie dramatică de a schimba locuința copilului va face rău atât copilului cât și tatălui și va fi extrem de greu pentru părintele care rămâne în tara și pentru copil să poată să păstreze relații personale de calitate. În sine, nu neapărat schimbarea locuinței copilului în altă tara se va reflecta într-o creștere a calității vieții copilului. Copilul, în mod ideal are nevoie de ambii părinți naturali precum și de afecțiunea familiei extinse. etc. În cazul în care totuși considerați că nu există o altă opțiune ați putea să vă gândiți la un aranjament în care copilul ar rămâne în tara (cu tatăl) iar dumneavoastră ați pleca să-I construiți un viitor mai bun lui Anton, singură! Din acest punct de vedere legea vă permite ca și părinți a decideți de comun acord schimbarea locuinței copilului la tată, iar dumneavoastră putând pleca liberă din țară…

Pentru copii precum Anton, copilăria este haină grea din păcate… dezrădăcinarea, teama, stresul și traumele sunt trăite de toți copii ai căror părinți au divorțat și care sunt duși din tara lor în altă țară unde nu se pot adapta, nu cunosc limba, nu reușesc să-și facă prieteni etc.. Oare dintre părinții care se despart și dintre care unul alege să meargă în străinătate, își dă seama de faptul că dorind să ”târască” și copilul după el nu face altceva decât să-l traumatizeze rupându-l de mediul în care a crescut????…  de ce să-i  ”impui” puiului de om să accepte, să adopte alegerile tale și să aibă capacitatea de a se adapta la fel ca tine, adultul???… Câți dintre acești părinți gândesc cu sufletul copilului său dacă luarea lui în străinătate este o decizie bună sau rea?…  

Stimată doamnă Murariu, adevăratul abuz psihic, emoțional nu îl  exercită asupra lui Anton fostul soț, ci dumneavoastră… poate că ar trebui să țineți cont și de opinia D.G.A.S.P.C. Călărași dacă tot le-ați cerut să se implice și ați făcut nenumărate sesizări la adresa acestei instituții, și aici citez din raportul DGASPC: ” Nu am observat (la copil sau tatăl său) nici un element comportamental care să indice posibil abuz — de orice natură exercitat de tată asupra copilului, situație conflictuală trenantă sau factori de risc”… și experții mai menționează: ”Referitor la sprijinul pe care îl solicitați privitor la recuperarea copilului vă informăm că singura entitate publică în măsură să producă respectarea titlului executoriu al celei mai recente sentințe civile, la acest moment, este instituția executorului judecătoresc. Modalitatea de realizare practică a acestui demers și ne referim aici la mutarea copilului la reședința din Belgia a mamei, nu la revenirea la domiciliul bunicilor materni — este dificil sau imposibil de atins având în vedere faptul că, pe de o parte, sentința civilă nu derogă de la obligația mamei de a obține acordul tatălui pentru părăsirea tarii împreună cu copilul, pe de altă parte, părăsirea țării de către mamă s-a făcut fără respectarea prevederilor art. 104 din L. 272/2004 (actualizată)”

Eu nu spun că o mama nu își iubește copilul și pentru asta a plecat… dar, mama a făcut alegea sa… și copilul Anton are dreptul să facă alegerea sa și a făcut-o, ales să locuiască cu tatăl său… dacă ne iubim și ne respectăm copiii și mai mult, urmărim interesul superior al copilului… atunci ar trebui să respectăm decizia copilului…

Originea noțiunii de interes superior al copilului provine din realizarea faptului că acesta este un individ care are nevoi și drepturi distincte de cele ale părinților. Prin urmare interesul său ar putea fi diferit de cel al părinților sau tutorilor săi. Prin urmare este normal ca interesul copilului să prevaleze în fața altor interese atunci când se iau măsuri cu privire la copil. Recomandarea 874 (1979) a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei precizează ca un prim principiu următoarele: “copiii nu trebuie să mai fie considerați proprietatea părinților ci trebuie să fie recunoscuți ca indivizi având propriile drepturi și nevoi”. Aceeași recomandare precizează necesitatea ca minorii să aibă propria reprezentare juridică (avocat oficial) în caz de conflict între părinți. De aceea procedurile de divorț și de separare, ar trebui să fie îmbunătățite, și să se bazeze pe principiul că interesele copilului sunt primordial

Concluzia: Dacă nu ne place să fim judecați și condamnați de societate, trebuie să ne asumăm răspunderea ca părinți ce pun înaintea oricărui alt lucru interesul copilului… durerea, suferința și traumele copiilor sunt cel mai crud, necruțător si dur răspuns la problemele nerezolvate ale adulților… iar adevărul este unul: în ochii lor, sunteți vinovați… iar iertarea trebuie s-o cereți lor pentru războaiele purtate în numele lor… dar, aveți grijă, să nu fie prea târziu…

Chiar dacă părintele are o hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă prin care face dovada faptului că minorului i s-a stabilit domiciliul în Belgia, instanța trebuie să ceară acestuia și să-I învedereze că trebuie să solicite acordul celuilalt părinte la părăsirea țării împreună cu copilul… cerere care este justificată prin obligația pozitivă a statului de a ocroti viața de familie, astfel cum a fost reglementată de art.8 CEDO și detaliată de jurisprudența Curții, în cazuri precum Monory împotriva României și Ungariei sau Ignaccolo-Zenide împotriva României, în măsura în care ”părăsirea țării de către mamă împreună cu vreunul dintre copii ar afecta dreptul tatălui de a păstra legătura cu copilul.”

Convenția Internațională relativă la Drepturile Copilului este un ansamblu de principii și obligații universal recunoscute de către cele 192 de state semnatare, care apară interesele lui (definit ca ființă umană sub 18 ani !) și îl protejează contra prejudiciilor fizice și morale, respectiv, contra exploatării lui, atât prin activități lucrative contrare legislației internaționale a muncii în vigoare, cât și contra exploatării sale sexuale.

Cele patru principii fondatoare ale Convenției sunt următoarele :

  1. Nediscriminarea (lipsa de discriminare a) copiilor, indiferent de rasă, sex, religie, origine socială, etc. (art.2)
  2. Interesul superior (primordial) care trebuie acordat copilului (art.3)
  3. Dreptul copilului la viață, la supraviețuire si la dezvoltarea lui fizică și psihică armonioasă (art.6)
  4. Respectul opiniilor copilului (art.12)

Liliana Manea

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.

You cannot copy content of this page