Clubul de Excelenţă, Cultură şi Educaţie — mai 30, 2019 at 15:53

Autenticitate, simplitate și bucurie sinceră: Grupul ”Nuntașii” și ”Nașterea la români”

by

Încep acest articol altfel. Îl încep prin a mulțumi grupului ”Nuntașii”, cât și oamenilor extraordinari care au grijă de mintea și sufletul copiilor, îi îndrumă și păstrează viu spiritul tradițiilor și obiceiurilor românilor, pentru că ne-au prezentat din nou lumea frumoasă și autentică a satului, și că ne-au oferit iarăși o seară minunată în care au sădit zâmbete pe chipul și în sufletul nostru. Astfel de oameni merită să le menționăm numele cu respect, admirație și recunoștință: dascălul ce luminează sufletul și mințile școlarilor de peste 40 de ani – d-na Doina Bobârcea, preotul Marius Frâncu și coregraful ”Nuntașilor” – electricianul Ion Ion, și nu în cele din urmă părinților, care sunt sprijin eforturilor adulților și sunt alături de copiii lor pe acest drum minunat pe care îl au deschis în față… educația lor ca oameni întregi la trup, minte și suflet.

Și, am să fac o paranteză… deși eu nu mai scriu de foarte mult timp, pentru tipul acesta de oameni, precum și pentru copiii sau tinerii extraordinari pe care îi avem, voi lăsa la o parte orice și voi încerca, pe cât posibil  să redau, atât cât mă vor ajuta cuvintele, lucrurile frumoase pe care le fac, șimai mult, voi încerca să dezvălui sufletele lor minunate prin care încearcă să facă mai frumoasă lumea în care trăim.

Și acum să încerc să fac un scurt intro, pentru a vă introduce în lumea prezentată de ”Nuntași”  în seara de 18 mai 2019, cu prilejul  evenimentului ”Noaptea Muzeelor”.

În familia românească naşterea era un eveniment esenţial. Lumea satului românesc ascunde incredibile tradiții legate de naștere care s-au pastrat în conștiința seculară a neamului nostru, sunt practicate încă, dând acestui eveniment, conotația unui moment în care realitatea se imbină cu un tip de imaginație naivă izvorată din sufletul omului simplu de la țară, care dintotdeauna s-a raportat la un spatiu spiritual cosmic. Nașterea, ca un prim moment din viața omului, constituie premiza unui obicei deosebit, la care, alături de familie, participă întreaga colectivitate. În zonele rurale, în mod special, chiar și în prezent, nașterea este urmată de o multitudine de obiceiuri dintre cele mai variate care se refera atât la copil cât si la proaspăta mama.

Așa cum spune credința noastră creștină, Botezul reprezintă prima Taină Sfântă din cele șase existente,  care dă omului dreptul de a primi darurile duhovnicești. Prin acest act divin, celui botezat i se iartă păcatul strămoșesc. La copii, acest act se manifesta prin aiundaie, întrucât si semnificația cuvântului botez este aceea de “a afunda”, “a cufunda”.

Liliana Manea

Iar acum vă las să ascultați povestea ”Nașterea la români”, pusă în scenă de grupul ”Nuntașii”:

Așa cum am promis acum un an ,că vom reveni cu un alt spectacol  legat de traditii  și obiceiuri la români, iată clipa mult dorită de toată lumea a sosit :18 mai 2019 Noaptea Muzeelor. O zi incarcată de emoții pentru ,,Nuntași”,părinți,instructori. O zi așteptată cu nerăbdare  de cei care au văzut spectacolul, ,,Frunzuliță de mohor/Asta-i  nunta din popor, anul trecut tot la Muzeul Dunării de Jos.

Cu efort ,perseverență și multă dragoste pentru tot ce-i frumos și autentic  în viața poporului nostru sub îndrumarea celor trei oameni inimoși (preot -Frâncu Nicu Marius, electrician -Ion Ion, dascăl -Bobârcea Doina), oameni mânați  de aceeași  pasiune(trecutul și folclorul românesc), cei 19 elevi ,talentați ,dornici de a învața și duce mai departe ștafeta neamului românesc au pregătit un nou spectacol ,,Nașterea la români. Cu trudă,dăruire și pasiune ne duc într-o lume pe care nu trebuie s-o uităm. Lumea aceea cu puritatea ei,cu obiceiurile și tradițiile minunate. Lumea aceea este cartea noastră de identitate…este pașaportul nostru pentru eternitate. Emoțiile nu ne dau pace. Respectul față de tot ce-i românesc,față de distinsele gazde și minunatul public ne copleșesc.

Sursele de inspirație au fost relatările bătrânilor care și-au amintit cu emoție momentele petrecute în viața dumnealor când și cum și-au adus pe lume pruncii,cum i-au crescut și-au pătimit pentru fiecare suspin, cum alergau disperați la vreo ,,doftoroaie” sau descântătoare a satului pentru a ostoi durerile și a lecui bolile celui mic ,cum petreceau când trebuiau să-și creștineze ,sau să ia moțul pruncului lor. Toate aveau un rost fiind făcute cu dragoste și respect față de Dumnezeu, față de nași și părinți și cartea intitulată ,,Nașterea la români” de  Simion Florea Marian. După realizarea scenariului,după primirea rolurilor și multe ore de repetiții iată a sosit și timpul să prezentăm spectacolul. Conducerea Muzeului Dunării de Jos prin domnul director Valentin Parnic și prin muzeografa doamna Virginia Oană ne-au onorat cu invitația dumnealor și a celorlalți muzeografi  de a participa la Noaptea Muzeelor și anul acesta.

Sosește autocarul. Părinți, bunici, frați,instructori și bineînțeles ,,Nuntașii”, se urcă cu emoție. Pe fețele tuturor se citește îngrijorarea ,,Oare ce vom face? Vom reuși sa readucem pentru câteva minute spectatorii  în acea atmosferă idilică, care era în satul de odinioară?” În autocar, cântecul ne-a făcut să mai uităm de gânduri, intuiția și sufletul, privirile luminoase din ochii copiilor ne spuneau și ne întăreau convingerea că totul va fi bine. Am ajuns. Am descărcat ”comorile noastre”, de data aceasta legate de prunc, copăița făcută din lemn de brad, leagănul meșterit cu migală de cel bătrân, cadourile pentru cel mic (hăinuțe  și șosetuțe făcute cu bucurie la lumina lămpii de bunice și vecine coșurile cu bucate tradiționale  pentru lăuză și invitați, cina pentru cele trei  ursitoare. Gazdele minunate ne așteptau cu bucurie. Nu mică ne-a fost mirarea când am văzut că deja spectatorii ne așteptau cu nerăbdare. Printre ei multe persoane cunoscute din anii anteriori. Ne-am bucurat foarte mult. Ospitalierele gazde ne așteptau cu nerăbdare și curiozitate. Alaiul Nuntașilor atrageau ca un magnet privirile  admirative ale trecătorilor și vizitatorilor din muzeu. Copiii explicau cu naturalețe  lucrurile neștiute de admiratori.

Iată clipa mult așteptată! Cei 19  nuntasi ,încep spectacolul. Ineditul subiectului, frumusețea costumelor pe care copiii le poartă cu mândrie și plăcere deosebită, naturalețea și bucuria cu care  interpretează rolurile gesturile și prezența scenică captivează publicul.

Rolurile interpretate sunt ale unor tărani dintr-un sat, din inima Bărăganului, țărani care nu-și uitau niciodată obârșia și rostul lor pe lume – păstrarea și perpetuarea neamului românesc. Întemeierea unei familii era un lucru sacru și nu se făcea la întâmplare. Fata, băiatul și părinții trebuiau să respecte cu sfințenie niște reguli păstrate din moși strămoși. Aducerea pe lume a unui copil era o clipă așteptată cu nerăbdare atât de tinerii părinți, cât și de bunici. Din momentul în care tânăra femeie află ca e ,,grea” încep sfaturile celor trecute prin această etapă a vieții. Ele trebuiesc respectate pentru că vor putea isca neplăceri atât pentru mama cât și pentru copil. Ilenuța noastră, (Pătruță Beti) nu a ținut seama, le-a dat apă să bea membrilor familiei sale și mai grav, le-a tras cizmele bărbaților din casă. Din acest motiv, Gheorghiță (Bălan Alexandru), soțul ei a trebuit s-o ducă cu carul tras de boi, prin toate hârtoapele satului. Soacra mare (Negoescu Andreea) a avertizat-o să nu stea pe mătură că va face fată  și o să le piară neamul. Mama fetei, soacra mică (Mareș Alexia), se gândește mai mult la Ilenuca sfătuind-o să mănânce și să se odihnească bine. Viitoarea mamă primește sfaturi și de la vecine. Clipa nașterii a sosit! Cu ajutorul babei Stanca, doftoroaia satului (Necula Maria),tânăra noastră mamă aduce pe lume un prunc frumos și sănătos. Moașa îl  înfășoară într-o cămașă de-a tatălui si-l pune pentru câteva clipe după ușă ca părinții să aibă parte de el. Apoi, pruncul este închinat lui Dumnezeu, Maicii Domnului și lumii. După acest moment femeile (Cîrstoiu Daniela, Dumitriu Ana, Gulea Beatrice, Serban Andreea, Bratu Adriana, Ciotea Amelia) scaldă copilul respectând datinile știute și păstrate cu sfințenie din moși -strămoși. În albia celui mic pun tot felul de lucruri menite să-i aducă acestuia sănătate,prosperitate și viată lungă. La acest ritual li se alătură și nașa(Nicolae Stefania).

Tatăl nerăbdător, plin de emoții vrea să afle sexul copilului cât mai repede dar moașa, o bătrână pusă pe glume nu se înduplecă prea ușor decât după ce primește în dar de la Gheorghita o dirmea și un galben. Îi comunică acest lucru luându-i căciula de pe cap și atârnând-o intr-un cui deasupra  tinerei mame. Baba Safta îi pune pruncul in brațe iar bărbatul îl sărută,îi urează de bine, il închină și apoi cu respect și dragoste îi mulțumește Ilenucăi pentru darul neprețuit pe care I l-a făcut. Aceasta îl asigură că deși s-a chinuit mult  va mai face și alți copilași, căci acolo unde-s mai mulți bucuria este mai mare iar necazul mai ușor. Pentru că fericirea unei familii era bucuria întregii comunităti, bărbatul îl cheamă pe Vasilică, (Stoica Valentin), un copil din vecini să se ducă la cârciuma lui Iovan (Tudor Andrei) și să-i anunțe pe cei de-acolo că va veni să le facă cinste cu-n rachiu din cel vechi. Împreună cu tatăl său, socrul mare (Nicolae Alexandru), mândru că nu i-a pierit neamul, dornic și el să mai dea un rând se îndreaptă către centrul satului, la crâșmă ,acolo unde se pune țara la cale. Pe drum se întâlnesc cu socrul mic (Gulea Lucian) cătrănit de supărare că i s-a dus nevasta pâna la o vecină și nu i s-a mai întors iar el nu mai prididește cu treburile. Ginerele îl mai necăjește puțin, apoi îi spune că este bunic de nepot. Acesta de fericire uită și de treburi dar și de nevastă și pleacă alături de ceilalți să mai dea și el un rând. Li se alătură și Costea (Haidu Alexandru) care plecase cu treabă la cineva. Nașul, om cu stare, află și el vestea și se alătură acestora. La crâșmă îl găsesc pe Stan (Manolache Alexandru) care-și  îneacă amarul din când în când, cu câte o dușcă de rachiu din cauza nevestei și a celor  cele cinci fiice pe care le are. După câteva cești cu rachiu aceștia se îndreaptă către casele lor unii cu bucurie și mulțumire iar bietul Stan cu speranța că poate-i va surâde și lui soarta să facă un băiat cât de curând.

Acasă, nici femeile nu au stat pe uscat s-au cinstit și ele chiar dacă nu beau de fel ,ca nu cumva copilul să fie mucos toată viața. Soacra mare, fericită tare le îndeamnă să bea, căci, vorba ceea ,,Mâncarea-i fudulie, băutura-i temelie iar unde se duce unul se duce și celalalt”. Sfaturile curg peste tînăra mamă, năucind-o. Aceasta le promite că totuși le va respecta ca să nu pățească copilul ceva. Cu greu femeile se lasă duse  la casele lor, gonindu-le doar inserarea și întoarcerea bărbaților de la treabă. Lelea Floarea vine a doua zi cu apa sfințită de preot pentru tânăra mamă și copil.

Rudele,vecinele vin și aduc plocoane (rodinii), constând  în mâncare, băutură și hăinuțe pentru mamă și copil. Împreună cu nașii stabilesc data botezului  până în 40 de zile și numele copilului care va fi rostit prima data de către nașă la luarea mirului.

Soacrele pregătesc după trei zile de la nașterea copilului, cu multă atenție masa sau cina ursitoarelor. Acest eveniment  era pregătit cu mare  grijă să nu supere pe vreuna iar aceasta sa-l ursească de rău pe copil. Ursitoarele sunt trei (Ursitoarea, Soarta și Moartea). Pe o măsuță se punea o pâine, o găină friptă, o sticlă cu vin, 3 cepe, 3 bănuți de aur, iar alături o căldare cu apă și niște ițe deasupra, o pânză albă și un fuior de lână. Nu trebuia uitat blidul cu făină și busuiocul uscat iar copilașul să fie îmbrăcat doar cu hăinuțe noi. O fereastră era lăsată deschisă, să poată intra acestea. De la nastere și până la sosirea ursitoarelor părinții și ceilalți din casă trebuiau să fie veseli.

Zilele se scurg și Anul Nou sosește. Tatăl și mama se duc la moașă  să-l de-a pe Ionică la grindă. Baba Safta îi dăruie copilașului o cămășuță făcută din  pânză  de căpătat de la trei case iar în schimb primește un coș cu bunătăți (pâine, vin, țuică, o găină friptă si o basma).

Într-o duminică, înainte de a trece cele  40 de zile, fericita familie organizează botezul chemând rudele și câțiva vecini. Nașul și nașa se pregătesc  cu multă atenție pentru a fi la înălțime lumânarea  frumos împodobită cu busuioc, flori de crin, bumbăcel, cordele de mătase și o bucată de pânză albă, multe hăinuțe pentru finișor și banuți pentru a fi puși de către naș în piepul participanților la creștinarea micuțului. La plecare nașa ia in brațe un mic păgân și se intoarce cu un mic creștin pe care-l dă peste prag tinerei mame. Masa este bogată zeamă fierbinte, sarmale, friptură și plăcinte minunate stropite toate din belșug cu vin de buturugă și rachiu de prune. Cântecul, dansul și voia bună se impletesc. Darul pentru cel mic e bogat hăinuțe,bani dar și animale de la nași și bunici.

A doua zi nașa, bunicile și câteva vecine iau mirul copilului punând în scăldătoare flori, bani, o piatră, pene, apă sfințită, busuioc, o potcoavă și multe alte lucruri menite să-i aducă fericire și sănătate celui mic. Fiecare femeie mai dă și ceva bani pe lânga micile daruri aduse.

Nu peste mult timp Ionică a împlinit anul și I s-a rupt turta de către moașă care-i sfătuie pe părinți să facă acest lucru cel puțin 3 ani dacă nu pot 10.

Viața merge înainte; timpul nu stă în loc iar Ionică și mama lui trec prin multe încercări terminate  cu bine. Cel mic se deoache des iar Ileana apelează la baba Frusina care-i descântă  celui mic și o învață cuvinte magice ce trebuiesc spuse înainte de a ieși cu copilul în lume: ”Când s-o deochea călcâiul meu,atunci să se deoache Ionică”. De multe ori chiar ea îi înlătură plânsul sau frica prin descântecele ce le-a furat de la a bătrână. Înainte de botez făcând curățenie l-au pus pe copil într-un loc în care era curent. Micuțului i s-a pus junghiul iar mama soacră i l-a înlăturat cu un ou plimbat pe spate și  însoțit de descântec.

Ultimul act al spectacolului a fost luarea moțului. Nu l-am prezentat la muzeu și nici nu-l descriu acum pentru că vă așteptăm să-l desfășurăm  împreună la noi în sat.

nuntasii (8)
nuntasii (12)
nuntasii (4)
nuntasii (19)
nuntasii (14)
nuntasii (22)
nuntasii (7)
nuntasii (6)
nuntasii (11)
nuntasii (16)
nuntasii (24)
nuntasii (15)
nuntasii (13)
nuntasii (23)
nuntasii (2)
nuntasii (1)
nuntasii (10)
nuntasii (3)
nuntasii (20)
nuntasii (21)
nuntasii (5)
nuntasii (17)
nuntasii (25)
nuntasii (18)
nuntasii (9)
botez
Loading image... Loading image... Loading image... Loading image... Loading image... Loading image... Loading image... Loading image... Loading image... Loading image... Loading image... Loading image... Loading image... Loading image... Loading image... Loading image... Loading image... Loading image... Loading image... Loading image... Loading image... Loading image... Loading image... Loading image... Loading image... Loading image...

Cu respect ,,Nuntașii”

Dascăl – Doina Bobârcea

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.

error: Content is protected !!