Editoriale, Interviuri — martie 20, 2013 at 17:56

ARTA DE A FI PROFESOR EUROPEAN

by

O fi greu?…O fi usor?…
sau
ARTA DE A FI PROFESOR EUROPEAN 

Teacher cleaning chalkboard with dusterMotto:
«Arta supremă a profesorului este
de a trezi bucuria exprimării creatoare
şi bucuria cunoaşterii…»
Albert Einstein

Invitatul « Argument » – P R O F E S O R U L

Dincolo de o Europa culturala, economica si politica exista o Europa educationala.

Mai mult chiar, se poate spune ca valoarea europeana înseamna în primul rând o schimbare deatitudine, mentalitate si competente.

Profesorul european reprezinta fluidul vital al educatiei si dezvoltarea profesionala a acestuia este un ingredient esential in mentinerea calitatii sistemelor de educatie.

A fi profesor… este oare o meserie ca oricare alta? Nu! Şi aceasta pentru că un profesor nu lucrează cu lemn, tablă, materiale de construcţii, cânepă…El lucrează cu suflete! Tocmai de aceea nu-şi poate permite rebuturi, resturi aruncate la gunoi şi nici timp pierdut. Căci timpul nu se mai întoarce înapoi, iar sufletul aruncat la gunoi rămâne acolo, oricât te-ai strădui apoi să repari greşeala.

Profesia de cadru didactic este mult mai profunda, solicita calitati speciale, care se pot forma si dezvolta daca persoana respectiva doreste, cu adevarat, sa fie profesor.

Profesorul european se implica in activitatea didactica cu intreaga sa personalitate, investeste afectiv, isi impartaseste experienta cognitiva si de viata elevilor sai, stabilind anumite raporturi, anumite relatii cu acestia, care depind atat de structura sa de personalitate si de stilul de conducere a activitatii educative, cat si de trasaturile individuale si de grup ale elevilor.

Cel care se hotaraste sa urmeze o cariera didactica trebuie sa poarte, inainte de a se inscrie la facultate, o discutie cu el insusi, pentru a se verifica daca poate face fata cerintelor profesiei.

In primul rand, constata daca este constient de importanta profesiei, pentru ca a fi profesor inseamna sa te dedici celor pe care-i educi, sa ai sentimente pozitive fata de ei, sa le oferi dragostea si respectul tau, sa fii constient ca le influentezi viata si esti raspunzator pentru asta in fata lor, a parintilor, a societatii.

Un alt aspect se refera la formarea elevilor pentru viata.

Un profesor adevarat nu se gandeste numai la stapanirea disciplinei lui, la felul in care elevul raspunde la lectie, ci, in primul rand, la felul in care el foloseste in mod independent ceea ce profesorul l-a invatat.

Cariera didactica nu este o „manta de vreme rea“, o urmezi numai daca iti place, daca ai vocatie, nu doar atunci cand viata te refuza in alte locuri.

Este adevarat ca, in multe domenii de activitate, esti rasplatit in mod egal cu efortul depus.

In educatie nu este asa; dai mai mult decat poti obtine.

Ai in fata 20-30 de suflete, de minti, de perechi de ochi si urechi, toate indreptate cu incredere spre tine. In aceasta situatie nu poti spune ca le dai putin pentru ca primesti putin; cei din fata ta nu au nicio vina.

Specialistii au demonstrat ca scoala „produce“ invatare, dar „productia“ ei nu se realizeaza ca in celelalte domenii.

Raspunderea este cu mult mai mare pentru ca lucram cu oamenii.

In fabrica, o piesa turnata gresit se retopeste si se toarna din nou.

In educatie, un elev pierdut devine o problema pentru societate, de aceea toti ochii sunt indreptati spre noi si cerintele fata de noi sunt mai mari.

De multe ori profesorul este asemanat cu un actor, ceea ce ne onoreaza, dar profesorul, cand isi interpreteaza rolul, este cu ochii pe spectatori si schimba textul in functie de reactiile acestora. Ca si actorul, cand incepe rolul, uita de problemele sale, de suparari si necazuri si da totul spectatorilor; ca si actorul nu primeste cat da, dar niciodata nu face calculul acesta si asteapta ca societatea sa-l faca.

Ca sa comunice cu clasa, elaboreaza mesaje si le transmite in forme potrivite fiecarei clase de elevi, urmareste sa-i convinga folosind semne, limbaje, sensuri, structuri diverse, este mereu atent la reactiile celor ce recepteaza.

Pentru mesajele primite, elevii sunt indrumati sa le analizeze, sa le identifice codurile, sa le dea o alta exprimare, sa le restructureze etc.
In relatiile cu elevii, profesorul analizeaza situatii, reactioneaza pozitiv la solicitari, studiaza asteptarile, urmareste relatiile stabilite, ii stimuleaza, aproba sau dezaproba, colaboreaza cu alti factori etc.

Am urmarit numai cateva domenii ale procesului de predare-invatare si s-au strans o multime de actiuni pe care trebuie sa le realizeze profesorul. O fi greu? O fi usor? Raspunsul e unul singur: Nu-i usor, dar e frumos.

Sigur ca raspunsul este doar pentru cei care simt ceva fata de aceasta cariera.

Pentru cei care nu simt nimic, nici un fel de atractie, va fi greu, dar cel mai greu va fi pentru elevii lor.

Ca profesor, ai sansa sa fii partas, intr-un mod subtil, dar cu atat mai important, la „prefacerea lumii“. Efortul continuu de „iesire din tine“ te mentine proaspat, in contact intim cu „tine“ . Relatia cu tinerii iti transfera entuziasm,  bucurie de viata. Poti fi ales ca model de viata, ceea ce nu-i putin lucru pentru un om. Poti modela caractere. Pana la urma, inconvenientul de a fi mereu pus sub lupa de ochii uneori „cruzi“, dar de cele mai multe ori obiectivi ai tinerilor este un privilegiu de a fi foarte atent la ceea ce esti, pentru a modela ceea ce vor fi cei pentru care esti acolo. Adica ai sentimentul unei mari responsabilitati, care te preface continuu pe tine.
Cate profesii mai ofera acest privilegiu azi, cand civilizatia, in goana dupa a avea si a face, a dus la o alienare tot mai mare a omului?…

Cei care sunt hotarati sa imbratiseze cu sufletul si mintea aceasta profesie sunt asteptati cu bratele deschise, dar sa nu uite ca ceea ce au invatat in facultate este doar inceputul, profesia cere invatare permanenta, avand mereu in minte cuvintele lui Nicolae Iorga: „Un secol de traiesti, un secol invata, dar nu mereu in aceeasi clasa“.

 MARIANA IONESCU

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.

You cannot copy content of this page