De pe la noi, Editoriale — aprilie 4, 2014 at 15:16

Aripi frânte …

by

Sub stele trece apa
Cu lacrima de-o sama,
Mi-e dor de-a ta privire,
Mi-e dor de tine, mama.
……………………………….
Vânt hulpav pom cuprinde
Si frunza o destrăma.
Mi-e dor de-a tale brațe,
Mi-e dor de tine, mama.
Tot casca leul iernii
Cu vifore în coama.
Mi-e dor de vorba-ti calda,
Mi-e dor de tine, mama.
…………………………………
   (Grigore Vieru “Mi-e dor de tine mama”)

Au trecut două ore de când am ajuns acasă și nu îmi pot opri lacrimile să mai curgă… Câteva de fericire, dar cele mai multe… de tristețe.

sf maria2Lacrimi de fericire pentru că mi-am dat seama cât de norocoasă sunt că am doi părinți care m-au dorit și au făcut tot ce au putut să mă crească alături de ei. Din păcate, dincolo de bariere se află lacrimile de tristețe, pentru că azi am văzut la Centrul de Primire în Regim de Urgență “Sfânta Măria” Călărași, niște suflete pline de speranța, de afecțiune, de multă iubire, de energie pozitivă, am văzut niște suflete curate, dar am văzut și niște ochi goi, triști și plini de dor, de dorul părinților fără scrupule care i-au aruncat după o poartă de fier, apoi fără pic de milă au închis-o după ei, fără să se gândească, că din acel moment proprii copii, devin ai nimănui… sau ai statului, care consideră că suma de 2,8 lei pe zi este una suficientă pentru ca un copil să crească și să se dezvolte.

sf mariaAm 20 de ani și de multe ori m-am supărat pe părinții mai că nu mi-au dat mai mulți bani de buzunar sau nu mi-au luat un telefon de ultimă generație, o mașină pe care mi-am dorit-o sau nu m-au trimis în excursii scumpe, dar știți ce.. Acum, mă simt o ipocrită, copiii de acolo își doresc doar ca “cineva să aibă nevoie de ei” sau măcar tatăl fără suflet să îi răspundă la telefon și măcar de sărbători să aibă și ei loc într-o familie.

Am rămas șocată când am văzut cu câtă dragoste se lipeau de noi și ne spuneau că ne iubesc, după doar 30 de minute petrecute împreună, iar noi, cei care avem parte de oameni ce ne iubesc în jurul nostru nu putem să apreciem, acolo am văzut cum arată afecțiunea adevarata, dar și lacrimile sincere .

sf maria1Acei copii excepționali merită să fie promovați, de ce să lăsăm în față acele nonvalori cu care suntem bombardați în fiecare zi, când realitatea se află dincolo de un gard, dincolo de niște pereți pictați frumos, acolo se află copii care învață, se chinuie să ajungă cineva și încă își mai doresc să le arate părinților, că ei sunt cei mai buni, chiar dacă nici nu ştiu cum arată aceştia sau nu le-au auzit niciodată vocea… Ei, acei mici îngeri fără vina de viața pe care o au, au puterea de a ierta, de a-și ierta părinții care i-au aruncat dincolo de un gard, ca pe niște animale care nu merită șansa la o viață normală.

Cu siguranță de acum înainte, voi aprecia mult mai mult “vocea caldă a mamei”, așa cum a spus Geanina, o tânără de 17 ani, care nu și-a mai văzut mama de la 3 ani, dar care își imaginează că aceasta are o voce caldă ….

Din tot sufletul pentru “picii” ce mi-au schimbat viziunea despre viață în doar 3 ore, 
Bianca Anton 

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.

You cannot copy content of this page